Fericirea din buzunar

1236439_653458014678070_1383537310_n

In ultimul timp, tot mai mult cred ca nu suntem fericiti, deoarece suntem lenosi. Iar cultura noastra occidentala si religia crestina au facut tot posibilul ca sa ne traim viata inrobiti si ignoranti. Pana la urma, e mai usor sa crezi in ceea ce crede turma. E greu, foarte greu sa gandesti. Si sa fii fericit. Efortul constant pentru propria bunastare morala este ceva din afara limitelor educatiei noastre.

Despre fericire si mitul instabilitatii ei, in editorialul de ieri de pe perfecte.md. Apropo, deja aveti acces spre editorialele mele si de pe pagina protv.md.

Summer swing

Sunt zile in care fericirea ti-o ia pe dinainte. Pe neprins de veste. Pe nepusa masa. Ador asa zile.

***

Aseara am fost la lansarea noului videoclip al Getei Burlacu. Desi, lansarile de tot soiul nu sunt ocupatia mea preferata, o prietena draga m-a rugat s-o insotesc. Stiti si voi, fetele inca de la scoala se sustin una pe alta, altfel nu ar merge cate patru la veceu. Am oftat, m-am ofticat, dar i-am promis ca voi fi acolo. In rochie. Zambind.

Si am zambit pana noaptea tarziu. Geta a fost extraordinara, asa cum numai ea stie sa fie. Sufletista. Deschisa. Simpla. Publicul a fost unul restrans si plin de femei. Femei frumoase. Femei cu care vrei sa stai la o cupa de sampanie si sa povesteti. Despre cat e de frumoasa viata dupa 30 de ani, despre barbati, despre divorturi, despre copiii care ne asteapta acasa, despre cat de fericite suntem sa fim acum si aici.

Am avut o seara dintre acelea cand iti amintesti ca e LUNI, ca e abia ora 8 si esti deja ametita de atata sampanie si vorba… si iti place. Si uiti ca te-ai lasat de fumat. Si te intinzi dupa pachetul de tigari uitat de cineva pe bar. Si iti spui ca maine te vei lasa. Azi, insa, e azi. Azi e bine.

Am ajuns acasa cu o inima in care nu mai incapea fericirea. Era atat de multa si atat de luminoasa, incat simteam ca ma voi ineca. Moarta de surplus de fericire. M-am oprit in fata blocului, m-am asezat pe unicul scranciob si am spus „Multumesc”. Pentru tot. Pentru ca sunt asa cum sunt. Pentru ca sunt aici. Pentru ca ma inconjoara toti acesti oameni. Pentru ca am la cine ma gandi serile. Pentru ca atunci cand vreau sa vorbesc, vorbesc cu Dumnezeu. Si ca el ma asculta si ma intelege.

Pentru ca viata e minunata. Cat de banal. Dar au inceput sa-mi placa banalitatile.

azi

 

Happiness is the consequence of personal effort. You fight for it, strive for it, insist upon it, and sometimes even travel the world looking for it. You have to participate relentlessly in the manifestation of your your own blessings. And once you have achieved a state of happiness, you must never become lax about maintaining it, you must make a mighty effort to keep swimming upward into that happiness forever, to stay afloat on top of it.   

Eat, pray, love

Elizabeth Gilbert

foto: aici

Ziua mamei

E prima duminica, din multe-multe duminici, in care am ramas singura acasa. Si sunt fericita.

Ma simteam la fel si cu 10 ani in urma, cand eram mai tanara, mai supla si minus un copil. Acum, insa, stiu sa gust din fiecare ora libera pe care o am, fara sa astept „ziua ceea” cand totul va fi perfect, eu nu voi avea niciun cos pe fata, parul va arata fantastic, iar in fata casei ma va astepta nepotul lui Jackie Onassis.

***

Azi e ziua pe care mi-o dedic in intregime.

Acum cativa ani, am descoperit secretul, pe care nimeni nu se grabea sa mi-l spuna: conditia de baza a fericirii unui copil este fericirea mamei lui. Iar cum fericirea este la indemana oricui, eu am decis sa o culeg asa cum Ilinca culege papadiile: mult, indelungat si cu placere.

***

Azi mi-am scos bicicleta la plimbare. Era si timpul, deoarece, sarmana se transformase intr-un cuier multifunctional. Doua ore de pedalat mi-au adus atata bucurie, de parca as fi facut inconjurul lumii (desi am incojurat stadionul de langa casa).

Azi, pedaland, am intalnit o alta mamica. Una frumoasa si puternica. La fel, pe bicicleta. Prezenta ei m-a bucurat si m-a inspirat.

Azi am privit indelung florle pe care le-am sadit in fata blocului. Am admirat puii de tei care au fost saditi de vecinul de la patru. Mi-am salutat vecinul de la doi, impresionat de bicicleta mea.

Simteam cum fiecare celula in mine se bucura. De soare, de verde, de viata.

***

Morala este simpla. Si arhicunoscuta si megavehiculata. Bucurati-va de fiecare zi, deoarece ziua cea mare nu exista. Ea tot o zi e. Si are exact 24 de ore.

Luni poate fi altfel

Cum a fost luni? Teribil, obositor, stresant, dement. Cu promisiunea de a demisiona. Luni a fost o zi frumoasa, cu soare, cu oameni indragostiti, fericiti. Luni s-a nascut un copil, doi, trei, patru. Cineva a plans de bucurie.

De luni mi-am promis ca-mi voi sfarsi ziua cu o Tabla de onoare, una foarte personala. (Multumesc, Sare si Piper, pentru aceasta idee genialo-salvatoare!)

Ce-ar fi daca toata lumea, la sfarsitul zilei de munca, intorcandu-se acasa, s-ar gandi doar la lucrurile frumoase care i s-au intamplat peste zi? Frumoase? Hmmm, nu a fost nimic frumos…Pe bune?

– Un sofer de pe ruta 110. L-am rugat sa opreasca in  statie, gandindu-ma ca va trebui sa fac 20 de metri in deal pentru a ajunge acolo unde imi trebuia. El mi-a ghicit gandul si a oprit exact acolo unde vroiam.

– Azi cineva si-a oprit privirea asupra mea mai mult de 15 secunde. Neasteptat, visat, gandit si razgandit 14 seri la rand.

– Tinerii care stiu sa scrie teze de doctorat cu titluri pe care eu nu sunt in stare nici sa le pronunt, daramite sa le mai gandesc.

– Un prieten drag, care mirosea frumos. Un barbat care miroase frumos e intotdeauna motiv de bucurie.

– Pisica Flora, care a revnit.

Astea mi-au fost gandurile in drum spre casa. Gandite cu emotie pe portiunea pe care o strabat intre statie si apartament. Cu doi carnaciori vanatoresti in mana, tribut Ilincai, care in seara asta nu e cu mine.

PS: dedicatie pentru cei care stiu sa se bucure de cele 2 minute de fericire lasate de o forta magica (oricare ar fi ea)