Cinemateca de duminica

Azi a avut loc a doua noastra escapada la film. Eu, Ilinca si un saculet de copturi, pregatit de bunica (care, desi nu a trecut prin foametea de dupa razboi, traieste cu teama ca nepotica ei va suferi de foame groaznica, odata iesita din casa), am privit „Legendele gardienilor”. Un desen animat in 3D despre niste bufnite curajoase, nobile si despre altele, tot atat de curajoase, dar mai putin nobile, sau, mai bine spus, cu un set de valori deformate.

Trebuie sa recunosc ca, in ultimul timp, m-am facut o fana impatimita a desenelor animate, care intotdeauna, indiferent cat de amuzante ar fi, au de transmis un mesaj. „Legends of the Guardians” este o poveste despre valoarea familiei, despre cat de josnice pot fi unele fiinte in calea lor spre putere si recunostinta, despre incredere in fortele proprii, despre cat de important este sa-ti asculti instictele si sa te lasi ghidat de ele si cum ratiunea te poate duce uneori la pierzanie, despre visuri, despre puterea credintei si despre multe alte lucruri importante, nu doar in viata bufnitelor.

***

Imi dau bine seama ca Ilinca nu a inteles mare lucru din acest desen animat. Ea astepta doar momentele cand o pasare va zbura deasupra noastra. In aceste clipe ma gandeam ca, de fapt, tinta acestor desene animate, dar si a povestilor care sunt scrise pentru copii, ar trebui sa fie maturii. Am iesit de la acest film plina de energie pozitiva, plina de invataturi, care, la prima vedere, par primitive, dar, in realitate, sunt atat de valoroase in viata noastra. Viata care, de multe ori, se duce de rapa din cauza ca uitam anume  aceste invataturi primitive si simple.

***

Si in incheiere un caz nostim. Pe de o parte.

Cand veneam spre cinema, o domnisoara de la un restaurant i-a dat Ilincai un stegulet. In timpul filmului, Ilinca l-a tinut cat l-a tinut, si mi l-a transmis mie. Eu l-am tinut, l-am invartit, pana in clipa in care steguletul a cazut, incet, pe fetita care sedea in dreapta mea. Aceasta, nu a stat mult pe ganduri si, ca o hoata, a luat atent steguletul si l-a strecurat intre ea si fratele sau. Eu o urmaream curioasa. Dupa cateva clipe, asigurandu-se ca eu privesc concetrata filmul, a scos steguletul din ascunzis si l-a pus sub…fund, la adapost de ochii curiosi ai vecinilor!

La finalul filmului, cand s-a aprins lumina, ea s-a ridicat si, ca din intamplare, a lasat steguletul sa cada, uitandu-se putin speriata spre mine. Eu m-am facut ca nu am treaba. In sinea mea, insa, m-am gandit ca toti copiii sunt potentiali mici hoti…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s