Experiment esuat. Nu jurnalului personal!

Va prezint agendele mele. Aici lipseste cea mai mare si cea mai importanta. S-a pierdut pe undeva. Toate aceste agende sunt curente. Toate sunt deosebite, cumparate in locuri dragi, daruite de apropiati, facute de mana de colegi sau elaborate si produse in cantitati limitate pentru o mana de oameni foarte speciali. Sunt un om al agendelor, caietelor si caietelelor de note. Daca vreti sa-mi faceti pe plac, daruiti-mi o agenda!

Necatand la aceasta, experimentul meu a esuat! Nu pot, nu stiu, nu vreau sa tin un jurnal personal. Nu vad  niciun sens in aceasta activitate. Nu ma duce capul cum sa fiu creativa intr-un jurnal, desi am gasit site-uri intregi dedicate acestei ocupatii. Sunt seri in care viata e atat de intensa, incat intorcandu-ma cu picioarele pe pamant sunt atat de epuizata, incat nu mai am forte si nici dorinta sa scriu ce a fost. Prefer sa tin totul in cap. Apoi, dimineata la trezire sa privesc intr-un punct fix si sa derulez evenimentele din nou, de parca as fi la un film. In plus, un jurnal este o amageala. Sa explic: pe parcrusul zilei traiesti in regim automat (mai mult sau mai putin) si sunt o sumedenie de lucruri pe care le faci si de care nici nu-ti dai seama. O mie de ganduri pe care le gandesti, zeci de stari prin care treci. Sau nicio stare, daca esti intr-o faza apatica. Pe cand in clipa in care te asezi sa scrii in agenda, scrii deja amintiri, scrii ceaa ce ti s-a parut ca ai facut, sau ai gandit ca ar trebui sa faci sau, culmea, ceea ce nu ai facut, dar ai fi vrut si pentru a parea interesant, macar pentru agenda ta (care nu va rosi) scrii tot felul de fantasmagorii. Iata ce cred eu. La mine e si mai grav. In jurnalul meu totul pare gri si neinspirat. Nu viata, da’ corvoada. Citind, incep sa am ganduri despre sensul vietii si de ce m-am nascut in genere. Si ma deprim nitel.

Nu, nu vreau sa tin jurnal. Nu acum. Si nu in fecare zi. Caut insa o alternativa. Cum o gasesc – o pun pe pagina principala!

Anunțuri

O zi din viata / ziua a patra

Niciodata nu am putut tine jurnaluri. Din celea in care scrii in fiecare seara. Am avut cateva tentative in frageda tinerete, dar m-am lasat. Acum, insa, as vrea sa incerc. Sa vad ce-mi poate da aceasta practica. Sa inteleg unde pleaca zilele mele si cu ce ma aleg din ele. Am decis sa incep acest jurnal pe 10 iunie si sa-l duc o saptamana. Un mic experiment pentru a-mi testa disciplina si memoria.

Update: am decis sa fac in fiecare zi o poza diferita. Si sa nu ma fortez sa scriu toate evenimentele, daca simt ca aceasta activitate ma depaseste. Si asta e un experiment – sa vad cat pot sa continui sa notez.

Update 1: Ufff.Devine un chin jurnalul asta. Perseverenta. De la asta inca nimeni nu a murit.

Update 2: Incurc deja zilele. Asa e cand nu lucrezi, nu mai stii in ce zi si ce data esti. Am inteles ca jurnalul meu e prea sec. Incep sa ma plictisesc.

***

Marti, 12 iunie, 2012

***

M-am trezit ca dintr-un „somn de moarte”. Ilinca a venit sa bata clopotul la capul meu. Ea vrea sandale, asa cum i-am promis.

***

Sculare indecent de tarzie. Ar trebui sa ma bucur de micile placeri ale vietii. Asa mi s-a spus. Capul patrat. M-am transformat dintr-o pasarica matinala in Tusa Bufnita. Buhuhuu!

***

Ilinca imi pregateste micul dejun. E bine sa ai copii. Totusi.

***

Internet. Blog. Facebook.

***

Am gasit unde sa stau la Bruxelles. E bine sa ai blog.

***

Fotografii. Rochie noua.

***

Imi amintesc ca trebuie sa renunt la inot. Sunt somera. Trebuie sa-mi stapanesc impulsurile.

***

Cafeaua s-a mutat de la 4 la 1. Sper sa pot dormi la noapte.

***

Dus. Haine obisnuite, „uniforma” de mama. Ne pregatim sa iesim. Ilinca vrea sandale.

***

Afara. Cald ca in cuptor. Suntem doi cozonaci glazurati care se misca.

***

Mergem la piata. Hm. Ceva nou. La piata dupa sandale. Sau nu – la magazinul de langa piata. E totusi o diferenta. Sunt o snoaba. Ilinca isi plateste cele doua perechi de sandale cu banii facuti din reclama.

***

Legume. Fructe. Arome. Imbulzeala. Caut minta si lamaie.

***

Acasa. Pranzul. Repejor-repejor. Internet. Blog.

***

Dansurile Ilincai. M-am saturat de ele ca de mere acre. In schimb, am o ora si jumate de Jack Kerouac. Numai noi doi pe coridoarele scolii.

***

Acasa. Renunt la concertul „Black Olives”. Mi-a venit o idee. Pe care stiu ca n-o voi aduce la viata. Dar e scuza buna si asta. Si, apoi, sunt somera. Nu-mi permit. Scuza asta e mai buna.

***

O seara fara speranta. Un fund de Buket Moldavii. Nici cu asta nu-mi surade norocul. Cineva mi-a spus ca sunt frumoasa. Deci, sa bem pentru asta.

***

Pat. Intuneric. Somnul nu vine. Imi amintesc ca practicam meditatia. Acum cateva saptamani. Parca a trecut un secol. Iau calculatorul langa mine, caut programul cu meditatie ghidata, bag castile in urechi si…ma agit si mai tare. Nu pot. Nu mai pot medita. Nici ghidat, nici singura. Am pierdut stalpul de care ma sprijineam.

***

Cred ca am adormit.

 

 

O zi din viata / ziua a treia

Niciodata nu am putut tine jurnaluri. Din celea in care scrii in fiecare seara. Am avut cateva tentative in frageda tinerete, dar m-am lasat. Acum, insa, as vrea sa incerc. Sa vad ce-mi poate da aceasta practica. Sa inteleg unde pleaca zilele mele si cu ce ma aleg din ele. Am decis sa incep acest jurnal pe 10 iunie si sa-l duc o saptamana. Un mic experiment pentru a-mi testa disciplina si memoria.

Update: am decis sa fac in fiecare zi o poza diferita. Si sa nu ma fortez sa scriu toate evenimentele, daca simt ca aceasta activitate ma depaseste. Si asta e un experiment – sa vad cat pot sa continui sa notez.

Update 1: Ufff.Devine un chin jurnalul asta. Perseverenta. De la asta inca nimeni nu a murit.

***

Luni, 13 iunie, 2011

***

Dimineata. Azi mi-am pus ceasul sa sune la 8.30. Nu ma trezesc. Recuperez orele nedormite noaptea.

***

Trecut de zece. Ilinca imi aduce dintele ei in palma.

***

Ganduri. Asteptare. Internet. Niciun raspuns.

***

Micul dejun. Ceai cu paine cu unt. Ca in copilarie.

***

Cele 20 de minute dedicate blogului.

***

Dus. Par ud. Sunt atat de tanara. Oglinda e prietena mea.

***

Discutii pe chat cu prietena mea. Momente grele. Incerc s-o sustin.

***

O anunt pe Ilinca ca voi iesi pentru doua ore. Ea protesteaza. Degeaba.

***

Caldura coplesitoare. Vantulet salvator. Urc dealul si sunt pe Stefan cel Mare.

***

Masa cu prietena. Ne povestim. Fiecare cu povestea ei. A mea e mai vesela. Ma simt neinteresanta. O poveste vesela e intotdeauna plictisitoare. A bad news is a good news. Am facut Jurnalistica.

***

O luam spre parc. Ne asezam pe o banca. Pe banca de alaturi o doamna vorbeste cu Cosmosul. Si-a scos pantofii. E la pauza de masa.

***

In drum spre casa. Cumpar o punga de fructe si legume.

***

Pranz in familie. Piure. Peste marinat de mama. Cirese.

***

Un pui de somn. Nu rezist. Mi se inchid ochii.

***

In drum spre scoala. Ilinca are ore de dans.

***

O astept pe banca, cuminte. Jack Kerouac imi tine de urat.

***

Am planificat o aventura. O duc pe Ilinca la McDonalds. Pe banii ei facuti din ultima reclama.

***

Prietena – microbista ne momeste la fotbal. Franta-Anglia. In jur zarva.

***

Acasa. Pe masa capsuni cat ouale de prepelita.

***

Conflict cu Ilinca. Conform programului.

***

Scriu. Citesc. Impletesc. Nu stiu de ce sa ma apuc. In cap panica. Nu mi-am luat biletul de intoarcere din Olanda. Nu am unde sta in Belgia. Maine…Maine voi rezolva totul.

***

Dus. Somn. Insomnie. Cafeaua, bat-o norocul. Dorul. Singuratatea care se acutizeaza in unele seri. Un nume. Asteptare…Somn.

 

O zi din viata / a doua zi

Niciodata nu am putut tine jurnaluri. Din celea in care scrii in fiecare seara. Am avut cateva tentative in frageda tinerete, dar m-am lasat. Acum, insa, as vrea sa incerc. Sa vad ce-mi poate da aceasta practica. Sa inteleg unde pleaca zilele mele si cu ce ma aleg din ele. Am decis sa incep acest jurnal pe 10 iunie si sa-l duc o saptamana. Un mic experiment pentru a-mi testa disciplina si memoria.

Update: am decis sa fac in fiecare zi o poza diferita. Si sa nu ma fortez sa scriu toate evenimentele, daca simt ca aceasta activitate ma depaseste. Si asta e un experiment – sa vad cat pot sa continui sa notez.

Duminica, 11 iunie, 2012

***

Noua si un sfert. Deschid ochii. Am dormit iarasi pe patul strans. Ca un oaspete neasteptat.

***

Ma ridic pe marginea patului si inchid ochii. In casa e liniste. Toti dorm.

***

Trecut de zece. Deschid ochii, dau plapuma la o parte si ma asez. Trag calculatorul pe brate. Altfel nu pot reveni la viata. Sunt dependenta.

***

M-am dezmeticit. Scriu pe blog.

***

Apare Ilinca cu parul valvoi si ochi umfati de somn. O cuprind, o pup, o intreb cum a dormit.

***

Continui sa navighez. In camasa de noapte. Traiasca Internetul!

***

E tarziu. Indecent de tarziu. E nevoie de un dus.

***

Dobitocii au inchis apa. Duminica dimineata! Fie…amiaza.

***

Raman in camasa de noapte. Prea scurta si aproape transparenta. E un semn de protest.

***

Intru in bucatarie. Imi fac un ceai negru cu lapte. Imi coc paine in toster. O maninc cu unt si branza de oi.

***

Ilinca gaseste motiv sa iasa afara. Ea trebuie sa mearga la magazin. Acum!

***

O conving sa bea un pahar cu lapte. Dupa o conving sa nu-si puna fonda rosie in par. Pleaca.

***

Scimb cateva vorbe cu mama. Imi musc limba. Imi pare ca am spus prea multe. Si nu trebuia. Eu nu-mi discut viata personala.

***

Am lasat-o la balcon sa-si bea cafeaua. Casa plina de femei e un adevarat haos.

***

Ma intorc la calculator. Citesc bloguri.

***

Ilinca revine. Tranteste cumparaturile chiar in prag. Insfaca mobilul si dusa e.

***

Mi se face pofta de dovlecei prajiti. In faina si ou. Prajesc o farfurie intreaga. Inca in pijama.

***

Ilinca suna pe interfon. Porneste o discutie halucinanta. Imi imaginez cum stau toate prietenele ei si asculta cum ea ma da la socoteala de ce sunt inca in pijama. Sa ma duc sa ma spal si sa ma imbrac. Raman cu gura cascata. Inchid si o chem acasa. Fara drept de apel.

***

Ma satur de mine si de halul in care sunt. Ma imbrac. Strang patul.

***

Renunt sa merg sa inot. E prea cald. Si e duminica. O combinatie aiurea. Nu voi avea loc pe pista.

***

Impletesc o bratara. Imi place ce iese. Din cordele. Culoarea lamaiei.

***

Ilinca maninca. Dupa o lectie de morala pe care a si uitat-o in urmatoarele 10 min.

***

Au dat apa. Spal vesela.

***

Ilinca pleaca iar la magazin. Dupa suc si biscuiti. Vrea sa invite o prietena.

***

Vin cele doua fetite. Se duc in camera Ilincai. Vorbesc si se joaca in soapta. De parca avem un mort in casa.

***

E timpul cafelei. Cu un biscuit. Am tabieturile mele. Cafeaua de la ora patru e unul dintre ele. Din cauza asta nu am somn noaptea.

***

Ma pregatesc sa ies. Ma spal. Ma imbrac. Merg la un film suedez la Gaudeamus.

***

Ajung in sala cand se inchid luminile. Ma asez la intamplare. Privesc filmul dintr-o rasuflare. Are o durata acceptabila.

***

Scena finala. Ies prima din sala. Nu vreau sa se aprinda luminile si sa incep, involuntar, sa caut cu ochii.

***

In strada. Bine. Liniste. Copaci. Flori. Aroma de vara timpurie.

***

Ma pornesc acasa pe jos. Mateevici, Maria Cibotari, casa. Chisinaul de seara de vara, ce poate fi mai frumos? Nimic.

***

Acasa. La masa cu Ilinca. Ea sta cu oglinda in fata si mananca. Periodic, deschide gura si isi clatina un dinte, care abia se tine. „Pe o saliva”, cum zice mama. Scena devine insuportabila. Lasam copilul sa manince „in solitar”.

***

Ilinca reuseste sa ma faca sa o las sa doarma cu mine. Ma inmoi. E duminica doar.

***

Deschid calculatorul. Un mesaj de la un om drag. Mi se opreste inima. Pentru o clipa. Apoi se umple cu ceva. …cu dragoste. Demult, tare demult nu am pus cuvinte pe ceea ce simt. Acum mi-a reusit. Sunt pierduta. Si fericita.

***

Ma culc. Nu pot sa dorm. Traditional. Acum, insa, nu pot sa dorm la patrat. Ajutor.


O zi din viata…experiment cu o durata de 8 zile

Niciodata nu am putut tine jurnaluri. Din celea in care scrii in fiecare seara. Am avut cateva tentative in frageda tinerete, dar m-am lasat. Acum, insa, as vrea sa incerc. Sa vad ce-mi poate da aceasta practica. Sa inteleg unde pleaca zilele mele si cu ce ma aleg din ele. Am decis sa incep acest jurnal pe 10 iunie si sa-l duc o saptamana. Un mic experiment pentru a-mi testa disciplina si memoria.

Deci, prim azi, sambata, 10 iunie, 2012.

***

Dimineata tarzie, dupa o noapte agitata si confuza. Simt un gust trist in gura.

***

Ilinca ma trezeste cu un sarut pe frunte. Ea e deja imbracata. Toata roz si in paiete. O, Doamne! Se pregateste sa plece cu bunica in afara orasului.

***

Eu inca imi rugum gandurile care nu m-au lasat sa adorm pana la 4 dimineata.

***

Scularea! Suna prietena mea. Imi povesteste cum au derulat evenimentele din clipa in care m-a lasat in noapte cu o sticla de bere in mana si un pachet de tigari gol. Eu dansam. Si asteptam ceva. A urmat o discutie lunga. Eu sunt ratiunea ei. Ratiunea care se mai intampla sa se piarda in drum spre casa.

***

Fetele au plecat.

***

Am decis sa privesc toata ziua filme. Un lucru greu pentru mine. Nu am suficienta rabdare. Nu le pot privi singura. Am nevoie ca cineva sa ma tina de mana.

***

Am ales Mala educacion de Almodovar si Diarios de motocicleta despre Che Guevara.

***

Intre timp, am bagat patru felii de paine in toster. Am scos din frigider maioneza si o rosie mare. Mi-am facut tartine. Am presurat rosiile cu mult piper. Eu maninc iute. Tare iute. In loc de cafea mi-am stors doua lamai si mi-am facut un ulcior de limonada.

***

E atat de liniste. In casa si afara. De parca timpul s-a oprit si doar eu mai trebaluiesc prin Univers.

***

M-am intors in pat cu tartinele pe brate si calculatorul in fata. Mananc si privesc ce e mai nou prin Facebook. Acum inteleg de ce ecranul e plin de pete.

***

Camasa mea de noapte incepe sa ma enerveze. Sar in dus. Ma imbrac. Arat a om.

***

Mi-am pus filmul. Privesc si impletesc. E un fulat gri, lung si lat. Din 100% lana. Lucrez la el de-o vesnicie.

***

Nu pot privi filmele dintr-o rasuflare. Pun pe pauza. Deschid blogurile care imi plac. Putin Facebook. Imi fac o salata din urda, rosii, busuioc si ulei de masline. Mi-am amintit ca trebuia sa ramana de aseara o blinica din cartofi. Verific in frigider. A ramas doar una. O mananc.

***

Revin la film. Impletesc. Nu-mi mai simt ochii. O sun pe Ilinca. Nu raspunde. Cred ca se scalda.

***

Inchei cu filmul. Ura! Am rezistat!

***

Discut pe chat cu o prietena. Incerc s-o motivez.

***

Imi fac o cafea. Scot ciocolatele albe.

***

Scriu pe blog. E ceva foarte personal, dar care trebuia scos la suprafata. Pentru a nu ma ticni. E cam incurcat. Sper, totusi, ca m-am facut inteleasa.

***

Ma suna un prieten. Uitasem ca trebuia sa ne vedem. Si nici nu eram in stare. Simpul gand ca trebuie sa fac un efort social, ma sperie. Am amanat pentru o alta zi.

***

Pornesc al doilea film, Diarios de motocicleta. Durata lui ma deprima – 2 0re!

***

Impletesc pana imi intepenesc degetele mainii stangi. Cele prin care trece firul de lana. Opresc filmul. Intru in bucatarie. Mananc doi castraveti. Mai deschid o data blogurile mele preferate.

***

Se intorc fetele mele. Ilinca nici nu reuseste sa ma salute ca deja incepe sa ma roage s-o las afara. Si asta dupa o zi intreaga pe malul Nistrului. Refuz. E deja tarziu. Se supara. Evident. Imi spune ca daca nu o las afara, ea nu va manca. Bine, am spus. Am stins focul si am pus supa in frigider.

***

Ma intorc la film cu o cana mare de ceai din tei si minta.

***

Mama ii face Ilincai manichiura. Sunt socata. Dar simt ca acum nu am chef sa merg impotriva lor.

***

Ilinca a gasit iesire din casa. Pleaca la o vecina sa-i duca chestia ceea cu care se scot samburii din visine. Revine in 20 de minute.

***

Dupa multe discutii, se lasa convinsa ca a venit timpul sa faca un dus si sa se culce. Intre timp, imi incordez coardele vocale.

***

In sfarsit. Liniste. Mai scriu o postare pe blog. Una scurtcica. Vorbesc pe chat cu prietena mea. Nu-mi mai simt ochii. Fac dus. Ma culc. Nu pot dormi. Ma scol. Trag calculatorul pe brate. Ochii protesteaza. Renunt. Ma culc din nou. Chin…Somn.