Despre bani

Ieri, mergand pe strada, am gasit doi lei, cazuti probabil din buzunarul cuiva. In momentul in care ochii mei s-au proptit in cele doua hartiute uratele si slabute, ca doi copii dintr-un internat situat la o margine de oras provincial, in mine s-au ciocnit doua scoli. Scoala prietenei mele, cea new age, care sustine ca daca nu ai mare nevoie de bani, nu trebuie sa-i iei pe cei gasiti si scoala unchiului meu, old school cum ar veni, care e de parerea ca trebuie sa ridici orice banut gasit in strada, altfel Dumnzeu o sa-si inchipuie ca esti prea bogat si nu-ti va mai trimite nimic. Eu am stat interzisa vreo doua fractiuni de secunda, apoi inspirata de vorba „sangele apa nu se face”, m-am aplecat si am ridicat hartiutile din glod, pliindu-le cu grija de mama si ascunzandu-le in buzunar. Acolo o sa le fie mai cald, m-am gandit eu. Trebuia sa consolez cumva scoala new age.

***

Eu am o relatie aproape intima cu banii, care a evoluat de la indiferenta, dependenta, dorinta, vinovatie, pana la „aproape echilibru” care ar putea fi tradus prin formula „Sunt bani – bine, nu sunt bani – aproape tot atat de bine”.

E bine nu stiu cum sa ai bani. Dar sa ai bani si sa tremuri deasupra fiecarui leu/euro/dolar cheltuit, asta e o nebunie totala. Sa numeri zilnic, sa te ingrijorezi, sa te enervezi, sa faci scene copiilor in plin magazin sau chiar si acasa, strigand la ei ca nu ai bani si sa te lase in pace cu mofturile lor, asta e atat de trist! Dar stiti ce e inca si mai trist? Faptul ca in urma unui astfel de comportnament banii nu se vor inmulti. Ba mai mult decat atat, daca e sa-i crezi pe cei din scoala new age, si putinul care este va disparea.

La mine exact asa si s-a intamplat. Iar din ziua in care m-am calmat in privinta banilor, totul a devenit mai simplu, mai clar, mai usor. Si din acea zi nu m-am pomenit niciodata in situatii de lipsa totala de bani. Desi eram cat pe ce. Magie nu alta.

Magie e si faptul ca am o mama inteleapta, care de cate ori faceam crize de vinovatie ca mi-am luat ceva si am dat o gramada de bani pentru un lucru de care nu am nevoie si ca maine vom muri de foame si ca, in genere, toti suntem condamnati la saracie vesnica, imi spunea ca acesti bani oricum ar fi fost cheltuiti. Pe fleacuri, pe bere, pe taxiuri, pe salam si mere. In schimb, acum am ceva frumos. Si sufletul se poate bucura si ochiul se poate desfata. Ani la rand mi-am repetat teoria mamei, ca pe o mantra. Iar acum am multe dovezi ca asa si se intampla.

Magie este si faptul ca in rezultatul unui comportament aproape nechibzuit (dupa old school) cu banii, ei se inmultesc, de fapt. Da, da, foarte new-age, dar, din fericire, asta e adevaru gol-golut. Testat. Formula e simpla. Dati. Dati prietenilor, copiilor, parintilor, oamenilor pe care nu-i cunoasteti, dar care stiti ca au nevoie de ajutor, artistilor si tinerilor care canta in strada, omuleanului care jongleaza foarte anapoda langa Gemenii, dar o face cu atata straduinta si dedicatie, dati invatatoarei copilului, daca femeia va place si daca copilul o iubeste, dati copilului strain care si-a pierdut banii si nu are cu ce ajunge acasa, dati discret babutei, care isi numara leutii din batista, stiind din start ca nu-i va ajunge pentru inghetata pe care si-a imaginat ca ar putea sa si-o ia odata cu painea.

Dati  asa ca sa inghete sangele in vinele zgarcitilor.

Dati-va vacante in orasele pe care le-ati visat. Dati-va calatorii. Dati-va week-enduri alaturi de cei dragi intr-un loc frumos. Dati-va seri cu doar un fel de mancare, dar un fel bun. Dati-va o sticla de vin si beti-o cu cineva care e aproape sufletului vostru. Sau beti-o in singuratate.

Nu tineti banii numai de dragul tinutului. Banii se aduna pentru un scop. Pentru a fi chletuiti. Frumos si cu placere.

Iar intr-o zi ei se intorc. Nu ma intrebati cum. Nu-mi cereti explicatii, argumente, dovezi. Eu stiu doar ca ei se intorc. Din toate partile. Incredibil, dar adevarat.

Money, money, money

De vreo doua-trei luni, in sfanta zi a salariului, pun deoparte cate 500-600 de lei. Ma pregatesc pentru ziua cand voi iesi la pensie. M-am ticnit. Astea sint cuvintele mamei. Mie, insa, imi place sa spun ca sint un om responsabil si constient care se gandeste la viiotrul sau fara sa astepte ceva de la stat.

In orice caz, cand voi avea vreo 60 de ani (sa dea Domnul sa ajung!) si voi trage alene prin pai un Daiquiri undeva pe malul Marii Mediraniene – voi fi cea mai ticnita dintre ticnite. Pana atunci, insa, luna de luna, cu ochii plini de un albastru azuriu, cu maini blande, dar puternice, voi strange in cutiuta care sta la balcon in dulap, cate 600 de lei. Cand veniturile mele se vor dubla, aceasta suma se va tripla. Evident, m-am gandit si la eventualele inflatii, crize financiare, force majoruri si alte bucurii din viata oamenilor care au descoperit fericirea de a strange bani. Dar, sa nu ne grabim – problemele trebuie rezolvate in masura in care ele apar. Pana una alta, 600 de lei exista si inca vor exista. Cel putin pana ies in urmatorul concediu de maternitate.

***

De azi inainte – nicio postare fara o concluzie moralista!

Dragi femei, vorba ceea „amu e amu”, cat sinteti tinere, cat aveti un venit, un barbat, un tata sau o mama, un frate – care va poate ajuta in caz de foamete – nu va leneviti, puneti deoparte cate ceva. Cel putin 200 de lei lunar. Acum poate sa va para ca e o nimica toata, dar peste 10 ani veti simti diferenta. Desigur, cel mai bine ar fi sa dedicati acestui fond 10-20% din venitul lunar, dar cine e perfect?

Ah, si inca. Lumea zice ca trebuie sa ai o gena speciala pentru a economisi bani. Tot lumea spune ca aceasta gena nu fiecare om o are. Eu, slava Domnului, am aceasta gena. Stransul banilor e una dintre ocupatiile care imi aduc cea mai multa bucurie. Si cu cat mai putini bani am, cu atat mai mult ma bucur, deoarece in astfel de luni trebuie sa-mi folosesc creierul, inventivitatea si toata fantezia de care sint in stare. Si vara s-o duc pe Ilinca la mare. In Turcia.

Asadar, daca nu aveti aceasta super-gena, cresteti-o, educati-o, cultivati-o! Exact ca pe o perla. Disciplina bugetara (parca vorbeste Angela Merkel), gandire constructiva, cheltuieli planificate si o viziune pozitiva asupra lumii si …veti face minuni!

Intre timp, strangand bani, nu deveniti paranoice. Fiti darnici. Dar din dar se face rai. Eu cred cu sfintenie in asta. Mai mult decat in disciplina bugetara.

foto: aici

Cum sa traiesti frumos fara a te ruina

Schimbarile  din viata aduc cu ele – pe langa o groaza de lucruri noi, descopriri, frici – lipsa de bani. Cel putin la inceput. Acestia vor inceta sa mai traiasca in conturile tale bancare si se va intampla ca iti vor parasi si buzunarele. Scenariul, mai putin apocaliptic, este, poate, si mai nereusit: bani sunt, insa atat de putini, ca ti-ai fi dorit sa nu fie deloc, pentru a nu-ti bate capul cum sa-i cheltui chibzuit.

***

Schimbarile din viata mea au fost traditional insotite de astfel de caderi financiare. Au fost ani in care ma ducea capul sa traiesc cu foarte putin. Au fost luni in care trebuia sa-mi schimb brusc, de azi pe maine, obisnuintele mele legate de confort, sa las balta apartamente inchiriate, iesiri si pantofi frumosi, doar pentru a putea trai schimbarea si renasterea pe deplin.

Ereditatea m-a inzestrat cu o zgarcenie dozata, care nu ar mira niciun francez. Aceasta calitate nu e decat o atitudine sanatoasa fata de roadele palpabile ale muncii mele sau a omului cu care impart spatiul locativ. Am invatat de foarte tanara sa economisesc, sa pun la ciorap, sa cumpar cu cap si sa pastrez ceea ce-am cumparat. Inca din facultate am adoptat un stil de viata de adevarata protestanta practicanta: sobru si rezervat. Aceast, insa, nu mi-a incurcat niciodata sa ma bucur de fructele civilizatiei, frumosului si, uneori, a vanitatii. Deprinderea de a economisi a fost, in tumultosii ani ’90, egala cu supravietuirea. Cu timpul, insa, aceasta disciplina financiara a dat roade. Materiale si nu doar.

***

Ce numesc eu disciplina financiara?

Hm…de exemplu o pereche de bocanci, cumparati la 19 ani si purtati pana la 29 de ani. Iarna aceasta i-am dat. Nu de alta, dar ii purtam inca de pe timpul primului iubit (care, evident, s-a insurat cu prietena mea ceam mai buna). Deci, cumpar lucruri bune si doar atunci cand am reala nevoie de ele. Daca pantofi, atunci sa tina 5 ani. Daca geanta, atunci de piele, cu o durata de viata de 10 ani.

Vacantele pe care mi le permit, in pofida urcusurilor si coborasurilor mele carieristice. Aici chiar e o chestiune de prioritati. Cu ceva timp in urma, am inteles ca iesirile prea dese imi vor omori potentialele vacante. Si am renuntat. Acum in loc de bere – in compania unor oameni pe care nu intotdeauna am sansa sa-i aleg – stau acasa (sau in parc) si beau apa cu lamaie (alaturi de oamenii care imi sunt dragi).

Slava Domnului, eu nu sufar de patima hainelor. Sufar, insa, de ptima cartilor…si a inelelor…si a cerceilor. Pentru a-mi putea satisface unele fantezii de femeie, incerc sa jonglez cu posibilitatile. Carti imi cumpar doar de sarbatori. In schimb, mi-am facut abonament la Mediateca Aliantei Franceze (6 luni -120 lei). Bijuterii cumpar doar in cazul dragostei de la prima vedere, in rest – cumparam impreuna cu mama ceea ce taaare ne place sau astept  ziua de nastere.

Exemple de gestionare cu cap a banilor sunt o sumedenie. Si toti le cunoastem, dar ne par atat de simple ca nu le  mai dam importanta. Insa, vorba ceea „tot ce-i simplu e genial”. Si aceste practici chiar dau roade. Incearca! Am sa revin neaparat la aceasta tema si, cine stie, se mai aduna la cineva cativa leuti in plus pentru visele pe care le tot amanam. Din lipsa de bani.

***

In fine, pentru a te bucura de ceva, trebuie sa stii sa renunti la altceva. Si „altceva” sunt deseori lucruri absolut inutile, care iti umpla viata de praf si ti-o incetoseaza. More is less.

foto: Chance via Black*Eiffel

LECTIA de miercuri

 

 

Credit foto: Pixomar

Miercuri nu e marti, dar despre bani oricum o sa vorbesc. Mai exact, despre cum sa nu cheltui fara cap. Si daca tot pomenisem ultimul meu ruj si pretul lui, vreau sa va dezvalui ca el costa aproape 400 de lei. (Mai tineti minte, „suntem prea saraci ca sa cumparam lucruri ieftine”?). Da, da, asta e rujul cumparat cu cei 10 lei pusi deoparte in fiecare zi!

Saptamana trecuta a fost una dura pentru toti „bugetarii”. S-au achitat serviciile comunale. Pai iata, cum spusesem anterior, am un plic special, dedicat acestor nevoi. Suma pe care mi-am stabilit-o eu, dupa cateva calcule elementare, este de 800 de lei lunar. Daca vara acesti bani sunt mai mult decat sufucienti, atunci in sezonul rece stiti si singuri care e situatia. (Jos Termocomul!) Asadar, banii care nu se cheltuie in sezonul cald, ajung sa acopere o parte din cheltuieli in sezonul rece.

Regula este una si e de aur: nu luam bani din plicul destinat cheltuielilor pentru serviciile comunale! (iar daca luam, ii intoarcem inmultit la doi!)

 

Marti vorbim despre bani

Credit foto: graur codrin

Daca luni e ziua cand ne revenim de la excesele din week-end si, la durerea de cap deja traita, nu mai vrem sa adaugam cea a grijilor financiare, atunci marti e ziua cand incepe cu adevarat saptamana in toata splendoarea ei bugetara.

Azi am cheltuit 5 lei. Da, da, doar 5 lei m-au costat cele 16 ore de veghe din viata mea si a copilului meu. Bine, aici nu iau in calcul cat ne-a costat energia electrica si celelalte comoditati, precum nu socot nici cat ma costa zilnic gradinita. Vreau doar sa spun ca am cheltuit doar 5 lei fara sa-mi propun asa provocare.

Ce poti face cu 5 lei? Practic nimic. Eu i-am cheltuit pe drum. 3 lei la maxi-taxi si 2 la troleibuz. Deci, se poate.

Cum imi reusesc asa performante si cat costa ultimul meu ruj, va povestesc martea viitoare :)

Lectia de economie

Credit foto: Michelle Meiklejohn

Cartela mea bancara este cea mai rea prietena dintre toate pe care le am. Stiti si voi din astea – te ajuta la momentul “potrivit” ca mai apoi sa descoperi ca ai lasat un maaaare gol in buget (si in suflet). Din aceasta cauza, ma stradui sa uit de ea. Pur si simplu, o las acasa sau intr-un colt al portmoneului sub un teanc de facturi si bonuri fiscale (pentru asta e nevoie de un portmoneu dintr-acelea serioase).

Mai am insa si alte metode de economisire. Astfel incat, intr-o buna zi ma pot trezi cu o pereche de pantofi de mai mare dragul (a propos, mai tineti minte, nu suntem atat de bogati ca se ne cumparam lucruri ieftine). Iata 3 siretlicuri care la mine prind:

1.    Fac totalurile cheltuielilor zilnice. In fiecare seara ma uit ce mi-a ramas din cei 50 de lei pe care i-am pus in portmoneu dimineata. Daca imi ramane ceva, pun acesti bani deoparte, in plicul cu inscriptia “Rest”. Mie imi raman in medie 7 lei pe zi, intr-o saptamana ies cu vreo 60 de lei castigati lejer. Deci, intr-un an economisesc intre 2500 si 3200 de lei. Normal.

2.    Strang toti banutii pe care ii intalnesc in cale. Cum zice unchiul meu “de ce sa-i las? Sa creada Dumnezeu ca sunt prea bogat si sa nu-mi mai dea nimic?” (apropos, am citit pe blogul unei americance ca timp de 2 ani a strans toti centii, pe care oamenii pur si simplu ii ignorau, ca sa-si poata lua un Ipod la care visa). Eu pot sa spun doar ca la noi de un Ipod nu-ti poti strange nici in 4 ani, in schimb, te alegi cu aproape 200 de lei la sfarsit de an si asta doar din contul celor 50 de bani ne-ignorati  de tine in drum spre casa, scoala, magazin.

3.    O alta metoda, pe care o foloseam mai inainte, e sa pun deoparte in fiecare zi cate 10 lei. Cand stai si te gandesti, ce-i asta 10 lei? Niste cheltuieli marunte. Pai iata, daca strangi 10 lei timp de un an ajungi sa ai 3650 de lei tocmai inainte de Revelion. Si asta e real. Si pica bine. Pe bune.

***

Acum, cand pana la Craciun au ramas (doar) 10 saptamani, e timpul revizuirilor de cheltuieli, metodelor de economisire si, cine stie, poate  cineva se va inspira si din micile mele manevre financiare.

Viata pe muchie de buget

Credit foto: Boaz Yiftach

De multe ori se intampla sa fiu la magazin si sa aud copii care vor in ruptul capului ceva. Pe copilul niorcait mai pot sa-l suport. N-o pot suporta insa pe mama care ii spune verde in ochi ca nu poate sa-i cumpere lucrul dorit, deoarece nu are bani. Asa e si corect, copilul trebuie sa stie ca viata e grea. Dar atunci cand este vorba de un suc mic, de un chupa-chups sau alt delicates de-al copiilor, nu intarzii sa ma irit si sa-mi fac concluzii. Mama nu s-a invatat sa faca contabilitate domestica.

***

Cu putina creativitate si  cateva miscari corecte, poti trai destul de lejer cu un buget  restrans. Iar calculul chletuielilor poate deveni o ocupatie destul de interesanta. Despre experienta mea proprie in ale aritmeticii de portmoneu, despre siretlicurile de femeie independenta si mama singura, va voi povesti in seria “Viata pe muchie de buget”.

***

Iata ce am inventat eu  pentru a cheltui cu cap (lucruri care, evident, fiecare crede ca le inventeaza singur):

1.    Imi fac un buget lunar pe care il repartizez in diferite plicuri. La moment am 5 plicuri. Pe unul e scris „Mancare si alte cheltuieli domestice”, pe al doilea “Servicii comunale”, pe al treilea „Chirie”, pe al patrulea „Rest”, iar al cincilea poarta falnicul nume de „Rezerva de stat”;
2.    Stabilesc un buget zilnic. Acum imi permit sa cheletui 50 de lei pe zi. Nici mult, nici putin. Din banii astia imi platesc deplasarile prin oras si cumparaturile la zi.
3.    Fac totalurile cheltuielilor. In fiecare seara ma uit ce mi-a ramas din cei 50 de lei pe care i-am pus in portmoneu dimineata. Daca imi ramane ceva, pun acesti bani deoparte, in plicul cu inscriptia “Rest”.

***

Daca vrei sa afli cum e posibil sa economisesti 3650 de lei pe an fara nici un stres, sau cum sa te trezesti cu inca vreo 2000 de lei inainte de revelion, ramai pe fir :)