Biroul lucrurilor gasite

Cand eram mica mama ma numea „Pliushkin”. Cand am crescut nitel mai mare, ea imi explicase ca e vorba de un personaj a lui Gogol, care aduna tot ce-i cadea sub mana.

Deci, sunt un Pliushkin. Car totul acasa. Valize, carti, reviste literare, rame vechi pentru fotografii, cuiere, elemente de mobilier – toate le salvez de la camionul care strange diminetile gunoiul. Sunt fana obiectelor vechi, care au dreptul la o noua viata. Apropo, cat am locuit in Franta, decorul casei noastre, situata la hotar cu Elvetia, era compus in exclusivitate din obiecte gasite afara. In acest sens, proximitatea orsului Zurich era o adevarata binecuvantare. Unicile piese noi de mobilier era salteaua si frigiderul. In rest, chiar si comoda din stejar sau masa din marmura alba au fost (numai noi stim cum) colectate din strada.

Cum bine va dati seama, intr-o zi nu voi mai avea loc de atatea obiecte. Si, normal, nici nu vreau sa le pastrez toate pentru mine. Iarasi revenim la marele meu vis sa am un atelier-showroom, unde sa-mi insir comorile. Ar fi un fel de Chocolate Factory a lui Charlie pentru pasionatii de chitibusuri inedite.

Va propun o mica selectie de imagini a unei parti minuscule a imparatiei mele, care incap intr-o geanta de dama. Toate aceste obiecte au fost gasite in strada, in Chisinau, in afara de papusa, gasita intr-o seara langa un cos de gunoi din Amsterdam.

Anunțuri

Let’s talk vintage!

Azi am tras o fuga la piata de vechituri. De fapt, ma porneam intr-o directie opusa, dar haosul asta cu troleibuzele de pe ruta 22 mi-au dat planurile peste cap. Dorinta mea de a descoperi ceva „nou” a fost, insa, mai mare decat lenea unei amiezi de (aproape) vara.

Deci, iata cu ce m-am ales: o fusta, 5 metri de dantela, un ibric, o pereche de botinasi, noi-nouti,  firma „Tocusor” (presupun ca sunt fabricati in Romania prin anii ’70 – ’80), o basma de lana, o poseta (cadva) eleganta (apropo, fabricata la Chisinau, anii ’50) si 3 „pupsici”, unul dintre care, cel cu pantalonii pe vine, e din anii ’60, mama a avut si ea). Bucuria mea nu are margini!

PS: shopping-ul a fost efectuat in timpul pauzei de masa

La shopping dupa istorie

Ati fost la Memorial? La parada? La mars de protest?

Eu n-am fost. Am fost, in schimb, de diminicioara la shopping la piata de vechituri de langa Gara Feroviara, o adresa in fruntea listei mele de locuri unde poti sa gasesti lucruri ca lumea, in cazul in care nu-ti iese sa mergi in fiecare weekend la Odesa unde se afla cea mai mare piata de vechituri vazuta de mine vreodata (si am vazut cateva la viata mea).

Am cheltuit putin peste 100 de lei. Rochia si basmaua de lana au fost cele mai scumpe: 40 si respectiv 35 de lei. In rest, 5 – 10 lei pentru un obiect.

***

In caz ca va intrebati la ce bun adun atatea vechituri, sa stiti ca imi place foarte mult tot ce tine de vintage si in proiectele mele pentru viitorul apropiat intra deschiderea unui magazin virtual unde voi vinde celor pasionati lucrurile pe care le-am strans pe parcursul anilor.

Comoara reginei

Doamne, cat am visat, fiind copila, sa pun mana pe aceste minunatii si sa nu mi le mai poata lua nimeni. Si iata… am ajuns…

Asta e putinul care a ramas din avutia bunicai, candva nevasta de deputat in Sovietul Suprem. Acum vad bine ca sunt doar niste „zorzonele” din sticla si arama, stirbe pe alocuri, cu detalii din plastic si ace care lipsesc. Insa, atat de tare tremuram pe timpuri, cand le vedeam, incat numaram anii bunicai, sa potrivesc cat i-a mai ramas de trait ca sa ma vad cu aceste nestemate. Pe unde pui ca mai alcatuiam planuri de evadare cu „sipetul reiginei” ascuns sub haina, deoarece aveam doua verisoare, care as fi preferat sa dispara fara urma, decat sa puna ele primele mana pe comoara.

***

Cine mai zice ca visele nu se implinesc?

Adunate de prin pod

Daca eram acum de varsta Ilincai, cu siguranta primeam un zdupac de la mama pentru ca ii umplu casa cu vechituri si inca intr-asa un hal. Eu, insa, sunt fata mare deja si mama ma lasa in treaba mea cu jucariile mele.

Asadar, va prezint ultimele comori, aduse din pod de la tara: un cos din metal, 2 sticle de la lapte si 2 de la smantana (copiii sovietic stiu de ce) si 2 duzine de „ventuze” rotunjoare. Am mai adus si un vas mare de lut, insa el nu a incaput in poza.

Toate aceste minuni vor fi spalate si stocate in depozitul meu de apartament, care poarta falnicul nume de „vintage”. Nu peste foarte mult timp, tot ce am adunat pe parcursul anilor se a vinde in magazinasul meu virtual. Fiti pe faza!

Timpuri, moravuri, amintiri

Aceasta este o parte din colectia mea de fotografii de epoca. Majoritatea sint cumparate intr-o pravalie de antichitati dintr-un orasel fermecator din sudul Cehiei. Daca priviti mai atent, veti gasi tema lor comuna, datorita careia si le-am selectat.

 

Vintage baby

Vara trecuta am revizitat podurile bunicilor, care nu fusese scotocite de mine vreo 10 ani. Marea mi-a fost mirarea cand am gasit zeci de comori ascunse de ochii lumii care ar fi putut usor alcatui unul dintre aceste decoruri pentru camere de copii.

Intre timp, ma minunez de cat de putin e nevoie ca sa faci un spatiu sa arate bine si confortabil.

Voi mai aveti ceva obiecte de la bunici si strabunici?

PS: observati in ultima fotografie doua cosuri de plastic colorate, din alea de care erau cat duce carul pe timpul URSS? Eu tot am doua, unul dintre care l-am gasit azi langa o lada de gunoi. Ale mele sint albe. Cred ca de aceea ca in URSS nu erau culori, asa cum nu era nici sex.

foto: nicety, the boo and the boy, apartment therapy,