Despre soarele din bucatarie

Geta Rasciuc

O alta prezenta luminoasa pe aceasta pagina va fi Geta Rasciuc (desi pe mine ma maninca limba s-o numesc Mama Geta). Geta este o adevarata minune. Dar cum altfel poti fi cand ai trei copii la activ, pe care ii cresti intr-un mod cu totul deosebit pentru spatiul nostru?

Eu imi doresc curajul Getei, inventivitatea si inspiratia, cel mai mult, insa, imi doresc stoicismul acestei tinere femei in fata sistemului.

Bine ai venit, Geta!

 

Ultimile 3 saptamani au fost grele pentru capul meu. Copiii mari au facut o intoxicatie , certuri, lehamite, oboseala, stari fara stare, foarte multe chestii una peste alta si toate de la categoria „nu, mersi, ne descurcam si fara”, dar probabil ca trebuiau si ele. Dar in aceste saptamani aiurite, in lista „ce pot eu sa fac” a mai aparut un punct. Am invatat sa fac paine. Nici eu nu pot sa cred ca fac asta, chiar daca in unele zile am copt de cate doua ori si chiar daca vecina m-a rugat sa intru pe la ea ca s-o invat sa faca paine, oricum nu pot sa cred ca asta fac EU: franzele, baghete si chiflutse (am decis ca la noi mai bine merg chiflele, decat orice alta forma de paine, pentru ca au mai multa coaja delicioasa si crocanta, asa ca de o saptamana incoace, practic numai chiflutse si coc).

Noi suntem asa crescuti, ca painea o iei de la magazin si punct.  Daca careva coace paine acasa, atunci, cel mai degraba, e vorba de bunica de la tsara, ori daca e cineva mai tanar, atunci fie are aparat de copt paine, ori e erou al zilelor noastre. Pai, uite ca eu n-am nici aparat de facut paine, nici nu sunt bunica de la tara, dar de vreo 3 saptamani incoace coc paine si, de fiecare data cand o scot din cuptor, toate aiurelile care au loc acum in programul meu, pur si simplu, nu mai exista pentru cateva minute pe zi.

Faina, sare, drojdie si apa, dar cand le amestec si cand ele se transforma in painici rumene si delicioase, ma simt ca o adevarata vrajitoare! Si nu e deloc greu! Imi ia doar  vreo 10 minute de lucru activ in total. Probabil, ca oamnenii asa si coceau painea sute de ani la rand, pana n-o dat industrializarea si consumerismull in ei si, probabil, coptul painii chiar ar trebui sa fie adaugat la lista celor 64 de arte despre care zice Kamasutra, pentru ca e o experienta minunata si e foarte, foarte, foarte feteasca!

Reteta e foarte simpla, cand a fost pentru prima data publicata in New York Times a fost imediat preluata de bloggeri-bucatari si multiplicata in toate formele si culorile posibile si imposibile prin tot internetul, iar aluatul il poate face si un copil de 4 ani fara mare problema!

Uite-o si pe video in executia lui Jim Lahey de la NYTimes in emisiunea Marthei Stewart http://www.marthastewart.com/node/332658#

***

Deci ,

Paine fermecata in 10 minute:

 

6 cesti faina

1,5 lingurita sare

1 pachetel de drojdie uscata sau 5 grame drojdie vie

3 cesti apa de temperatura camerei

 

Amestecam toate ingredientele intr-un bol si lasam aluatul la loc cald pe vreo 2 ore sa se ridice.

Dupa 2 ore ii dam forma si il dam la cuptor.

La cuptorul meu sovieticus, in dependenta de marimea franzelei, coc intre 25 si 40 de minute la foc mare. Nu ma intrebati de temperaturi, ca plita mea are numai pozitiile „foc mare” si „foc mic”, iar eu n-am termometru, da’ ma descurc binisor si fara el!

Farmecul acestui aluat mai consta si in faptul ca el poate sta la frigider pana la 2 saptamani, fara vreo problema.

Asta pe langa simplitatea si versatilitatea lui!  Poti sa-l faci azi, da sa-l coci peste vreo 2 zile, sau cand iti vine in ospetie o prietena la ceai, sau cand ai timp/chef de paine calda de casa.

***

Eu personal am facut deja o serie buna de variatii pentru aceasta reteta de baza – paine neagra din faina integrala, paine sura din faina alba si faina integrala in proportii egale, paine aurie cu malai presarata cu migdale, paine delicioasa cu semolina, baghete cu marar, chiflute cu seminte de in…. Si cate inca se mai pot face! Wow!

***

Azi avem chiflute din faina alba presarate cu seminte de in! 12 bucati de soare, care-mi lumineaza bucataria dupa o zi grea pentru capul meu! E simplu sa-ti aduci soarele in casa, chiar daca afara e ploaie!

 

Anunțuri

6 gânduri despre „Despre soarele din bucatarie

  1. Alo… BEBE!

  2. Galben « Alo… BEBE!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s