Pe drum

Cu un an si jumate in urma planificam sa ma mut la tara impreuna cu Ilinca. Apoi mi-am lasat inca un an de munca silnica in minele subterane ale unei televiziuni. Dumnezeu, insa, a fost mai mare decat planurile mele, si m-a scos de acolo mai devreme decat m-as fi eu asteptat. Apoi, mintea mea a configurat un alt plan de cucerire a lumii. A unei altfel de lumi. Dar, sa visezi nu e rau. E chiar bine.

***

An de an, planurile de evadare se inmultesc, uneori devin mai sofisticate, alteori simpliste de tot, de genul „imi iau rucsacul, fata si pasaportul si pana aici a fost…” Desi, imi vad visul de a calatori destul de clar, nu mi-am facut inca un program anume. Intotdeauna ma gandesc ca daca as fi singura ar fi cu mult mai simplu. Apoi, imi dau o plama si imi spun ca daca eram singura eram alta. Cum anume, nu am de unde sti.

***

Niciodata nu m-am crezut o curajoasa, iar tot ce-am facut din domeniul riscantului au fost ca niste sarituri cu parasuta a unui om fricos care sta in fata usii deschise a avionului, cerul albastru atragandu-l ca un magnit, iar el tremura ca o frunza, inchide ochii si sare.

De cand a aparut Ilinca, insa, ma stradui sa sar cu parasuta mai putin. Acum masor, analizez, calculez, compar si…aman.

Ilinca vrea sa vada Parisul? Nu, nu acum…E inca mica sa umblu cu ea pe drumuri. Ilinca vrea la mare? Atunci sa fie Turcia, 5 stele, ultraallinclusive. Dar cum altfel? Copilul trebuie sa se odihneasca in confort. Ilinca aude de o eventuala calatorie in India si sare in sus de bucurie? Nu, nu, draga mea, acolo sint multe boli, tantari, apa e murdara si, in genere, mama pleaca singura! Si tot asa, pana la nesfarsit, pana copilul va creste si va pleaca de capul lui (in cel mai fericit caz), satul de atata protectie, de atata all inclusive si suparat pe parintii care au calcat imprejurul lui in ciupici de puf ca sa nu-l deranjeze.

Adevarul, insa, e altul. Noi, parintii, (scriu deja la plural, deoarece stiu ca nu sint singura in aceasta lupta) ne temem sa nu fim deranjati, sa nu ni se ia confortul, (oh, Sfintul Confort!), sa nu ne luam in cap toate rudele, care stiu mai bine cum trebuie sa ne crestem copilul si ca daca ne lansam in aventuri improbabile (cat de probabila poate fi inchirierea unei case in Indonezia si home-schooling-ul?) atunci toti vom muri.

***

Dupa cativa ani de analizare, de planificare, de vacante la malul piscinii si amanari, intr-o seara de iarna, in timp ce-mi plateam online un bilet pentru un festival rock din Belgia, m-a „acoperit” adevarul ca un strat de zapada. In ziua in care eu voi sari, beata de fericire, pe ritmurile live a celor din „Florence and The Machine”, Ilinca va implini 8 ani.Singura, acasa. Ce fac cu ea? Ajutor!

Raspunsul a venit, asa cum de cele mai multe ori se intampla, de foarte aproape. Un raspuns simplu ca buna ziua. Ba nu, mai simplu, chiar. Atat de simplu, incat niciodata nu m-as fi gandit la el.

„Ia-o pe Ilinca cu tine”…

Da! O iau pe Ilinca cu mine! De ce nu? Ilinca si eu in fata scenei pe care canta Red Hot Chili Peppers in ziua in care ea face 8 ani! Atat de super, incat imi tremura de pe acum genunchii. Si iar au aparut un milion de intrebari.

La ele, insa, voi raspunde treptat. Calm. Fara panica.

***

La vara, eu si Ilinca iesim din carapace. Drum bun, fetele mele!

PS: in capul meu traieste un gandacel, care imi spune ca acela va fi primul pas in calatoria noastra din jurul lumii.

foto: de aici

Anunțuri

5 gânduri despre „Pe drum

  1. Esti o curajoasa!Fantastic plan si sper sa reusesti tot ce-ti doresti.Imi place ca gindesti BIG si iti implici si copilul intr-o aventura neordinara.

    p.s.simbata trecuta am dat nas in nas cu Florence Welch din Florence and the Machine la o piata de Dublin ;).How cool is that?

      • era intr-o zona turistica a orasului,temple bar.si s-a intimplat ca simbata acolo sint tot felul de farmers markets cu produse organice.Eu cred ca ea doar era curioasa si facea un ocol al orasului in calitate de turist,poate inainte de concert.Avea un anturaj de 3 persoane in jurul ei,plus un bodyguard care se tinea la distanta.Si tare mult se deosebeau de alta lume,stilul hainelor foarte retinut dar de o calitate extraordinara.O privire scurta te facea sa intelegi ca sunt din alta liga;)).Si e destul de micuta de statura,mie intotdeauna mi se parea extrem de inalta si mascatica in poze.Avea pe cap o palarie neagra enorma ;).Nu stiu daca si-a luat ceapa pina la urma.Nu am avut tupeu sa o urmaresc ;)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s