Despre singuratate, copilarie si oamenii dragi care sint intotdeauna cu noi

Ea puse atent pe masa lingura de lemn. In cratita fierbea gaina trimisa de la tara de un om, numele caruia figura intr-o adeverinta de nastere.

Casa era pustie. In afara de mirosul de fiertura, nimic nu amintea ca in cei 56 de metri patrati locuieste cineva. Aerul era greu, imbibat cu naftalina si praf din aripile moliilor uscate (despre singuratate si alti demoni pe pagina mea alternativa – bibelouri).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s