Cum am fost educatoare la gradinita

Azi, in cadrul unei sedinte de lucru in calitatea mea de membru al juriului intr-un concurs pentru jurnalisti (despre care voi vorbi in curand), mi-am amintit de un fapt divers din biografia mea. Si anume ca in toamna lui 2008 am lucrat educatoare la o gradinita din Chisinau.

Desi, „toamna” e prea tare spus. Activitatea mea a durat exact 27 de zile, de pe 1 septembrie pana pe 27 septembrie, iar sfarsitul acestei experiente a fost destul de spectaculos si dramatic. Am plecat dupa ce cu greu m-am abtinut sa nu o bat pe dadaca din grupa vecina. Eu, care sunt o diplomata si prea mandra pentru ma lansa in activitati violente impotriva unei fetiscane cu 7 clase, am fost adusa la o stare cand vedeam verde imprejurul meu si eram gata sa-mi pun la indoiala toate valorile, crescute si educate de-a lungul anilor. Bine a spus, cine a spus ca un prost te va provoca sa degradezi pana la starea lui, dupa care te va invinge, deoarece acolo, jos, el are mai multa experienta.

Dar, s-o luam pe rand.

Asadar, in toamna anului 2008 Ilinca era un copil de 4 ani proaspat impliniti. Noi eram in Chisinau de 7 luni si m-am gandit ca ar fi o idee buna sa o socializez, mai ales ca in tarile in care locuisem anterior avea experienat gradinitelor. Evident, nu speram sa gasesc o institutie de tipul cele private din Istanbul pe care o frecventase si nici de tipul celei din Cehia, de pe langa o manastire de maici, unde se auzea musca, iar copiii erau atat de blanzi, incat te intrebai daca vorba noastra „ca baba frumoasa si copil cuminte nu-i” mai are vreun sens.

Deci, deziluzionata de ceea ce se intampla in gradinitile noastre si aproape disperata, am pus la cale, cu o ruda mai smechera de-a mea, mama si ea a unui odor de 4 ani, un plan diabolic – sa ma fac educatoare de prescolari pentru a putea tine sub control situatia din grupa pe care o va frecventa copilul meu si cel al rudei-complice. Pentru asta am ales o gradinita situata central, ca sa ne fie la ambele comod sa ne deplasam si am facut demersurile necesare.

Ce sa va zic? Vreti sa lucrati educatoare la gradinita? Cel putin, din curiozitate? Poftim! Eu, literalmente, un om din strada, am venit, m-am prezentat directoarei, care initial a fost vrajita de ruda mea, om si ea din strada, dar care adusese ca bonus la vrajeala o sticla de sampanie si o cutie de bomboane „Bucuria”, am fost angajata, cu acte in regula, la carma unei grupe formate din 26 de copii.

Un om fara studii de specialitate, un om fara experienta, un om care nu se stie daca e integru psihic, este angajat sa educe doua duzine de copii. Ca eu sunt in ordine, o stiu doar eu si inca vreo 5 oameni, acest fapt, insa, nu poate servi ca garantie pentru a-mi incredintati 26 de copii pe durata unei zile intregi. Dar, directoarei nu i-a pasat. Asa cum nici celor de la Directia de Invatamant. Important ca s-a gasit un „cadru didactic” care nu are glod sub unghii si de la care nu miroase a alcool. In rest – nebuna, violenta, iresponsabila sau fara niciun neuron in cap – era ceva atat de neinsemnat, incat nimeni nu s-a gandit, nici pe o fractiune de secunda, pe cine si de ce angajeaza.

***

Intr-o gradinita, directoarea este Dumnezeu. Prin gura ei iese advarul in prima si ultima instanta. Si aceasta situatie am observat-o in mai multe institutii prescolare de-a lungul anilor petrecuti aici. Dar, sa revenim la directoarea noastra. Doamna atat de tare urla si la copii si la cadre, incat, in clipa in care eu, o mucoasa de nici 27 ani impliniti, care nu a fost la razboi si nu a stiut ce-i aceea foamete, am indraznit sa ma indoiesc de faptul ca trebuie sa execut fiecare ordin al ei, a amutit si, probail, a inceput sa se intrebe daca decizia sa de a ma angaja a fost una bine gandita.

***

Intr-o gradinita, ca si in oricare grup inchis cu reguli nescrise, nu e bine sa te evidentiezi. Iar faptul ca eu vorbeam frumos cu copiii, nu-i numeam debili si le permiteam sa iasa sa faca pipi in timpul somnului, a ridicat un mare semn de intrebare asupra calitatii mele de pedagog. In plus, faptul ca in grupa era liniste si niciun copil nu plangea ca din gura de purcel dus la taiat, era o mare problema. Eu nu sunt ca ceilalti. Iar atunci cand nu esti ca ceilalti, exista un mare risc sa fii mai bun. Iar daca esti mai bun, inseamna ca ceilalti sunt mai rai. In concluzie, cei buni trebuie exterminati…

…si-a spus dadaca din grupa vecina si a inceput sa atace.

***

Dadacele din multe gradinite din oras sunt fete tinerele de la tara care, de obicei, locuiesc chiar in grupa, ceea ce este tinut „in mare secret”, desi, o buna parte din parinti si functionari de la Directie si Minister, isi dau seama de acest fapt. Dadaca din grupa mea era o fetita de 17 ani, dintr-un sat rupt de lume, slabuta, anemica, ca vai de capul ei, insa smechera – fata a inteles ca nu trebuie sa se certe cu nimeni si ca mielul bland suge la doua oi. Ceea ce si facea. Ma asculta si pe mine si pe toti ceilalti.

Dadaca din grupa vecina, de pe acelasi etaj – era o adevarat „fata babei” – grasa, rautacioasa, spurcata de gura si haina. Smechera si ea – fata a inteles ca „obraznicul mananca praznicul” si nu scapa nicio ocazie sa faca scandal. Iar eu eram o ocazie prea buna ca sa fiu ratata –  madama venita naiba stie de unde, cu o vorba prea neinteleasa si prea calma ca sa fie credibila. Cine nu e cu noi e importiva noastra.

Motive de „bagare in seama” erau cu duiumul. Un om ingenios intotdeauna le gaseste, pe cand un om inteligent nu trebuie sa le ia in serios.  Toate reactiile mea se reducea la incercarea de a-i aminti „domnisoricai” ca e aici pentru a lucra. Acestea, insa, se sfarseau cu o tirada demna de o mahalagioaca cu stagiu. Asta a durat pana in ziua in care s-a luat de copilul meu. Atunci i-am spus in fata sa dispara cat mai repede pana nu am facut moarte de om. Fetica s-a speriat. Nu-i saga sa vezi o madama cu unghiile curate care se infurie. A disparut. Iar eu mi-am luat copilul, obiectele pe care le-am adus pentru grupa, i-am spus dadacai mele, care nu stia incontro s-o apuce, „La revedere” si am iesit pe usa. Inutil sa adaog ca toate „colegele” s-au luat din urma mea sa ma convinga ca e un pas gresit si ca un astfel de job nu voi mai gasi – atat de linistit si fara mari implicari – decizia mea a ramas neschimbata.

Peste cateva saptamani m-au chemat sa-mi plateasca salariul de 750 de lei pentru o luna incompleta in care lucrasem in doua schimburi.

Iata asa a luat sfarsit cariera mea de educatoare. Si daca tot mi-am adus aminte de acest capitol din viata mea, amintiri ce au aparut in contextul unei discutii despre pericolele la care ne expunem singuri copiii, promit sa revin cu o postare dedicata securitatii copiilor la gradinita, un subiect interesant si prea putin luat in seama.

22 de gânduri despre „Cum am fost educatoare la gradinita

  1. Eu cind citeam aceste postari sau comentam, in adincul sufletului speram ca eu asa n-o sa patesc, ca eu o sa nimeresc la o gradinita buna, unde copilului meu o sa-i fie bine. eu am dat copilul la gradinita 1,5 luni in urma. Concluzia, azi a fost ultima zi cind copilul meu a mers la aceasta gradinita. Educatoarea numai nu mi-a spus ca copilul meu este timpit, in rest a spus tot, a spus ca nu se poarta adecvat (a cintat in timpul activitatii si a fugit la gard cind erau afara si trinteste usile), ca nu se poarta normal si in genere cu asa copii se ocupa grupuri intregi de specialisti. Eu am aflat ca i-a dat o palma la poponeata, asta in situatia in care, noi (parintii) suntem impotriva violentei si nu am atins acest copil cu un deget. Inca un detaliu, copilul meu are 3 ani!!! deci, educatoarea considera ca nu este normal pentru un copil de 3 ani sa fuga, sau cinte cind ii vine, ea considera ca un copil la 3 ani care merge la gradinita de 6 saptamini trebuie sa aiba disciplina de fier, sa stea nemiscat, si in genere ea are 24 de copii acolo. Eu sunt ingretosata, pur si simplu ingretosata! Eu vreau sa confirm ca tot ce ai scris pe acest blog, absolut tot, este adevarat! la noi asa-i! nu ai exagerat in nici una din postari, o spun din experienta personala.

  2. foarte mult adevar aici, asa este si acum nu doar 5 ani in urma, cum zice doamna de mai sus, nu se mai perfectioneaza toti, sunt frte putini educatori care nu urla la copii si putine grupe unde nu urla copii iar educatorului ii este in cot :D totul depinde de directorul institutiei, iar majoritatea stau acolo si doar cer bani, putini fac treaba si au grija de gradinita, se rezuma la a cere bani de dorit cat mai multi pentru a i se acorda mai multa atentie copilului…stiu cazuri cand mamicile au lasat bani adaugator sute de lei si oricum gaseau copilul murdar la fund, pishet in pat, cu parul ciuflit nepieptanat sau la ungher in timpul activitatilor ca cik incurca altor copii, asa ca si faza cu banii e un vis al molodvanului ca daca da bani se va uita la copil:) nici nu am de gand, nu dau si vad ca e printre primii copii fetita mea, dar laud si educatorii care ii avem de 2 ani….ne-am mirat toti parintii ca nu cer bani si cumpara singuri totul din fondul oficial care il lasam in grupa…adika 60 lei, nu ne-au cerut o data o prostire, o perdika sau o carte pentru copii. Dar ce ai povestit tu este valabil si in acest an in multe gradinite si multe grupe;) in zadar viseaza unii ca este altfel, este da…dar frte rar frte…tot in grupa dorm dadacele, tot pleaca educatorii si lasa copii pe capul dadacelor care au 9 clase maxim si vorbesc ca la prashit..in schimb avem cuvinte noi in vocabular alde golgoci, basanoshti, gorka, golifishi….fetita mea povestea si radea cik mami iti imagineziiiii ea spune asa la strampi:D si multe sunt de povestit, alde kiloti murdari de… pusi in punga cu hainute de schimb curate:)

    • Olga, moldovanul e hapsan, daca i-ai dat o data bani, el crede ca ii vei da vesnic, by default, fara ca el sa depuna vreun efort. Si asta se observa in toate domeniile de acordare a servicilor. Si, e asa cum spui tu – astea sunt vise de parinti ca banii ar putea salva situatia. Daca omul e fara pregatire si incult, el nu are ce oferi, cu bani sau fara.

      • Voi vreti sa platiti 60 de lei si copilul sa va fie tratat de specialisti de la Sorbona? Un pic patetic, de cat se plateste, de atatia bani sunt specialistii; eu ma mir ca se gasesc oameni care sa vreie sa accepte asa salariu si asa conditii de munca; insa pana la urma probabil sint gradinite private, unde sint si specialisti de care vreti voi, insa da, costa. Deja alege fiecare ce vrea, insa nu trebue sa va asteptati la servicii de nivel european pe gratis ;)

        • Mimi,nu vreau sa te supar,dar eu am mare ciuda pe oameni care gindesc ca dumneata!Eu sunt ferm convisa ca un educator tre sa dea dovada de profesionalizm si dragoste fata de profesia sa,indiferent de cit i se pune in buzunar!Deci,avind in vedere ca educator poti fi doar dk ai studii superioare pedagogice prescolare,se pare ca se constientizeaza (atunci cind intri la facultate) unde vei ajunge!Mie imi plac enorm copii,la gradinita noastra a ramas o grupa fara educatori,am vrut sa incerc ,dar mau refuzat(studiile)…Mie nimeninu imi da un ban in plus ca eu am un salariu mizer si lucrez jum de zi…asa sa format un lanz stupid-dai bani la doctor sa nasti(e copilul tau),dai la med de familie(pt copilul tau)la grad(la copil sa-i fie bine)la examene(sa nu aiba mititelu stresuri)si asa mai departe-nu numai ca suntem noi inconstienti sa nu zic altfel,dar si copii ni-icrestem dupa aceasta sistema bolnava…Cel mai trist este ca dai si eu dau aceasta fondatie deoarece vreau sa-i fie bine copilului….Probabil te intrebi de ce dk nu de acord?pur si simplu e greu sa lupti intr-un colectiv unde citiva se rascoala impotriva *taxelor* prea mari si se ridica niste lingai de parinti (care au bani) si in fata educatoarelor incep discursuri gen *tu ai lucra cu asa salariu ,uitati-va la ele saracele,ca tot cu copkilu tau stau!!!*asta e…O mamica din grupa povestea ca a avut niste probleme financiare si 2 luni la rind nu si-a permis sa dea fondul cela de 250 lei si a observat ca fetita ei a devenit foarte inhibata(ea fiind un copil mai retras),deci educatoarele nu au batut-o ,nu au numit-o(fiind ele niste doamne),insa nu au facut nici un efort sa o ajute-te-au suparat,plingi,?o sa-ti treaca,nu poti sa desenezi?invata-te,nu se joaca nimeni cutine?joaca-te singura-asta ii spuneau ele,Deci,in concluzie,atit timp cit voz exista oameni cu gindire ca a ta,nu vor fi skimbari,dk toate educatoarelesunt nemultumite de salariu sa faca greva,sa ceara de la stat,dar nu sa zmulga din parinti,Nu sunt eu vinovata de salariul lor si nu cred ca e corect sa zmulg din gura copilului meu , deoarece eu am doi copii,intr-un an fara mincare,cadouri si matinee eu cheltui in jur de 6000 mii lei-cu acesti bani as putea sa le ofer o vacanta frumoasa-mi-e imi pare rau ca in aceasta luna eu deja am dat fondatia la ambii copii 500 lei,DAR fetitza mea din iarna viseaza la role si tot ma intreaba cind i le voi cumpara?insa eu nu imi permit …am keltuieli multe,,,si iata eu acum scrii toate astea si imi dau seama cit sunt de proasta…da vorba ceea PROSTI,..DAR MULTI !!! Diana ,sorry stiu ca nu e blogul meu,dar m-a luat valul!!!….

          • Criticati educatoarele ca nu le place salariul, dar la randul Dmvoastra faceti acelasi lucru: criticati ca nu aveti un salariu decent ca sa va acoperiti cheltuielile; Nu sunteti Dvoastra d vina si nici educatoarele, eu inteleg ft bine ca de vina e realitatea in care traim. Si da, eu in cerc vicios, oamenii nu au salarii bune sa achite educatia copiilor, si respectiv copii nu sint educati pe masura, mai departe devin niste specialisti nu prea buni, salariile iarasi sunt mici samd. Stiu ca o sa fiu mustratat aspru ptru ce voi spune insa: dragi oameni, fugiti de aici cum aveti posibilitate, daca vreti o viata linistita si cinstita (sa va faceti munca si sa fiti remunerqati pe masura)

  3. Tu esti o binecuvantare pentru mine, cu temele despre gradinita :)
    Mi-a venit si mie ideia sa fac in fel si chip, dar sa nu las copilul meu pe seama statului. Dar cum, naiba sa fac, ca sa le impac pe toate?
    Azi, am stat 3 ore in rand, la Directia Educatie ca sa obtin un loc la gradinita si am renuntat in ultimul moment, chiar sub usa directiei. Nu mai vreau! Mi s-a facut jale de toti copilasii care zburdau prin curtea ceea si ciuda pe toate mamele lor, care ii tot impingeau, plictisite si gravide, si le tot srigau in gura mare „Eu ti-am spus, asa-ti trebuie!” sau „ce vrei, lasa-ma in pace, odata!” Drama omului „altfel”, ai descris-o tare bine si te inteleg perfect.

    • Natalia, si eu te inteleg perfect. Acum, de la distanta celor doi ani care au trecut de cand fata mea a incheiat-o cu gradinita, o pot spune cu mana pe inima – gradinita moldoveneasca a fost un rau pe care as fi putut sa-l evit daca aveam mai multa vointa si determinare. Si nu-mi voi schimba parerea niciodata vizavi de aceasta experienta. Daca a da Dzeu si voi mai avea un copil, sau doi, el/ei cu siguranta nu vor mai trece prin calvarul institutiilor prescolare moldovenesti daca intre timp nu vor aparea alternative sanatoase.
      Eu nu stiu ce e de facut, in afara de sa vezi daca iti convine Waldorf-ul sau alte institutii private sau sa-ti organizezi astfel timpul ca micuta sa aiba posibilitatea sa socializeze cu semenii sai, dar si tu sa ai posibilitatea sa-ti cauti de viata ta de femeie.

      • Ce ține de Waldorf e de așteptat acolo e binedezvoltat LIBERALISMUL la început vă place dar cînd cresc mari vă pîngeți că nu-s ca toți copii. Doar el e pe cale de a se închide statutul de liceu și atunci cu ce rămîne ? care a înțeles la timp al 2-lea copil nu-l mai duce acolo. Nu e cea mai reușită hotărîre . Dacă să comparăm cu o școală de la țară pot să spun tare că sunt mult mai cărturari și mai educați, la Waldorf sistema de predare este aiurea.. Fiți atente mamelor unde dați copii.

  4. Salut! Deși nu sunt mămică și nici nu cred că voi fi în următorii 4-5 ani, datorită ție îmi pun multe întrebări despre educația copiilor și despre sănătatea( fericirea) psihică a familiei. Ceea ce-am învățat de la tine( și pot să aplic în prezent) e că trebuie să-mi dezvolt cât mai mult personalitatea și mintea pentru a-i putea oferi copilului meu tot ce e mai bun. Mulțumesc!

    • Multumesc tie :)
      Descoperirea mea recenta este ca nu trebuie sa investim orbeste in copil, uitand de noi, ci trebuie sa investim in noi, mamele (sau viitoarele mame), deoarece o mama fericita inseamna un copil fericit. Lucioasa, iti doresc succese!

  5. wow, chiar asa fara nici un control la politie, fara analize medicale, fara studii, fara certificate de acordare a primului ajutor, oricine poate sa se angajeze la o gradinita in Moldova? eu tot din disperare in asa conditii m-asi fi facut educatoare ca sa imi protejez copilul, ca mama cind ai un copil de 4 ani trebuie sa asiguri siguranta lui, aici nu e vorba de ocrotire maniacala, aici e vorba de ocrotire necesara!

    • Viorica, da, fara nimic! Am venit din strada, fara nicio recomandare, fara nimic-nimic. Eu nu sustin ca la toate gradinitele este asa, la cele de cartier, insa, asta e situatia. In plus, cum crezi ca sunt angajate educatoarele, care de multe ori sunt urgia copiilor? Exact asa, doar ca pentru ele unghiile curate nu mai sunt un „muts have”. Si acum, stand stramb, dar judecand drept, cum poti sa nu vrei sa-ti protejezi copilul cand oricine are acces la el?

    • Doi, da, bine ca nu m-am facut, ca daca era atat atat de simplu sa ma angajez la scoala, ma gandeam bine de tot daca locul copilului meu este acolo (ca si a oricarui alt copil din aceasta tara).

      • Copiii trebuie iubiţi, protejaţi, dar trebuie să fie lăsaţi să se descurce şi siguri.
        Leoaica le aduce prada vie şi le-o lasă puilor ei ca să o sfâşie, pentru că ea ştie că asta e menirea ei – de ai pregăti pentru viaţă.
        Ocrotirea maniacală a copilului nu îi oferă această şansă, din contra, îl privează şi îl limitează în multe chestii.

        Ocroteşte-o, protejeaz-o, iubeşte-o, dar las-o un pic să se lovească de greutăţi şi atunci când vei vedea că nu se descurcă, intervină!

        În fine, e aşa uşori să dai sfaturi :)
        Probabil ştii mai bine de ce are nevoie copilul tău :)

        • Unu, daca ai observat, in text e scris ca asta a durat 27 de zile. De atunci au trecut 5 ani. Oamenii cresc, invata, progreseaza. Multumesc pentru sfaturi.
          In alta ordine de idei, copilul termina deja clasa a II, cu o implicare minima din partea mea, care probabil si este unul dintre motivele bucuriei cu care merge la scoala.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s