Cum a fost luni? Teribil, obositor, stresant, dement. Cu promisiunea de a demisiona. Luni a fost o zi frumoasa, cu soare, cu oameni indragostiti, fericiti. Luni s-a nascut un copil, doi, trei, patru. Cineva a plans de bucurie.
De luni mi-am promis ca-mi voi sfarsi ziua cu o Tabla de onoare, una foarte personala. (Multumesc, Sare si Piper, pentru aceasta idee genialo-salvatoare!)
Ce-ar fi daca toata lumea, la sfarsitul zilei de munca, intorcandu-se acasa, s-ar gandi doar la lucrurile frumoase care i s-au intamplat peste zi? Frumoase? Hmmm, nu a fost nimic frumos…Pe bune?
– Un sofer de pe ruta 110. L-am rugat sa opreasca in statie, gandindu-ma ca va trebui sa fac 20 de metri in deal pentru a ajunge acolo unde imi trebuia. El mi-a ghicit gandul si a oprit exact acolo unde vroiam.
– Azi cineva si-a oprit privirea asupra mea mai mult de 15 secunde. Neasteptat, visat, gandit si razgandit 14 seri la rand.
– Tinerii care stiu sa scrie teze de doctorat cu titluri pe care eu nu sunt in stare nici sa le pronunt, daramite sa le mai gandesc.
– Un prieten drag, care mirosea frumos. Un barbat care miroase frumos e intotdeauna motiv de bucurie.
– Pisica Flora, care a revnit.
Astea mi-au fost gandurile in drum spre casa. Gandite cu emotie pe portiunea pe care o strabat intre statie si apartament. Cu doi carnaciori vanatoresti in mana, tribut Ilincai, care in seara asta nu e cu mine.
PS: dedicatie pentru cei care stiu sa se bucure de cele 2 minute de fericire lasate de o forta magica (oricare ar fi ea)
Alo... BEBE! 
Vorbim aceeasi limba! Si nu ma refer la limba romana… ;)
Ma bucur ca sunt aici, la ora asta tarzie din noapte.
Bine te-am gasit!