Ostasii Patriei

Ostasi ai Patriei

Gradinitile noastre sunt pline de soldatei. La ce bun atunci sa mai faci armata? O tara intreaga trece din frageda copilarie exercitiul supunerii, „pe loc repausului” si a injosirii. Copiii sunt fiinte care nu inteleg si la ei trebuie sa tipi. Cat de tin bojocii. Ca doar sunt surzi si retardati.

Tot la gradinita, micutii afla ca sunt lipsiti de talente, ca in ei nu poti avea incredere si ca o aparitie la televizor fara instructaj dur pe parcursul unei saptamani, va fi un fiasco total. Ca doar vor face colectivul didactic de ras.

La gradinita trebuie sa stai drept, sa declami poezii dubioase, sa raspunzi la aceeasi intrebare de cateva ori, tare, ca la numaratoarea matinala intr-o unitate militara, sa inveti pe de rost culorile, animalele si cuvintele in engleza.

La gradinita educatoarea are intotdeauna dreptate, ea detine adevarul in ultima instanta.

La gradinita, dadaca este cerberul grupei, care decide cine are voie sa mearga la veceu si cine se va alege cu o psihoza din cauza ca nu i s-a permis 3 luni la rand sa faca pipi in timpul somnului de amiaza. Deoarece asa trebuie.

Intru-un final, copiii odata iesiti de pe poarta gradinitei nu se pot deconecta de la programa „soldatei”. Acasa trebuie sa strigi la ei, deoarece asa au fost antrenati, trebuie sa lupti pentru fiecare zambet si vorba spontana atunci cand iesi „in lume”, trebuie sa le tai unghiile din carne, altfel vor fi scosi in cercul infamiei, organizat in fiecare dimineata de educatoare.

***

Ilinca nu are curaj sa-si tunda parul, scurt, cu breton, asa cum o facusem odata, cand nu mergea inca la gradinita. Dadaca nu-i da voie…

6 gânduri despre „Ostasii Patriei

  1. merci pentru sustinere, dar sa tac, adica sa ma retin sa nu izbucnesc atunci cind vad atitea prostii in jurul meu – nu e pentru mine si nu ma tem ca se vor purta urit cu micutul. Eu vreau sa-mi invat copilul sa-mi spuna tot ce se intimpla la gradinita, tu ca mama cu experienta in aceasta privinta, spune-mi este posibil acest lucru? Si crede-ma daca copilul meu va fi umilit, jignit, sau chiar lovit nu ma voi retine sa o dau cu capul de pereti pe respectiva. Nu vreau ca nimeni sa-mi educe copilul dupa un sablon din perioada sovietica, in mare parte educatoarele inca vin cu mentalitatea respectiva. In fine gradinita e facuta ca sa usureze viata parintilor, nu sa-mi faca probleme in plus! Si mai vreau sa-mi invat copilul sa nu-i prea pese de ce se intimpla la gradinita, sa stie ca ceea ce conteaza cu adevarat este familia, restul e floare la ureche!

    • Ca mama cu experienta in domeniul gradinitei iti pot spune ca, de obicei, copiii ezita sa povesteasca ce se intampla acolo. Unul dintre motive este ca educatoarele sau dadacele le spun pe sleau „sa nu mearga acasa sa le povesteasca parintilor”, altele, mai ingenioase, fac doar aluzii in acelasi sens.
      Educatia de acasa conteaza foarte mult. Copilul trebuie neaparat sa aiba un confident, care nu neaparat sa fii tu. Ilinca are doua confidente: bunica si o ruda apropiata, care stie sa stea de vorba cu copiii. Cum eu sunt personajul autoritar din familie (e nevoie si de politistul rau), ea isi imparte mai des secretele cu bunica si doar dupa vine si imi povesteste si mie. Astfel sunt la curent cu toate istoriile ei si, la nevoie, intervin.

  2. pipet… asta inseamna gradinita?! Pai eu nu-i tai unghiile copilului meu cu saptaminile… si alte lucruri nu fac ca sa ma incadrez in tipar. Simt ca din toamna va incepe al III mondial, ca-mi dau si eu baietelul la gradinita!

    • antonia, nu vreau sa te dezamagesc, dar multi parinti cred asa, insa atunci cand se ciocnesc cu toate aceste aberatii zilnic, tac. Unii o fac din frica sa nu supere educatoarea, ca ea, la randul sau, sa nu supere copilul. Altii nu vor sa fie deosebiti si sa-si aprinda paie in cap.
      Iti doresc tarie de caracter odata cu inceperea gradinitei!

  3. la noi e aceeasi faza cu jocurile pe calculator. desi in programa scrie „falnic”-ora de informatica, in realitate ei baga copiii in sala plina de calculatoare si ii lasa sa se joace din capul lor.

  4. la grădi, fiul meu a văzut prima dată desene animate, că acasă le ocoleam (mă refer la cele de pe un post cu multă violenţă) superb, nu? ocoleşte tu, mamă, că-i dau eu grădiniţa… :-)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s