Ce facem cand descoperim ca educatoarea ne „educa” copilul cu palma?

ab52d3852de5dba83b364643e1f385c0

Saptamana trecuta scriam despre cum a fost agresat copilul meu de o colega de clasa.

Povestea noastra a fost una cu happy end. Aceasta istorie, insa, a stranit un val de comentarii aici pe blog, dar si pe pagina de Facebook a blogului, precum si pe pagina mea personala si chiar in cutia cu mesaje private. Dupa citirea lor, am inteles un lucru – noi toti ne confruntam cu violenta in scoala si, culmea, chiar si la gradinita. Daca nu in timpul copilariei, atunci in timp ce suntem parinti. Cel mai trist, insa, este atunci cand agresorul se dovedeste a fi chiar persoana in grija careia am lasat copiii nostri. De o mie de ori mai dramatica este situatia in care omul matur se crede indreptatit sa loveasca si sa pedepseasca un micut din gradinita, care nici nu poate vorbi ca lumea, pentru a explica parintilor ce se intampla cu el in cea mai mare parte a zilei.

Iata ce comentariu lasa Tatiana: „da-ti-mi va rog un sfat pentru asa situatie: fetita mea de aproape 3 ani frecventeaza gradinita, si imi spune ca doamnele o lovesc (nu stiu cu ce putere) la fund, o ating si eu uneori, dar niciodata cu violenta. Cum sa vorbesc cu aceste doamne ca sa inteleaga ca eu nu sunt deacord, dar si sa ramanem in realatii bune?”

Pentru a oferi acestei mamici derutate posibilitatea de a alege din mai multe opinii, mi-am permis sa postez aceasta intrebare pe pagina Alo Bebe de pe Facebook si iata care sunt raspunsurile vizitatorilor, in mare parte, mamici si ele:

Natalia: Eu nu cred ca trebuie multa delicatete, ca sa-i spui unui matur (educatoare!!!), sa nu-ti mai loveasca copilul, chiar daca ea crede ca e usurel si educativ. Pur si simplu, nu are dreptul sa faca asta si ea stie.

Ludmila: Eu nu pot da sfaturi, pentru ca eu m-as duce si asi face un scandal MARE!!!

Polina: 1. nu am inteles cum e aia cu „ating” fara violenta o_O????? 2. Foarte bine ca se doreste a fi asertiva, nu agresiva, pentru ca nu poti sa-i trimiti la dracu pe toti, dar poti sa ii vorbesti omului in asa fel, incit sa fii auzit. Eu i-as spune educatoarei ca inteleg ca e dificil sa ai de-a face cu 30 copiii, si sa fii draguta si intelegatoare cu toti, dar ca pe mine ma doare ca ea imi loveste copilul si ca as ruga-o mult, ca data viitoare cind se intampla ceva, sa nu o loveasca, iar daca se intampla ceva ce crede ca merita atentie, sa imi zica mie, ca eu sa vad unde e problema. Simplu, banal, dar ideea e ca nimeni nu face asta, din frica de a nu supara educatoarea, dar ea e un simplu om si ar putea reactiona omeneste la o rugaminte atit de simpla, mai stii…

Oxana: Doamna ar fi bine sa se intrebe ce e mai important pentru ea, relatia buna cu educatoarea sau starea emotionala si psihica a copilului (desi banuiesc ca tot din acest motiv vrea sa ramina in relatii bune cu educatorul, sa nu traumeze mai tare copilul). Dar in opinia mea, chiar daca nu este posibilitate de mutat la alta gradinita, asta nu inseamna ca trebuie sa toleram o asa stare de lucruri. Ca prea toleram multe si de aceea si isi permit atitea educatorii si invatatorii nostri.

Natasha: Nu poti sa aplici metoda „discutie cu binisorul” in cazul unui om care loveste un copil in ultimul hal. S-a dovedit ca oamenii cuminti nu ajung departe. Deci nu pot sa cred ca agresoarea e cea care trebuie menajata!

Elena: interesant daca de legat o discutie , in care „intimplator” sa atingeti subiectul educatiei, si printre cuvinte sa ziceti ce credeti despre asta… isi vor schimba atitudinea fata de fetita?

***

Pe de o parte, inteleg foarte bine de ce unii parinti vor sa ramana in relatii bune cu aceste „educatoare” sau „invatatoare” care nu-si pot stapani pornirile primitive: dificultatea de a gasi un loc in alta gradinita, lipsa unei garantii ca in alta gradinita va fi mai bine, lipsa de timp, or o eventuala mutare in alta gradinita, necesita timp, nervi, iar in unele cazuri necesita si bani pentru ungerea gatului celor de la Directia Raionala de Invatamant (sau cum s-ar mai fi numit acest „organ”) sau direct a administratiei institutiei unde copilul va merge. Si cum bine stim, nu toti parintii isi permit luxul de a alerga zile intregi pe la directii si inca si de a plati pentru ceva ce ar trebuie sa le fie garantat de stat. Iata si motivul din care parintii tac.

Pe de alta parte, nu mi se pare deloc noramala aceasta situatie. Ce as face eu? As face „galagie”. As incerca sa discut cu alti parinti despre situatia creata si cred ca as spiona, asta fiind una dintre cele mai bune metode de a depista ce se intampla intr-o grupa. Mai mult, daca se gasesc si alti parinti curiosi de ceea ce se intampla cu copiii lor, se poate de spionat pe rand, mai ales ca, sunt sigura ca se vor gasi mamici care nu lucreaza sau au un program mai lejer si ar putea veni mai devreme la gradinita ca sa poata sta pitite dupa usa grupei sau langa terenul de joaca. Nu radeti, este o metoda buna si care de multe ori a scos la suprafata multe cazuri de abuz fata de copii.

Daca aveti si alte propuneri sau idei vis-a-vis de o astfel de situatie sau poate ati trecut printr-o astfel de experienta neplacuta, ar fi de mare ajutor sa va impartasiti si cu altii. Merci.

foto: de aici