Ticu

M-a sunat tata. De parca a simtit ca in ultimile zile m-am gandit la „tata” ca fenomen.

M-am gandit ca de multe ori un tata aflat in proximitate fizica fata de copilul sau nu face nici doi bani fata de un tata aflat in proximitate spirituala fata de copil.

M-am gandit ca anii in care traim alaturi de tata, sunt, de fapt ani traiti departe de el. Asa si nu-l cunoastem. Asa si nu stim cu ce se mananca un „tata”. Asa si nu ne bucuram de el, de altfel cum nici el nu apuca sa se bucure de noi. E prea ocupat cu ale sale. Iar noi –  vesnic in coasta. Si, da, unor oameni nimeni nu le-a spus ca prezenta tot se invata.

Ilinca e acum cu tatal sau. Cei doi au o relatie pe care eu niciodata nu am avut-o cu tatal meu si pot doar sa-mi imaginez cum e sa fii cu tata, care e doar al tau in acele momente, care e eroul zilei si povestitorul serii.

Sunt momente in care intelegi mai bine ca niciodata ca viata linga un om nu inseamna intotdeauna viata cu acel om.

Si o melodie la tema

PS: Ticu, asa il numeste pe taica-sau Ilinca.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s