La ordinea zilei

In cap e ceata. Sunt prea influentata de timp.

Ilinca incepe sa guste din gelozie. De eradicat!

Trebuie de iesit din orasul asta. Budapesta pentrut sfarsitul saptamanii se transforma dintr-o aproape corvoada intr-o salvare.

Traiul cu doua femei devine o durere de cap. De nascut un baiat?

Nana din nou. Minunat! Iata s-a ivit si ocazia sa ma fac cu o rochie noua.

Se cauta o destinatie pentru iarna! Krakow, Gdansk, Praga, Berlin?

Interesant, de ce unii oameni sunt complicati? Exact ca in serialele argentiniene…

Mie imi place job-ul meu, de aceea ca pot veni imbracata ca Lady Gaga si nimeni nu va observa. E totusi super sa lucrezi cu o bucata de carne pe cap.

E important sa-ti amintesti din timp in timp de ce te-ai despartit de unii barbati. Iata eu, de exemplu, imi amimtesc live in fiecare duminica seara de ce eu o cresc pe Ilinca singura. Si ma linistesc. Decizia mea a fost aproape geniala.

Prietenii sunt importanti. Mai ales cand ploua. Mai ales cand ai fugit de acasa ca o pustoiaica de 15 ani, cu o jumate de bostan in geanta. Se poate de copt bostanul impreuna, de baut un ceai, de mancat prajituri invechite, de fumat pe furis si de povestit cat e de grea viata.

Ma enerveaza unele fete. Sau femei. Mai ales unele. Of ce ma enerveaza.

Eu nu merg la biserica. Si de sarbatorile religioase nu-mi pasa. De ce lumea ma felicita cu ocazia lor? Si inca ce lume…

Piesa zilei de ieri si a celei de azi:

***

E luni. Totusi.

 

Trei intrebari esentiale de luni

Trei intrebari pe care mi le pun in fiecare luni cand ies din casa:

– De ce luni dimineata e imposibil sa gasesti un taxi liber?

– De ce luni dimineata troleibuzele sunt pline? Daca lumea tot circula cu taxiul…

– De ce luni dimineata intalnesti femei cu parul murdar?

Rapsunsul inca nu l-am gasit. Buna dimineata, e luni!

Nota: fotografia nu are nimic cu tema. Imi plac fetele pe motociclete.

foto: DUST DEVIL

Ne motivam!

Caut pe cineva care sa-mi dea reteta unei dimineti de luni reusite. Si ma intereseaza anume momentul trezirii si momentul intrarii pe usa biroului, deoarece pentru casa am reteta mea speciala: ceai/cafea cu o carte buna (da, chiar si dimineata inainte de lucru) si cateva ochiuri impletite in fuga inainte de a iesi din casa. Insa, indiferent cat de tare mi-ar place serviciul meu, cladirea si cartierul in care as lucra, primele doua ore sunt penibile. 

foto: Pinterest via Converstation Pieces

Reflectii in pauza de masa…sau ghid de supravietuire sedintelor de luni

E luni…si doare. Dupa un week-end care nu a fost de milioane, dar tot week-end a fost, cu apple crunch, reteta mea preferata pentru o seara de sambata si noi incercari in ale culinariei, cum ar fi o tarta cu ton, luni a cazut peste mine ca o evidenta ce nu poate fi negata.

Si daca spun luni, spun sedinte interminabile. Iar la sedinte, de obicei, oamenii sunt nemultumiti, fiecare vrea sa dovedeasca ca e mai destept decat colegul, superioirii ierarhici tipa, iar inferiorii ierarhici sufera si isi strang toate puterile ca sa nu izbucneasca in plans, sa nu se mai faca de ras, pe deasupra.

Eu am trecut prin toate fazele prezentei la sedinte. De la spaima, inconfort, concetrare maxima, am trecut la indiferenta, calmitate si, uneori, chiar ironie. Si, trebuie sa recunosc, nu sunt un om cu nervii de otel, ba chiar sunt destul de emotiva si imi sare repede tandra. Secretul meu este simplu. Mai exact, secretele mele sunt simple si anume:

1. La sedinta, cand toate lumea se agita sau, mai rau, seful striga, eu ma gandesc cum ma voi plimba in vacanta prin locurile mele preferate sau, eventual, cum voi descoperi locuri noi. Acum, de exemplu, ma vad in fata Van Gogh Museum sau intr-o cafenea de langa Prinsengracht din Amsterdam.

2.Tot la sedinta, cand spiritele se incing si cand eu sunt vinovata de toate relele de pe fata pamantului, ma gandesc la Ilinca, la ce bine ca ea este si ca e fetita mea, la cat de norocoasa sunt sa am un copil sanatos si frumos.

3. Daca situatia e cu totul insuportabila, ma gandesc ca nimic strasnic nu se poate intampla cu mine in urma acestei sedinte. Iar  cel mai neplacut lucru, cu care ma pot alege in urma unei astfel de experiente, este concedierea mea. Ei si ce? Concedierea nu a fost niciodata un semn obiectiv ca viata si-a luat sfarsit. Ilinca oricum ramane, mama oricum traieste si ma asteapta acasa, eu oricum ma voi trezi si maine si chiar poimane!

Asadar, dragii mei, concluzia este una: pentru a va pastra calmul in orice situatie neplacuta, strigatoare la cer sau, pur si simplu, stupida, transportati-va undeva unde viata e placuta si usoara, unde traiesc oamenii dragi, unde sunteti asteptat si unde toti va iubesc. Iar daca seful nu va iubeste...Well, who cares?

Luni poate fi altfel

Cum a fost luni? Teribil, obositor, stresant, dement. Cu promisiunea de a demisiona. Luni a fost o zi frumoasa, cu soare, cu oameni indragostiti, fericiti. Luni s-a nascut un copil, doi, trei, patru. Cineva a plans de bucurie.

De luni mi-am promis ca-mi voi sfarsi ziua cu o Tabla de onoare, una foarte personala. (Multumesc, Sare si Piper, pentru aceasta idee genialo-salvatoare!)

Ce-ar fi daca toata lumea, la sfarsitul zilei de munca, intorcandu-se acasa, s-ar gandi doar la lucrurile frumoase care i s-au intamplat peste zi? Frumoase? Hmmm, nu a fost nimic frumos…Pe bune?

– Un sofer de pe ruta 110. L-am rugat sa opreasca in  statie, gandindu-ma ca va trebui sa fac 20 de metri in deal pentru a ajunge acolo unde imi trebuia. El mi-a ghicit gandul si a oprit exact acolo unde vroiam.

– Azi cineva si-a oprit privirea asupra mea mai mult de 15 secunde. Neasteptat, visat, gandit si razgandit 14 seri la rand.

– Tinerii care stiu sa scrie teze de doctorat cu titluri pe care eu nu sunt in stare nici sa le pronunt, daramite sa le mai gandesc.

– Un prieten drag, care mirosea frumos. Un barbat care miroase frumos e intotdeauna motiv de bucurie.

– Pisica Flora, care a revnit.

Astea mi-au fost gandurile in drum spre casa. Gandite cu emotie pe portiunea pe care o strabat intre statie si apartament. Cu doi carnaciori vanatoresti in mana, tribut Ilincai, care in seara asta nu e cu mine.

PS: dedicatie pentru cei care stiu sa se bucure de cele 2 minute de fericire lasate de o forta magica (oricare ar fi ea)