Mood board 3

O serie de imagini adunate pe desktop in ultimii ani. Ideea din spatele fiecareia e simpla – vreau si eu. Asa camera, asa magazin, asa atelier, asa lumina etc. Sper sa gasiti si voi ceva bun printre ele.

Anunțuri

O masa perfecta pentru un atelier perfect

Eu visez sa am un atelier. El poate fi intr-o camera mica sau intr-un studio mare si luminos, cu ferestre frantuzesti. Iar in atelier, visez sa am o masa mare si spatioasa, pe care ar incapea toata dezordinea mea creativa.

Cam asa ceva:

foto: sursele aici

Reamenajari

Update: O reamenajare sau orice alta activitate, gen rosul gresiei din baie sau peretilor de pe palier este solutia ideala in zilele cand devii o forta distrugatoare orientata spre interiorul tau. Aceasta violenta trebuie scoasa, canalizata spre exterior. Spre peretele murdar, cada cu pete sau balconul in care nu mai ai unde te aseza. Aceasta este cea mai buna terapie. Si aproape gratuita.

Cand sunt confuza, indragostita sau trec printr-o despartire, incep sa-mi reamenajez apartamentul. Mut mobila cu locul, cumpar lampi, plante, bucatele de mobilier, cutii, cosuri, lumanari, in fine, o gramada de lucruri absolut inutile, care la prima trezire din coma vor lua calea exilului. Dar, cum in viata se intampla sa fiu mai mult confuza, destul de rar, dar exagerat de indragostita, si cum despartirile se intampla cam o data la fiecare doi ani, am ajuns sa am o casa ca o „papusica”. Tablouri pe pereti (mama-soacra picteaza, eu pictez cand ma apuca mare jele, picteaza si unii oameni de la care poti cumpara), fotografii din arhiva familiei incadrate la un atelier anume, gobelenuri de pe timpul lui Papura-Voda, cusute cu fir de matase, flori, carti, colectii complete de opere, adunate in sudoarea fruntii de unde numai eu stiu, oale si sticle vechi carate de prin toata Moldova si Franta, plante, care mor la prima lipsa de atentie din partea mea…Obiecte, obiecte si iarasi obiecte. Care intr-o zi vor sfarsi-o la o lada de gunoi.

Pana atunci, insa, ma inspir. Azi am inceput sa pun la cale veranda mea. Asa imi numesc eu balconul care dupa o reparatie „ca la oameni”, s-a transformat in ceva destul de simpatic. Ei, stiti si voi- termopane, teracota, dulap de cel cu usi glisante, care imi pare culmea hidoseniei, dar pe care l-a ales mama din considerente pe care numai o femeie practica le poate intelege. Pana o scot la capat cu bucatica mea de veranda, din care se vad copaci si din care daca tare vrei poti sa te faci ca nu vezi blocul din fata, si din care dimineata se aud pasarile, nu se aud masinele si, in genere, parca esti pe undeva prin sudul Frantei, va las sa vedeti ce mai fac oamenii in casele lor. Si sa va inspirati. Si nu uitati – tremopanele sunt culmea urateniei! Cautati o alternativa.

surse foto: Friday Morning Sun

Vintage baby

Vara trecuta am revizitat podurile bunicilor, care nu fusese scotocite de mine vreo 10 ani. Marea mi-a fost mirarea cand am gasit zeci de comori ascunse de ochii lumii care ar fi putut usor alcatui unul dintre aceste decoruri pentru camere de copii.

Intre timp, ma minunez de cat de putin e nevoie ca sa faci un spatiu sa arate bine si confortabil.

Voi mai aveti ceva obiecte de la bunici si strabunici?

PS: observati in ultima fotografie doua cosuri de plastic colorate, din alea de care erau cat duce carul pe timpul URSS? Eu tot am doua, unul dintre care l-am gasit azi langa o lada de gunoi. Ale mele sint albe. Cred ca de aceea ca in URSS nu erau culori, asa cum nu era nici sex.

foto: nicety, the boo and the boy, apartment therapy,