Cand mergi importiva curentului, intr-o zi ajungi la destinatie

Copilul meu mi-a spus azi dimineata, inainte de iesi din casa, ca adora scoala si ca-si iubeste colegii si doamna invatatoare. Inima mea a crescut. Am simtit, am inteles, m-am convins ca eforturile mele nu au fost zadarnice. Ca, desi, multi, prea multi oameni, mi-au spus ca e riscant ceea ce fac, ca Ilinca va suferi in urma luptei pe care o duc cu morile de vant, ca mai bine s-o las mai moale, sa tac, sa mai las de la mine, sa ma conformez, de aceea ca asa e la toti si nu sunt eu cu stea in frunte, nu am putut sa ascult. Poate as fi vrut, in zilele cand nu mai aveam energie sa scriu inca o postare despre o noua strangere de fonduri pentru lucruri inutile sau despre o noua iesire mai putin crestina a unor cadre didactice, dar nu am putut. De aceea ca sunt lucuri in care cred, iar coruptia, deciziile nedemocratice si violenta nu fac parte din ele.

Azi dimineata m-am convins ca e posibil sa mergi pe drumul tau si sa castigi. O victorie mica, dar foarte importanta pentru mine. Copilul meu este fericit la scoala. Si asta e foarte mult. Enorm de mult pentru mine, care mi-am asumat riscul de a merge impotriva curentului, stiind ca altii nu o fac din frica sa nu se schimbe atitudinea fata de copiii lor. Eu am riscat si a meritat.

Nimic nu e mai strasnic, decat frica noastra de a schimba ceva. Nimic nu e mai paralizant, decat tacerea noastra.

10 gânduri despre „Cand mergi importiva curentului, intr-o zi ajungi la destinatie

  1. Felicitari pentru micile (sau mai bine zis MARELE) victorii de fiecare zi/saptamana/luna/ani. Cel mai greu e sa te schimbi pe tine (mine :) insasi. Sa treci odata peste propria bariera a tacerii, indiferentei, frici etc.

    • Diana, impartaseste-ne si noua micul tau secret. Cum ai reusit sa ii cultivi dragostea de scoala fetitei tale?Imi place postarea ta, dar mi-ar placea sa fie si ceva mai practic, mai concret. Multumim

      • Nu am facut nimic deosebit. Chiar nimic. E un copil caruia ii place sa fie inconjurat de alti copii. Plus, cred ca invatatoarea a reusit sa ajunga la inima ei. Eu tot ce am facut a fost sa nu cad in capcana sistemului nostru, in care parintii sunt mulsi de alti parinti si in care copiii se intampla sa fie pedepsiti prin folosirea fortei de unii invatatori. Am rezistat, chiar daca mi s-a spus in repetate randuri ca fiica mea va avea de suferit in urma non-conformismului meu. Dar astea au fost doar niste supozitii a unor oameni care nu vor sa iasa din confortul lor.

        Unicul lucru care l-am facut a fost sa vorbesc cu respect despre invatatoare si colegii de clasa, pentru a-i cultiva o atitudine de recunostinta fata de ceea ce i se intampla in viata, la scoala inclusiv.

  2. Ma bucur ca de succesul tau! Eu am o dilema si vreau parerea mamicilor pe acest subiect: cand mergem la scoala- 6 sau 7 ani?
    Cum pot sa-mi dau seama ca sase nu e prea devreme pentru Ilinca mea? Si apoi, copii insusesc mai repede cand sunt mici. Oare cum e de fapt?

  3. Primul meu copil in ianuarie face 7 ani,la toamna la scoala….eu deja cand ma gandesc la acest lucru imi dau lacrimile,chiar si acum……si nu de frica ca nu se va descurca sau nu se va integra ci de faptul ca eu nu sant gata…deja ma sperie gandul ca copiii mei cresc prearepede

  4. „Nimic nu e mai strasnic, decat frica noastra de a schimba ceva. Nimic nu e mai paralizant, decat tacerea noastra.”
    De fiecare data cind gasesc curajul sa schimb ceva, cit de mic nu ar fi, simt o nemarginita bucurie pentru micul succes, dar si frustrare pe mine insumi ca n-am facut-o mai inainte, ca m-am lasat legata de miini, picioare si la ochi de frica…
    Iti multumesc, Diana pentru acest blog, in care ma regasesc..!
    Tine-o tot asa!

    • SI eu citesc frecvent articolele tale,Diana.Si iti multumesc ca iti exprimi parerile-aceasta tema e foarte actuala,si datorita articolului tau,dupa citevai nopti de ginduri am hotarit ca totusi eu TREBUIE sa reactionez..!
      Cind am ajuns acasa de la gradinita cu copilul nostru de 3 ani,el imi explica cu cuvinte si gesturi ca d-na educatoare azi la lovit peste minutze am ramas shokata!!!Stiam ca d-na educatoare nu e chiar satisfacuta de temperamentul si caracterul odraslei mele,dar nu imi puteam imagina,ca traind intr-o tara UE(unde daca cineva din vecini,trecatori aude sau vede ca ii dai o palma poate chema politia si sa faca plingere pentru maltratarea copilului),isi poate permite ASA metode de ”educare-corectare”.Dar cum sa nu-mi cred copilul care disperat si speriat mi se jeluie mie?Si eram si eu indecisa,la fel ca multe mame cred, cum sa reactionez in aceasta situatie.Mi-am amintit ca Diana s-a confruntat cu o poveste asemanatoare si a scris despre acest moment umilitor prin care a trecut fetita ei.Si sa vedeti ca, inspirata de articol,am prins curaj si am intrebat-o direct pe ”tikimira” de ce mi-a lovit copilul peste minutze,excluzind orice probabilitate ca un copil de 3 ani e capabil sa minta la asa nivel.La inceput a spus ca copilul exagereaza,ca ea doar i-a indepartat miinile de pe o jucarie(scena s-a petrecut in clasa in momentul cind 2 baietei se luptau pu o jucarie,iar al meu l-a impins pe celalalt copil si i-a luat jucaria).Iar eu eram inarmata cu argumente,si i-am spus ca istoria mi-a povestit-o o fetitza din grupa lor care are 5 ani si vorbeste clar!!!Abia atunci a recunoscut ,a motivat ca s-a intimplat intr-un moment de furie,si-a cerut scuze si mi-a promis ca nu se va mai repeta…indraznesc sa cred!
      Dragi mamici,sa nu permiteti nimanui sa va umileasca copiii sub nici o metoda,dar mai ales fizic!!!
      Noi trebuie sa fim mama-leoaika care isi apara puiul .Asa copiii nostri cresc siguri pe sine ,asa cistigam respect si autoritate in fata copilului nostru …Si poate cadrele didactice isi vor controla emotiile negative,dacindu-si serviciul pentru care primesc salariu.Iar daca nu primesc satisfactie de la salariu si de la serviciu,atunci sa isi caute de lucru la taiat lemne in padure!Acolo poti sa te descarci de furie,nervi si frustrare!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s