Despre matinee

In termenii motorului de cautare a acestui blog, sunt patru mari perioade pe parcusul anului in care se cauta  „idei pentru matinee” si „scenarii pentru matinee”. Toamna, iarna, primvara si inceputul verii.

***

Eu am o tare mare „dragoste” fata de aceste manifestatii cu gust foarte dubios, care ne pun copiii in situatii de-a dreptul penibile, daca nu si dramatice uneori. Or, matineele sunt (in majoritatea gradinitelor) o metoda exemplara de demonstratie a puterii. Puterii de cumparare, puterii de convingere, puterii de pliere in paisprezece pentru a ajunge mai repede la pantoful doamnei educatoare sau doamnei directoare.

In cazul in care esti un parinte „cu idei” sau, feresaca sfantul, ai niste principii la care tii mortis, sau puterea ta de cumparare este una de neinvidiat, sau nu vrei sa convingi pe nimeni nicicum, sau coloana vertebrala ti-i prea rigida si nu se indoaie la prima adiere de vant – fii constient, te rog, ca odorasul tau, mic, frumos, pufos si dulce, va sta in ultimul rand, printre codasi (oare cine o fi acesti codasi?) la falnicul lor matineu pentru care mamele si-au imbracat fetitele ca pe niste coconite din salonul lui madame Matilda. Cu paietele de rigoare.

Ca tie nu-ti prea pasa, de aceea ca intelegi pretul platit pentru un rol de frunte, e una. Copilul tot va tacea. Pana in ziua in care ii va spune, printre altele, bunicai, bunicului, matusii, unchiului sau vecinei de la 7, la care il mai lasati cand trageti o fuga pana la magazin, ca: 1) fetitele au spus ca am avut o rochie urata; 2) de ce eu am recitat doar o poezie, da’ Alex 4? 3) Cand am sa fiu si eu „Soare”? Catalina e deja a doua ora…

Mie mi-a fost intotdeauna dificil sa raspund la astfel de intrebari. Desi eram sigura ca eu am dreptate, ca eu sunt cea consecventa in deciziile mele, ca eu nu vreau sa dau mita si sa ma umilesc pentru o poezie in plus, ca eu nu-mi voi imbraca fata ca pe o prostituata din sec. XIX si ca eu imi asum responsabilitatea de a-i acorda copilului meu mai putine sanse de a invata poezii carpite din mers pentru a astupa un gol in scenariu.

Eu as interzice matineele. Asa cum a intrezis Stalin pomul de Craciun. Cu singura difenta ca n-as reveni asupra acestei decizii in vecii vecilor amin. As face din asta un punct in Constitutie, a 11 porunca biblica si Legea Legilor. De aceea ca noi poate si ne nastem egali, matineele insa ne arata ca egalitatea asta nu este decat iluzia unor oameni imbatati de lozinci revolutionare. Si ca pentru a iesi in fata, trebuie sa fii altfel. Nu egal.

Copilul meu cu siguranta a trecut prin momente dramatice datorita acestor show-uri de zombare, care am impresia ca sunt organizate cu unicul scop de a distorsiona ideea de frumos a celor mici. De a face din ei cetateni exemplari al acestui stat kitschios, unde pozitia ta de om bine in societate se masoara prin numarul de fini si cumetri bine pusi.

***

In fine, la mine pe blog nu veti gasi „scenarii de matinee” sau „idee de matinee”. Asta de fapt era ideea acestui articol.