Despre paine cu magiun si cea mai incredibila mama

Ca sa am ce incalta in prima zi de facultate, mama a strans de la toti colegii  sai 160 de lei. Atat costau pantofii cu toc pe care pusesem ochiul intr-un magazin comercial din centrul Chisinaului. In acea dupa-amiaza am intrat in magazin cu un teanc de bani in mana. Aveam 160 de lei in bancnote de 1 si 5, mototolite, vechisoare. Mama a facut tot posibilul pentru ca fata ei sa aiba ce incalta in prima zi de viata matura.

Primii doi ani de facultate am indurat foame. Poate din cauza asta nici acum nu sint satula si de cate ori sint invitata undeva ma gandesc, fara sa vreau, daca va fi sau nu mancare.

La fiecare salariu mama ne intrunea intr-o sedinta extraordinara pentru a decide cine se va face luna aceasta cu o pereche de sosete sau colanti noi si cine va astepta.

Paltonul, croit dupa fason frantuzesc dintr-un tweed cumparat inca de bunica pe timpul cand unicul croitor serios din tirg era un evreu, mama l-a platit impreuna cu toate prietenele sale. Nu mai avea nimeni palton ca la mine.

***

Painea cu magiun a ramas pentru mine un simbol al saraciei. Am mancat doua ierni la rand paine cu magiun. De sarbatori mancam fasole. Duminicile erau petrecute in ritmul dezghiocarii samburilor de bostan. Toate erau aduse de la bunica de la tara.

Eu nu mai stiu de unde mama a gasit bani sa-mi ia cizme cu blana. Insa, stiu ca era plina de datorii ani la rand. Lua dintr-o parte ca sa dea in alta.

Dupa anul doi de facultate am inceput sa lucrez. Banii pe care ii castigam imi ajungeau sa-mi port de grija fara a o pune pa mama la cheltuiala. Imi administram cu atata talent bugetul, incat m-a dus capul sa-mi fac reparatie in camera dupa anul III.

***

Aceste timpuri sint deja departe, iar amintirea lor mai este vie…vorba poeziei. Desi, de cate ori mama incepe sa depene memorii din anii de criza, eu ma grabesc sa schimb subiectul. „Acum e altceva. Acum e bine. Lasa trecutul acolo unde ii e locul”.

Uneori imi trece prin cap ca totul a devenit prea confortabil. Ca odata cu magiunul pe care l-am scos din viata mea, am scos si spiritul razboinic cu care ma trezeam dimineata pentru a castiga batalia. E de ajuns oare sa ai unt pentru a-l unge pe paine pentru a fi impacat cu viata? Mama zice ca nu. Ea crede ca fetele ei trebuie sa traiasca altfel.

 

 

LECTIA de miercuri

 

 

Credit foto: Pixomar

Miercuri nu e marti, dar despre bani oricum o sa vorbesc. Mai exact, despre cum sa nu cheltui fara cap. Si daca tot pomenisem ultimul meu ruj si pretul lui, vreau sa va dezvalui ca el costa aproape 400 de lei. (Mai tineti minte, „suntem prea saraci ca sa cumparam lucruri ieftine”?). Da, da, asta e rujul cumparat cu cei 10 lei pusi deoparte in fiecare zi!

Saptamana trecuta a fost una dura pentru toti „bugetarii”. S-au achitat serviciile comunale. Pai iata, cum spusesem anterior, am un plic special, dedicat acestor nevoi. Suma pe care mi-am stabilit-o eu, dupa cateva calcule elementare, este de 800 de lei lunar. Daca vara acesti bani sunt mai mult decat sufucienti, atunci in sezonul rece stiti si singuri care e situatia. (Jos Termocomul!) Asadar, banii care nu se cheltuie in sezonul cald, ajung sa acopere o parte din cheltuieli in sezonul rece.

Regula este una si e de aur: nu luam bani din plicul destinat cheltuielilor pentru serviciile comunale! (iar daca luam, ii intoarcem inmultit la doi!)

 

Marti vorbim despre bani

Credit foto: graur codrin

Daca luni e ziua cand ne revenim de la excesele din week-end si, la durerea de cap deja traita, nu mai vrem sa adaugam cea a grijilor financiare, atunci marti e ziua cand incepe cu adevarat saptamana in toata splendoarea ei bugetara.

Azi am cheltuit 5 lei. Da, da, doar 5 lei m-au costat cele 16 ore de veghe din viata mea si a copilului meu. Bine, aici nu iau in calcul cat ne-a costat energia electrica si celelalte comoditati, precum nu socot nici cat ma costa zilnic gradinita. Vreau doar sa spun ca am cheltuit doar 5 lei fara sa-mi propun asa provocare.

Ce poti face cu 5 lei? Practic nimic. Eu i-am cheltuit pe drum. 3 lei la maxi-taxi si 2 la troleibuz. Deci, se poate.

Cum imi reusesc asa performante si cat costa ultimul meu ruj, va povestesc martea viitoare :)

Lectia de economie

Credit foto: Michelle Meiklejohn

Cartela mea bancara este cea mai rea prietena dintre toate pe care le am. Stiti si voi din astea – te ajuta la momentul “potrivit” ca mai apoi sa descoperi ca ai lasat un maaaare gol in buget (si in suflet). Din aceasta cauza, ma stradui sa uit de ea. Pur si simplu, o las acasa sau intr-un colt al portmoneului sub un teanc de facturi si bonuri fiscale (pentru asta e nevoie de un portmoneu dintr-acelea serioase).

Mai am insa si alte metode de economisire. Astfel incat, intr-o buna zi ma pot trezi cu o pereche de pantofi de mai mare dragul (a propos, mai tineti minte, nu suntem atat de bogati ca se ne cumparam lucruri ieftine). Iata 3 siretlicuri care la mine prind:

1.    Fac totalurile cheltuielilor zilnice. In fiecare seara ma uit ce mi-a ramas din cei 50 de lei pe care i-am pus in portmoneu dimineata. Daca imi ramane ceva, pun acesti bani deoparte, in plicul cu inscriptia “Rest”. Mie imi raman in medie 7 lei pe zi, intr-o saptamana ies cu vreo 60 de lei castigati lejer. Deci, intr-un an economisesc intre 2500 si 3200 de lei. Normal.

2.    Strang toti banutii pe care ii intalnesc in cale. Cum zice unchiul meu “de ce sa-i las? Sa creada Dumnezeu ca sunt prea bogat si sa nu-mi mai dea nimic?” (apropos, am citit pe blogul unei americance ca timp de 2 ani a strans toti centii, pe care oamenii pur si simplu ii ignorau, ca sa-si poata lua un Ipod la care visa). Eu pot sa spun doar ca la noi de un Ipod nu-ti poti strange nici in 4 ani, in schimb, te alegi cu aproape 200 de lei la sfarsit de an si asta doar din contul celor 50 de bani ne-ignorati  de tine in drum spre casa, scoala, magazin.

3.    O alta metoda, pe care o foloseam mai inainte, e sa pun deoparte in fiecare zi cate 10 lei. Cand stai si te gandesti, ce-i asta 10 lei? Niste cheltuieli marunte. Pai iata, daca strangi 10 lei timp de un an ajungi sa ai 3650 de lei tocmai inainte de Revelion. Si asta e real. Si pica bine. Pe bune.

***

Acum, cand pana la Craciun au ramas (doar) 10 saptamani, e timpul revizuirilor de cheltuieli, metodelor de economisire si, cine stie, poate  cineva se va inspira si din micile mele manevre financiare.

Viata pe muchie de buget

Credit foto: Boaz Yiftach

De multe ori se intampla sa fiu la magazin si sa aud copii care vor in ruptul capului ceva. Pe copilul niorcait mai pot sa-l suport. N-o pot suporta insa pe mama care ii spune verde in ochi ca nu poate sa-i cumpere lucrul dorit, deoarece nu are bani. Asa e si corect, copilul trebuie sa stie ca viata e grea. Dar atunci cand este vorba de un suc mic, de un chupa-chups sau alt delicates de-al copiilor, nu intarzii sa ma irit si sa-mi fac concluzii. Mama nu s-a invatat sa faca contabilitate domestica.

***

Cu putina creativitate si  cateva miscari corecte, poti trai destul de lejer cu un buget  restrans. Iar calculul chletuielilor poate deveni o ocupatie destul de interesanta. Despre experienta mea proprie in ale aritmeticii de portmoneu, despre siretlicurile de femeie independenta si mama singura, va voi povesti in seria “Viata pe muchie de buget”.

***

Iata ce am inventat eu  pentru a cheltui cu cap (lucruri care, evident, fiecare crede ca le inventeaza singur):

1.    Imi fac un buget lunar pe care il repartizez in diferite plicuri. La moment am 5 plicuri. Pe unul e scris „Mancare si alte cheltuieli domestice”, pe al doilea “Servicii comunale”, pe al treilea „Chirie”, pe al patrulea „Rest”, iar al cincilea poarta falnicul nume de „Rezerva de stat”;
2.    Stabilesc un buget zilnic. Acum imi permit sa cheletui 50 de lei pe zi. Nici mult, nici putin. Din banii astia imi platesc deplasarile prin oras si cumparaturile la zi.
3.    Fac totalurile cheltuielilor. In fiecare seara ma uit ce mi-a ramas din cei 50 de lei pe care i-am pus in portmoneu dimineata. Daca imi ramane ceva, pun acesti bani deoparte, in plicul cu inscriptia “Rest”.

***

Daca vrei sa afli cum e posibil sa economisesti 3650 de lei pe an fara nici un stres, sau cum sa te trezesti cu inca vreo 2000 de lei inainte de revelion, ramai pe fir :)

Azi mîncăm biscuţi de ovăz

blog 03

Repede, cît nu ne-au dat căldură în apartamente, vreau să mă împărtăşesc cum ne încălzim noi pe timp de criză (că dacă nu era criză, puneam căminul electric) şi, pe de asupra, ne bucurăm de biscuţi din ovăz (sau, cum le spuneam eu cînd eram la gradiniţă, “ovseanci”).

Reţeta este foarte simplă şi copiilor le place să participe. Verificat !

E nevoie de:

  • 1 ou
  • ½  pahar de lapte bătut *
  • 1 2/3 pahar de făină albă
  • 1 1/3 pahar de fulgi de ovăz
  • 1/3 pahar zahăr
  • 1 linguriţă de bicarbonat de sodiu
  • 1 lingură de praf de copt
  • ½ linguriţă de sare
  • ½ lingură de miez de nucă
  • ¾ pahar de diverse pomuşoare sau zmeură congelată**
  • ½ pahar de unt nesărat

*În cazul în care nu aveţi lapte bătut (se vinde la magazin), luaţi jumate de pahar de lapte şi stoarceţi în el o felie de lamîie şi lăsaţi amestecul vreo 10 minute să se închege. Efect garantat !

** Dacă nu aveţi fructe congelate, le puteţi înlocui cu fructe din dulceaţă. În acest caz, micşoraţi cantitatea de zahăr şi daugaţi puţină făină şi fulgi de ovăz.

Cum facem :

  1. Amestecăm toate ingredientele uscate
  2. Adăogăm untul (dacă e prea tare îl dăm prin răzătoare)
  3. Adăogăm laptele bătut, preventiv zbătut cu ou
  4. La sfărşit adăogăm fructele (proaspete, congelate sau din dulceaţă)

Cu o lingură facem cîte un „deluşor” de amestec pe tava (să nu fie prea multe, deoarece temperatură înaltă deluşoarele se vor aplana niţel) şi dăm la rolă pentru 20 minute.

Şi posibilitatea încălzirii este dublă :

  1. din mişcare
  2. datorită rolei, care timp de aproape 30 de minute (cît se va încălzi şi cît va coace) va emana căldură şi, cel puţin, la bucătărie va fi suportabil.