Exercitiul complimentelor

1236439_653458014678070_1383537310_n

Cred ca ati azit si voi de nenumarate ori bancul despre femeia care, fiind complimentata de o alta femeie, ii raspunde cu “Nici tu nu arati mai bine”.

Femeile sunt in perpetua concurenta. Intre femei nu poate exista o prietenie veritabila. Femeile s-ar manca de vii, daca ar putea. Cand intrebi o femeie cum arati sau cum te prinde o haina, trebuie sa intorci raspunsul ei pe fata cealalta, doar asa vei afla daca ai luat decizia corecta, purtand ruj rosu sau fusta mai sus de genunchi.

Voi credeti in toate aceste adevaruri? Cine le-a inventat oare? Ca de transmis le transmitem noi, luandu-le, la timpul nostru, de la femeile la umbra carora am crescut. Poate le-au inventat barbatii, ca sa limiteze cercul de socializare si confidente a sotiilor lor, asigurandu-se, astfel, ca acestea vor fi mai mult pe acasa, decat pe coclauri? Sau poate le-am inventat tot noi, avand o parte din creier, care raspunde de spiritul critic si discernamant, usor paralizat? Daca mai adaugam aici si neicrederea in sine, de care mai toate suferim, am si alcatuit portretul-robot perfect al unui maniac in pemanenta cautare de dovezi ca toata lumea e impotriva lui.

Chiar atat de rau sa fie? Chiar sa nu putem crede, cuvant cu cuvant, ceea ce ne spune o alta ea? Ca suntem frumoase, ca ne prinde bine noua tunsoare, ca stim sa gatim dumnezeieste, ca avem un sot de milioane, ca ne-am ales o mobila faina si ca tapetele sunt potrivite, ca avem niste copii adorabili si ca, in fine, suntem atat de minunate?

Eu sunt omul cu copmlimentele. Desi, recunosc, uneori imi ies stangaci. Poate din cauza ca intotdeauna am fost pusa in garda ca trebuie sa fiu atenta la ce si cum zic alte femei. Si sa nu iau totul in cap. Si sa stiu sa filtrez. Pana la urma, mi-am spus, bine, dar ce vina am eu? Complimentele mele sunt atat de sincere si zambetul meu atat de autentic! (Pentru acest zambet, o colega din clasa IX, a incetat sa comunice cu mine, deoarece credea ca nu este normal sa zambesti oamenilor asa, fara treaba.) Si chiar nu vreau sa creez niciun disconfort sufletesc femeii careia i-am laudat culoarea parului sau i-am netezit reverul matasos al hainei, dand ochii peste cap a satisfactie si a bucurie pentru ea.

O, dar fastaceala cu care moldovencile accepta orice compliment! Desi, nu, ele nu-l accepta, ele incearca cu toata fiinta lor sa contrazica femeia care a indraznit sa vada ceva frumos in ele, de parca s-ar fi suparat ca aceasta a observat doar genele lor lungi si stufoase, nu si posteriorul  mare si lipsit de tonus, sau doar esarfa fina si moale, nu si camasa uzata sau patata dimineata cu terciul celui mic.

Dragile mele, relaxati-va. Daca o alta femeie va spune ca aratati bine, inseamna ca aratati bine. Inseamna ca puteti inspira pe cineva pentru dificilul exercitiu de a spune cateva cuvinte placute. Si poate, in acel moment precis, femeia care va complimentat si-a dat o promisiune. Sa fie si ea atat de frumoasa, proaspata, eleganta, descurcareata, inteligenta.

Nota: Acest articol a aparut ieri pe perfecte.md.

Un gând despre „Exercitiul complimentelor

  1. Imi place! Ai punctat foarte bine, un compliment e a recunoaste ceea ce iti doresti si tu, iar o critica din senin e nerecunoasterea ca asta vrei si tu… cu cit mai tare critici, cu atit mai tare afisezi si faci nu ceea ce vrei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s