Despre scris

Prietena mea buna e ferm convinsa ca Haruki Murakami consuma substante mai putin ortodoxe ca sa fie in stare sa scrie ceea ce scrie el. Eu nu stiu daca ea are dreptate. Mie imi place sa cred ca pe Murakami il inspira jogging-ul matinal.

Eu stiu, insa, un lucru, mie cand imi este prea bine, eu nu pot scrie. Of, Doamne, ce cliseu! Da, de acord. Odata cu o doza buna de psihodrame, in organizmul meu se elibereaza o supradoza de adrenalina si serotonina, iar creierul incepe sa macine cuvinte, stari, manifeste, idei. Nu degeaba profesorul nostru de limba romana de la facultate spunea ca numai prostii sunt fericiti. Si cum din prostie nu poti scoate mare lucru, asa si din fericire. Fericirea te tampeste. Pe mine, cel putin.

Tot prietena mea ar spune ca acum vorbeste creierul meu, care in timpul liber este si cel mai mare inamic al meu. Si al multor altor oameni. Si ca a venit timpul sa las sufletul sa-mi vorbeasca. Si ca intre inima si suflet este o mare diferenta. Deci, lasa Diana, sufletul cela al tau sa vorbeasca odata si odata!

Dar, sa revenim la ale scrisului. Si cum recunoaste acelasi Murakami, impreuna cu alti Dumnezei ai literaturii universale, scrisul este o disciplina. De la 8 la 17. Sau de la 20 la 5. Deci, incerc sa ma disciplinez. Chiar acum incep.

***

Cum ramane, insa, cu fericirea? Nu stiu, nu am decis inca. Dar parca nu as lasa-o in exclusivitate prostilor.

2 gânduri despre „Despre scris

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s