Cand legumele devin gustoase sau ce gatim azi

Intre noi femeile circula o intrebare frecventa :”Da ce mai faci de mancat?” E adevarat ca sunt zle in care toate inspiratia culinara seaca. De toate parca ai facut, si salate, si pireuri, si supe, si terciuri, si peste.

Cand ai, insa, si un copil care trebuie hranit corect si gustos, iti vine sa-ti iai lumea in cap,  apoi sa mergi la magazin, sa cumperi juma de kil de salam „Doktorskii” (salamul copilariei noastre, din rusa, insemnand „Medical”), un pachet de unt, o franzela alba si sa-i faci un „buterbrod” (sandwhich), asa cum ne facea mama diminetile.

***

Cu Ilinca e si mai complicat. Ea ar manca doar paste. Si terci de gris. Sunt zile cand renunt sa mai lupt cu ea pentru a o convinge ca vitaminele sunt esentiale vietii. Si am mai observat un lucru: copiii sunt foarte conservativi ce tine de mancare. Nu vor gusta nimic nou si exotic, fie asta cel mai dulce fruct sau cel mai delicat cascaval.

In toti anii in care am incercat s-o fac pe Ilinca sa manince legume, am utilizat cateva metode:

  • le-am pisat in pireul de cartofi
  • le-am numit cu nume hazlii
  • le-am prezentat ca altceva decat sunt in realitate: conopida e peste
  • am strigat
  • am amnenintat
  • am explicat ca legumele sunt alimentele miracol ce pot prelungi viata de muuuulti ani.

Toate aceste metode au mers catva timp. Mai devreme sau mai tarziu, insa, eram demascata. Iar explicatiile mele despre cresterea sperantei voetii erau de neinteles pentru un copil de 4-5 ani.

***

In fine, tooata aceasta introducere pentru a ajunge la intriga: am facut-o pe Ilinca sa manince legume. Crude!

Nu pot spune ca sunt o crudivora inraita, dar sunt zile cand aceasta dieta ma tenteaza mai mult decat meniul meu clasic. Atunci improvizez! Si o mai si implic pe Ilinca. Asta e! Copiii trebuie implicati in gatit. Chiar daca ajutorul lor este minim, ei vor fi foarte incantati sa fie utili si vor si manca cu placere rodul muncii voastre comune.

Asadar, eu si cu Ilinca am facut un „pate” din dovleac. Spre surprindrea mea, dupa ce a strambat din nas, a gustat si i-a placut. Apoi, a mancat pe masura! (vezi ma jos reteta)

  • Un dovleac
  • 2 catei de usturoi
  • o mana de marar
  • o mana de patrunjel
  • sare
  • un lingura de ulei presat la rece (poate fi de floarea soarelui sau de masline)

Totul se amesteca in blender sau cu blenderul (in cazul in care e de mana), apoi se unge pe paine si pofta buna!

 

Un sandwich?

Cred ca nimic mai genial ca sandwich-ul nu a fost inventat in lumea culinariei. Iai doua bucati de paine, intre care poti baga orice gasesti in frigider, dulap sau beci si, GATA, ai o mancare asigurata.

Si sa nu credeti ca doar salamul si cascavalul pot fi „introduse” intre cele doua felii de paine sau chifla. Sandwich-urile pot fi din ce vreti, chiar si din inghetata. Pot sa va lansez si o provocare: feceti-va in fiecare zi cate un sandwich, dar care sa nu se repete…Veti descopri o alta lume a culinariei :)

A propos, daca aveti obiceiul sa calatoriti, nu neglijati aspectul „gustam sandwich-urile tarii in care suntem”. Atunci veti descoperi cat de diferite si gustoase pot fi ELE!

***

Si, pentru a incheia acest articol de pranz pe o nota estetico-informativa, va dau si doua adrese. Scanwhices, un site cu niste ….scanari impresionant de apetisante a sandwich-urilor si The Every Day Food Blog – site-ul care ne ofera un ghid practic de scanare a sandwich-urilor.

Pofta buna! Si nu uitati sa scanati.

foto: http://www.google.com


Descoperiri culinare

Sambata dimineata am fost la piata. Acesta e una din frumoasele mele traditii. La piata poti face multe descoperiri, daca stii sa te uiti in jurul tau si daca esti deschis(a) la micile surprize ce ti le ofera fiecare zi.

Asadar, ieri la piata am redescoprit urda! Mancasem eu urda de vreo doua ori, la tara, cand vinea un var de-a bunicai, care era  cioban, in vizita. De atunci, numai numele i-l tin minte si gustul, care mi se parea foarte curios. Cand am dat de urda, chiar la intrarea in hala de lactate, n-am stat pe ganduri si am luat jumate de kilogram (un kg. costa 30 de lei). Ca proba.

Acasa, am despachetat-o cum despacheteaza copiii cadourile. Am taiat-o felii si le-am mancat cu usturoi proaspat, tot de la piata. Toate papilele gustative s-au trezit! Atata bucurie era in gura si in sufletul meu, de parca mancam o prajitura unsa cu doua straturi de crema (sunt nebuna dupa prajituri!)

Surpriza cea mare a fost ca si Ilincai i-a placut. Ea, de obicei, mai calma la capitolul branzeturi (eu sunt o mare fana a branezi de orice fel), a mancat cateva felii fara sa strambe din nas.

***

Pentru cei care nu stiu, urda se face din zerul ramas in urma prepararii casului. Zerul se fierbe si ceea ce ramane dupa el, se numeste urda. Cica, urda e foarte dietetica si plina de calciu si vitamine. Si cica, poate inlocui ricotta in retete.

***

Eu mai pot adauga ca urda este tare gustoasa. Desi multi o invinuiesc de un gust fad, eu as spune, mai degraba, ca e dulcie si nitel seaca. Pentru a inlatura aceste proprietati ce nu plac la toata lumea, o puteti prepara asa cum am facut eu azi dimineata (inspirandu-ma dintr-o reteta italiana pentru mozzarella):

* stropiti farfuria cu putin ulei de masline

*presarati putina sare, piper, busuioc si oregano

*taiati urda felii

*taiati o rosie felii

*puneti o felie de urda si o felie de rosie pe farfurie, asa ca jumate din urda sa acopere jumate de rosie etc.

*turnati peste ele putin ulei de masline si presarati sare, piper, busuioc, oregano

*lasati la rece pentru min 30 min. (ideal ar fi sa se lase peste noapte)

Urda se imbiba cu ulei, suc de rosii si ierburi. Gustul e formidabil. Pofta buna :)

Despre soarele din bucatarie

Geta Rasciuc

O alta prezenta luminoasa pe aceasta pagina va fi Geta Rasciuc (desi pe mine ma maninca limba s-o numesc Mama Geta). Geta este o adevarata minune. Dar cum altfel poti fi cand ai trei copii la activ, pe care ii cresti intr-un mod cu totul deosebit pentru spatiul nostru?

Eu imi doresc curajul Getei, inventivitatea si inspiratia, cel mai mult, insa, imi doresc stoicismul acestei tinere femei in fata sistemului.

Bine ai venit, Geta!

 

Ultimile 3 saptamani au fost grele pentru capul meu. Copiii mari au facut o intoxicatie , certuri, lehamite, oboseala, stari fara stare, foarte multe chestii una peste alta si toate de la categoria „nu, mersi, ne descurcam si fara”, dar probabil ca trebuiau si ele. Dar in aceste saptamani aiurite, in lista „ce pot eu sa fac” a mai aparut un punct. Am invatat sa fac paine. Nici eu nu pot sa cred ca fac asta, chiar daca in unele zile am copt de cate doua ori si chiar daca vecina m-a rugat sa intru pe la ea ca s-o invat sa faca paine, oricum nu pot sa cred ca asta fac EU: franzele, baghete si chiflutse (am decis ca la noi mai bine merg chiflele, decat orice alta forma de paine, pentru ca au mai multa coaja delicioasa si crocanta, asa ca de o saptamana incoace, practic numai chiflutse si coc).

Noi suntem asa crescuti, ca painea o iei de la magazin si punct.  Daca careva coace paine acasa, atunci, cel mai degraba, e vorba de bunica de la tsara, ori daca e cineva mai tanar, atunci fie are aparat de copt paine, ori e erou al zilelor noastre. Pai, uite ca eu n-am nici aparat de facut paine, nici nu sunt bunica de la tara, dar de vreo 3 saptamani incoace coc paine si, de fiecare data cand o scot din cuptor, toate aiurelile care au loc acum in programul meu, pur si simplu, nu mai exista pentru cateva minute pe zi.

Faina, sare, drojdie si apa, dar cand le amestec si cand ele se transforma in painici rumene si delicioase, ma simt ca o adevarata vrajitoare! Si nu e deloc greu! Imi ia doar  vreo 10 minute de lucru activ in total. Probabil, ca oamnenii asa si coceau painea sute de ani la rand, pana n-o dat industrializarea si consumerismull in ei si, probabil, coptul painii chiar ar trebui sa fie adaugat la lista celor 64 de arte despre care zice Kamasutra, pentru ca e o experienta minunata si e foarte, foarte, foarte feteasca!

Reteta e foarte simpla, cand a fost pentru prima data publicata in New York Times a fost imediat preluata de bloggeri-bucatari si multiplicata in toate formele si culorile posibile si imposibile prin tot internetul, iar aluatul il poate face si un copil de 4 ani fara mare problema!

Uite-o si pe video in executia lui Jim Lahey de la NYTimes in emisiunea Marthei Stewart http://www.marthastewart.com/node/332658#

***

Deci ,

Paine fermecata in 10 minute:

 

6 cesti faina

1,5 lingurita sare

1 pachetel de drojdie uscata sau 5 grame drojdie vie

3 cesti apa de temperatura camerei

 

Amestecam toate ingredientele intr-un bol si lasam aluatul la loc cald pe vreo 2 ore sa se ridice.

Dupa 2 ore ii dam forma si il dam la cuptor.

La cuptorul meu sovieticus, in dependenta de marimea franzelei, coc intre 25 si 40 de minute la foc mare. Nu ma intrebati de temperaturi, ca plita mea are numai pozitiile „foc mare” si „foc mic”, iar eu n-am termometru, da’ ma descurc binisor si fara el!

Farmecul acestui aluat mai consta si in faptul ca el poate sta la frigider pana la 2 saptamani, fara vreo problema.

Asta pe langa simplitatea si versatilitatea lui!  Poti sa-l faci azi, da sa-l coci peste vreo 2 zile, sau cand iti vine in ospetie o prietena la ceai, sau cand ai timp/chef de paine calda de casa.

***

Eu personal am facut deja o serie buna de variatii pentru aceasta reteta de baza – paine neagra din faina integrala, paine sura din faina alba si faina integrala in proportii egale, paine aurie cu malai presarata cu migdale, paine delicioasa cu semolina, baghete cu marar, chiflute cu seminte de in…. Si cate inca se mai pot face! Wow!

***

Azi avem chiflute din faina alba presarate cu seminte de in! 12 bucati de soare, care-mi lumineaza bucataria dupa o zi grea pentru capul meu! E simplu sa-ti aduci soarele in casa, chiar daca afara e ploaie!

 

Delicii de sambata

starea initiala

gata sa fie fierte

pofta buna!

Daca voi numi aceste gogosele „perisoare de branza”, cred ca nu voi gresi.

***

Asa ne-am inceput noi dimineata de sambata: eu cu ideea si inspiratia, Ilinca cu pofta, mama cu cateva sfaturi practice. Rezultatul a iesit unul pe masura. Si cum de obicei se intampla in atfel de cazuri, cineva nu  s-a saturat! Asta am fost eu.

Asadar, daca vreti sa-i diversificati meniul celui mic sau daca nu stiti ce sa-i mai dati din cauza ca urmeaza un regim alimentar, eu va propun sa-i gatiti perisoare din branza. Ilinca le adora inca de pe timpul cand a facut intoxicatie alimentara si dupa cateva zile de mancat numai pesmeti cu apa, i s-a permis sa manince si perisoare.

Veti avea nevoie de:

*cateva sute de grame de branza

*un ou

*cateva linguri de faina

*un varf de cutit de sare

*o cratita cu apa

Ingredientele se amesteca, apa se sareaza si se da in clocot. Gogoselele se arunca in apa si se fierb.

Atentie! Branza nu trebuie sa fie foarte umeda (de obicei branza de casa se face umeda). In cazul perisoarelor de branza merge foarte bine branza de magazin, care e mai uscata si nu risca sa se transforme in terci in timpul fierberii.

Muuu cu dulceata de capsuni

soare

contrast

fluizi

muuuu

comestibil

muuu cu dulceata de capsuni

neam-neam

O zi frumoasa se incheie intotdeauna cu blinele. Iar daca blinelele sunt in forma de cap de vacuta, unse cu dulceata de capsuni, ziua este de 10 ori mai reusita.

Daca aveti:

*un pahar de chefir

*o lingura de zahar

*un varf de cutit de bicarbonat de sodiu

* trei linguri de faina

*trei linguri de ulei

*o tigaie

nu va leneviti, faceti-le copiilor o placere!

PS: Nu ezitati sa-i propuneti odorasului sa zbata oul, sa amestece chefirul, sa adauge faina. Ilinca ma ajuta sa fac blinele de la vartsta de 3 ani!