Cum am fost educatoare la gradinita

Azi, in cadrul unei sedinte de lucru in calitatea mea de membru al juriului intr-un concurs pentru jurnalisti (despre care voi vorbi in curand), mi-am amintit de un fapt divers din biografia mea. Si anume ca in toamna lui 2008 am lucrat educatoare la o gradinita din Chisinau.

Desi, „toamna” e prea tare spus. Activitatea mea a durat exact 27 de zile, de pe 1 septembrie pana pe 27 septembrie, iar sfarsitul acestei experiente a fost destul de spectaculos si dramatic. Am plecat dupa ce cu greu m-am abtinut sa nu o bat pe dadaca din grupa vecina. Eu, care sunt o diplomata si prea mandra pentru ma lansa in activitati violente impotriva unei fetiscane cu 7 clase, am fost adusa la o stare cand vedeam verde imprejurul meu si eram gata sa-mi pun la indoiala toate valorile, crescute si educate de-a lungul anilor. Bine a spus, cine a spus ca un prost te va provoca sa degradezi pana la starea lui, dupa care te va invinge, deoarece acolo, jos, el are mai multa experienta.

Dar, s-o luam pe rand.

Asadar, in toamna anului 2008 Ilinca era un copil de 4 ani proaspat impliniti. Noi eram in Chisinau de 7 luni si m-am gandit ca ar fi o idee buna sa o socializez, mai ales ca in tarile in care locuisem anterior avea experienat gradinitelor. Evident, nu speram sa gasesc o institutie de tipul cele private din Istanbul pe care o frecventase si nici de tipul celei din Cehia, de pe langa o manastire de maici, unde se auzea musca, iar copiii erau atat de blanzi, incat te intrebai daca vorba noastra „ca baba frumoasa si copil cuminte nu-i” mai are vreun sens.

Deci, deziluzionata de ceea ce se intampla in gradinitile noastre si aproape disperata, am pus la cale, cu o ruda mai smechera de-a mea, mama si ea a unui odor de 4 ani, un plan diabolic – sa ma fac educatoare de prescolari pentru a putea tine sub control situatia din grupa pe care o va frecventa copilul meu si cel al rudei-complice. Pentru asta am ales o gradinita situata central, ca sa ne fie la ambele comod sa ne deplasam si am facut demersurile necesare.

Ce sa va zic? Vreti sa lucrati educatoare la gradinita? Cel putin, din curiozitate? Poftim! Eu, literalmente, un om din strada, am venit, m-am prezentat directoarei, care initial a fost vrajita de ruda mea, om si ea din strada, dar care adusese ca bonus la vrajeala o sticla de sampanie si o cutie de bomboane „Bucuria”, am fost angajata, cu acte in regula, la carma unei grupe formate din 26 de copii.

Un om fara studii de specialitate, un om fara experienta, un om care nu se stie daca e integru psihic, este angajat sa educe doua duzine de copii. Ca eu sunt in ordine, o stiu doar eu si inca vreo 5 oameni, acest fapt, insa, nu poate servi ca garantie pentru a-mi incredintati 26 de copii pe durata unei zile intregi. Dar, directoarei nu i-a pasat. Asa cum nici celor de la Directia de Invatamant. Important ca s-a gasit un „cadru didactic” care nu are glod sub unghii si de la care nu miroase a alcool. In rest – nebuna, violenta, iresponsabila sau fara niciun neuron in cap – era ceva atat de neinsemnat, incat nimeni nu s-a gandit, nici pe o fractiune de secunda, pe cine si de ce angajeaza.

***

Intr-o gradinita, directoarea este Dumnezeu. Prin gura ei iese advarul in prima si ultima instanta. Si aceasta situatie am observat-o in mai multe institutii prescolare de-a lungul anilor petrecuti aici. Dar, sa revenim la directoarea noastra. Doamna atat de tare urla si la copii si la cadre, incat, in clipa in care eu, o mucoasa de nici 27 ani impliniti, care nu a fost la razboi si nu a stiut ce-i aceea foamete, am indraznit sa ma indoiesc de faptul ca trebuie sa execut fiecare ordin al ei, a amutit si, probail, a inceput sa se intrebe daca decizia sa de a ma angaja a fost una bine gandita.

***

Intr-o gradinita, ca si in oricare grup inchis cu reguli nescrise, nu e bine sa te evidentiezi. Iar faptul ca eu vorbeam frumos cu copiii, nu-i numeam debili si le permiteam sa iasa sa faca pipi in timpul somnului, a ridicat un mare semn de intrebare asupra calitatii mele de pedagog. In plus, faptul ca in grupa era liniste si niciun copil nu plangea ca din gura de purcel dus la taiat, era o mare problema. Eu nu sunt ca ceilalti. Iar atunci cand nu esti ca ceilalti, exista un mare risc sa fii mai bun. Iar daca esti mai bun, inseamna ca ceilalti sunt mai rai. In concluzie, cei buni trebuie exterminati…

…si-a spus dadaca din grupa vecina si a inceput sa atace.

***

Dadacele din multe gradinite din oras sunt fete tinerele de la tara care, de obicei, locuiesc chiar in grupa, ceea ce este tinut „in mare secret”, desi, o buna parte din parinti si functionari de la Directie si Minister, isi dau seama de acest fapt. Dadaca din grupa mea era o fetita de 17 ani, dintr-un sat rupt de lume, slabuta, anemica, ca vai de capul ei, insa smechera – fata a inteles ca nu trebuie sa se certe cu nimeni si ca mielul bland suge la doua oi. Ceea ce si facea. Ma asculta si pe mine si pe toti ceilalti.

Dadaca din grupa vecina, de pe acelasi etaj – era o adevarat „fata babei” – grasa, rautacioasa, spurcata de gura si haina. Smechera si ea – fata a inteles ca „obraznicul mananca praznicul” si nu scapa nicio ocazie sa faca scandal. Iar eu eram o ocazie prea buna ca sa fiu ratata –  madama venita naiba stie de unde, cu o vorba prea neinteleasa si prea calma ca sa fie credibila. Cine nu e cu noi e importiva noastra.

Motive de „bagare in seama” erau cu duiumul. Un om ingenios intotdeauna le gaseste, pe cand un om inteligent nu trebuie sa le ia in serios.  Toate reactiile mea se reducea la incercarea de a-i aminti „domnisoricai” ca e aici pentru a lucra. Acestea, insa, se sfarseau cu o tirada demna de o mahalagioaca cu stagiu. Asta a durat pana in ziua in care s-a luat de copilul meu. Atunci i-am spus in fata sa dispara cat mai repede pana nu am facut moarte de om. Fetica s-a speriat. Nu-i saga sa vezi o madama cu unghiile curate care se infurie. A disparut. Iar eu mi-am luat copilul, obiectele pe care le-am adus pentru grupa, i-am spus dadacai mele, care nu stia incontro s-o apuce, „La revedere” si am iesit pe usa. Inutil sa adaog ca toate „colegele” s-au luat din urma mea sa ma convinga ca e un pas gresit si ca un astfel de job nu voi mai gasi – atat de linistit si fara mari implicari – decizia mea a ramas neschimbata.

Peste cateva saptamani m-au chemat sa-mi plateasca salariul de 750 de lei pentru o luna incompleta in care lucrasem in doua schimburi.

Iata asa a luat sfarsit cariera mea de educatoare. Si daca tot mi-am adus aminte de acest capitol din viata mea, amintiri ce au aparut in contextul unei discutii despre pericolele la care ne expunem singuri copiii, promit sa revin cu o postare dedicata securitatii copiilor la gradinita, un subiect interesant si prea putin luat in seama.

Anunțuri

Ce facem cand descoperim ca educatoarea ne „educa” copilul cu palma?

ab52d3852de5dba83b364643e1f385c0

Saptamana trecuta scriam despre cum a fost agresat copilul meu de o colega de clasa.

Povestea noastra a fost una cu happy end. Aceasta istorie, insa, a stranit un val de comentarii aici pe blog, dar si pe pagina de Facebook a blogului, precum si pe pagina mea personala si chiar in cutia cu mesaje private. Dupa citirea lor, am inteles un lucru – noi toti ne confruntam cu violenta in scoala si, culmea, chiar si la gradinita. Daca nu in timpul copilariei, atunci in timp ce suntem parinti. Cel mai trist, insa, este atunci cand agresorul se dovedeste a fi chiar persoana in grija careia am lasat copiii nostri. De o mie de ori mai dramatica este situatia in care omul matur se crede indreptatit sa loveasca si sa pedepseasca un micut din gradinita, care nici nu poate vorbi ca lumea, pentru a explica parintilor ce se intampla cu el in cea mai mare parte a zilei.

Iata ce comentariu lasa Tatiana: „da-ti-mi va rog un sfat pentru asa situatie: fetita mea de aproape 3 ani frecventeaza gradinita, si imi spune ca doamnele o lovesc (nu stiu cu ce putere) la fund, o ating si eu uneori, dar niciodata cu violenta. Cum sa vorbesc cu aceste doamne ca sa inteleaga ca eu nu sunt deacord, dar si sa ramanem in realatii bune?”

Pentru a oferi acestei mamici derutate posibilitatea de a alege din mai multe opinii, mi-am permis sa postez aceasta intrebare pe pagina Alo Bebe de pe Facebook si iata care sunt raspunsurile vizitatorilor, in mare parte, mamici si ele:

Natalia: Eu nu cred ca trebuie multa delicatete, ca sa-i spui unui matur (educatoare!!!), sa nu-ti mai loveasca copilul, chiar daca ea crede ca e usurel si educativ. Pur si simplu, nu are dreptul sa faca asta si ea stie.

Ludmila: Eu nu pot da sfaturi, pentru ca eu m-as duce si asi face un scandal MARE!!!

Polina: 1. nu am inteles cum e aia cu „ating” fara violenta o_O????? 2. Foarte bine ca se doreste a fi asertiva, nu agresiva, pentru ca nu poti sa-i trimiti la dracu pe toti, dar poti sa ii vorbesti omului in asa fel, incit sa fii auzit. Eu i-as spune educatoarei ca inteleg ca e dificil sa ai de-a face cu 30 copiii, si sa fii draguta si intelegatoare cu toti, dar ca pe mine ma doare ca ea imi loveste copilul si ca as ruga-o mult, ca data viitoare cind se intampla ceva, sa nu o loveasca, iar daca se intampla ceva ce crede ca merita atentie, sa imi zica mie, ca eu sa vad unde e problema. Simplu, banal, dar ideea e ca nimeni nu face asta, din frica de a nu supara educatoarea, dar ea e un simplu om si ar putea reactiona omeneste la o rugaminte atit de simpla, mai stii…

Oxana: Doamna ar fi bine sa se intrebe ce e mai important pentru ea, relatia buna cu educatoarea sau starea emotionala si psihica a copilului (desi banuiesc ca tot din acest motiv vrea sa ramina in relatii bune cu educatorul, sa nu traumeze mai tare copilul). Dar in opinia mea, chiar daca nu este posibilitate de mutat la alta gradinita, asta nu inseamna ca trebuie sa toleram o asa stare de lucruri. Ca prea toleram multe si de aceea si isi permit atitea educatorii si invatatorii nostri.

Natasha: Nu poti sa aplici metoda „discutie cu binisorul” in cazul unui om care loveste un copil in ultimul hal. S-a dovedit ca oamenii cuminti nu ajung departe. Deci nu pot sa cred ca agresoarea e cea care trebuie menajata!

Elena: interesant daca de legat o discutie , in care „intimplator” sa atingeti subiectul educatiei, si printre cuvinte sa ziceti ce credeti despre asta… isi vor schimba atitudinea fata de fetita?

***

Pe de o parte, inteleg foarte bine de ce unii parinti vor sa ramana in relatii bune cu aceste „educatoare” sau „invatatoare” care nu-si pot stapani pornirile primitive: dificultatea de a gasi un loc in alta gradinita, lipsa unei garantii ca in alta gradinita va fi mai bine, lipsa de timp, or o eventuala mutare in alta gradinita, necesita timp, nervi, iar in unele cazuri necesita si bani pentru ungerea gatului celor de la Directia Raionala de Invatamant (sau cum s-ar mai fi numit acest „organ”) sau direct a administratiei institutiei unde copilul va merge. Si cum bine stim, nu toti parintii isi permit luxul de a alerga zile intregi pe la directii si inca si de a plati pentru ceva ce ar trebuie sa le fie garantat de stat. Iata si motivul din care parintii tac.

Pe de alta parte, nu mi se pare deloc noramala aceasta situatie. Ce as face eu? As face „galagie”. As incerca sa discut cu alti parinti despre situatia creata si cred ca as spiona, asta fiind una dintre cele mai bune metode de a depista ce se intampla intr-o grupa. Mai mult, daca se gasesc si alti parinti curiosi de ceea ce se intampla cu copiii lor, se poate de spionat pe rand, mai ales ca, sunt sigura ca se vor gasi mamici care nu lucreaza sau au un program mai lejer si ar putea veni mai devreme la gradinita ca sa poata sta pitite dupa usa grupei sau langa terenul de joaca. Nu radeti, este o metoda buna si care de multe ori a scos la suprafata multe cazuri de abuz fata de copii.

Daca aveti si alte propuneri sau idei vis-a-vis de o astfel de situatie sau poate ati trecut printr-o astfel de experienta neplacuta, ar fi de mare ajutor sa va impartasiti si cu altii. Merci.

foto: de aici

Despre matinee

In termenii motorului de cautare a acestui blog, sunt patru mari perioade pe parcusul anului in care se cauta  „idei pentru matinee” si „scenarii pentru matinee”. Toamna, iarna, primvara si inceputul verii.

***

Eu am o tare mare „dragoste” fata de aceste manifestatii cu gust foarte dubios, care ne pun copiii in situatii de-a dreptul penibile, daca nu si dramatice uneori. Or, matineele sunt (in majoritatea gradinitelor) o metoda exemplara de demonstratie a puterii. Puterii de cumparare, puterii de convingere, puterii de pliere in paisprezece pentru a ajunge mai repede la pantoful doamnei educatoare sau doamnei directoare.

In cazul in care esti un parinte „cu idei” sau, feresaca sfantul, ai niste principii la care tii mortis, sau puterea ta de cumparare este una de neinvidiat, sau nu vrei sa convingi pe nimeni nicicum, sau coloana vertebrala ti-i prea rigida si nu se indoaie la prima adiere de vant – fii constient, te rog, ca odorasul tau, mic, frumos, pufos si dulce, va sta in ultimul rand, printre codasi (oare cine o fi acesti codasi?) la falnicul lor matineu pentru care mamele si-au imbracat fetitele ca pe niste coconite din salonul lui madame Matilda. Cu paietele de rigoare.

Ca tie nu-ti prea pasa, de aceea ca intelegi pretul platit pentru un rol de frunte, e una. Copilul tot va tacea. Pana in ziua in care ii va spune, printre altele, bunicai, bunicului, matusii, unchiului sau vecinei de la 7, la care il mai lasati cand trageti o fuga pana la magazin, ca: 1) fetitele au spus ca am avut o rochie urata; 2) de ce eu am recitat doar o poezie, da’ Alex 4? 3) Cand am sa fiu si eu „Soare”? Catalina e deja a doua ora…

Mie mi-a fost intotdeauna dificil sa raspund la astfel de intrebari. Desi eram sigura ca eu am dreptate, ca eu sunt cea consecventa in deciziile mele, ca eu nu vreau sa dau mita si sa ma umilesc pentru o poezie in plus, ca eu nu-mi voi imbraca fata ca pe o prostituata din sec. XIX si ca eu imi asum responsabilitatea de a-i acorda copilului meu mai putine sanse de a invata poezii carpite din mers pentru a astupa un gol in scenariu.

Eu as interzice matineele. Asa cum a intrezis Stalin pomul de Craciun. Cu singura difenta ca n-as reveni asupra acestei decizii in vecii vecilor amin. As face din asta un punct in Constitutie, a 11 porunca biblica si Legea Legilor. De aceea ca noi poate si ne nastem egali, matineele insa ne arata ca egalitatea asta nu este decat iluzia unor oameni imbatati de lozinci revolutionare. Si ca pentru a iesi in fata, trebuie sa fii altfel. Nu egal.

Copilul meu cu siguranta a trecut prin momente dramatice datorita acestor show-uri de zombare, care am impresia ca sunt organizate cu unicul scop de a distorsiona ideea de frumos a celor mici. De a face din ei cetateni exemplari al acestui stat kitschios, unde pozitia ta de om bine in societate se masoara prin numarul de fini si cumetri bine pusi.

***

In fine, la mine pe blog nu veti gasi „scenarii de matinee” sau „idee de matinee”. Asta de fapt era ideea acestui articol.

Ostasii Patriei

Ostasi ai Patriei

Gradinitile noastre sunt pline de soldatei. La ce bun atunci sa mai faci armata? O tara intreaga trece din frageda copilarie exercitiul supunerii, „pe loc repausului” si a injosirii. Copiii sunt fiinte care nu inteleg si la ei trebuie sa tipi. Cat de tin bojocii. Ca doar sunt surzi si retardati.

Tot la gradinita, micutii afla ca sunt lipsiti de talente, ca in ei nu poti avea incredere si ca o aparitie la televizor fara instructaj dur pe parcursul unei saptamani, va fi un fiasco total. Ca doar vor face colectivul didactic de ras.

La gradinita trebuie sa stai drept, sa declami poezii dubioase, sa raspunzi la aceeasi intrebare de cateva ori, tare, ca la numaratoarea matinala intr-o unitate militara, sa inveti pe de rost culorile, animalele si cuvintele in engleza.

La gradinita educatoarea are intotdeauna dreptate, ea detine adevarul in ultima instanta.

La gradinita, dadaca este cerberul grupei, care decide cine are voie sa mearga la veceu si cine se va alege cu o psihoza din cauza ca nu i s-a permis 3 luni la rand sa faca pipi in timpul somnului de amiaza. Deoarece asa trebuie.

Intru-un final, copiii odata iesiti de pe poarta gradinitei nu se pot deconecta de la programa „soldatei”. Acasa trebuie sa strigi la ei, deoarece asa au fost antrenati, trebuie sa lupti pentru fiecare zambet si vorba spontana atunci cand iesi „in lume”, trebuie sa le tai unghiile din carne, altfel vor fi scosi in cercul infamiei, organizat in fiecare dimineata de educatoare.

***

Ilinca nu are curaj sa-si tunda parul, scurt, cu breton, asa cum o facusem odata, cand nu mergea inca la gradinita. Dadaca nu-i da voie…