Despre copii…intr-un fel

Mama are o vorba tare buna: Maria il iubea pe Ion, Ion o iubea pe Ileana, da Ileana nu iubea pe nimeni.

Si desigur eu niciodata nu am inteles ce-i cu vorba asta si chiar daca si aveam momente de iluminare, niciodata nu eram de acord cu ea. De ce cineva iubeste pe cineva, iar cineva pe altcineva. Iar altcineva pe nimeni. De ce oamenii nu se pot iubi reciproc?

De ce cineva se casatoreste cu altcineva doar ca asa trebuie? De ce altcineva vine seara acasa la omul gresit, seara de seara vine, de 7 – 10 ani, si cand stau noaptea intinsi pe pat fiecare se gandeste cat de bine ar fi daca langa el ar fi acum X sau Y?

De ce pe mine mama intotdeauna ma intreaba „Da’ tu esti sigura ca X sau Y e in stare de o viata de familie decenta?” Nu, nu sunt sigura. Eu niciodata de nimic nu sunt sigura, nici chiar de cata sare trebuie de pus in mancare. Dar, asta nu insemna ca nu voi gati si nu voi manca.

De ce pe noi nimeni nu ne invata sa oferim sanse? Una, doua, trei. Atatea cate suntem in stare sa oferim. De ce pe noi nu ne-au invatat ca uneori trebuie sa astepti, sa crezi, sa-ti deschizi inima, sa nu-ti imaginezi ca iti este permis totul si sa intelegi ca si omul de alaturi are nevoie de timp si ca poate nici el nu stie cata sare sa puna in mancare. Ba, mai mult, el nici nu stie sa gateasca.

***

Seara de seara, luna de luna, an de an, noi mancam la o masa cu cineva, fara ca sa simtim gustul macarii. Seara de seara, luna de luna, an de an, noi nu mai stim de ce intram pe usa ceea. Apoi, ca sa ne linistim, ne aducem aminte de un copil, sau doi copii si ne spunem ca noi totusi avem dreptate atunci cand ne intoarcem acasa. Copiii nu trebuie sa sufere. Copiii, cea mai buna scuza.

Eu nu pot decat sa ma felicit. Copilul meu nu a fost niciodata o scuza. Copilul meu este copilul meu. Atat.

3 gânduri despre „Despre copii…intr-un fel

  1. Nu e o scuza, pina si copiii inteleg asta, ulterior. Si se mai pot simti vinovati. Doar ca cei care dau vina pe copil nu ajung nicind la maturitatea la care sa poata recunoate ca ei, si doar ei, sunt cauza la toate si sa isi ofere dreptul la fericire. Trist si incurcat totul in viata asta a oamenilor maturi.
    P.S. Ma bucur cind scrii, thks ca o faci des :D

  2. Ma simt oarecum ciudat sa ma abonez la un blog pe care ce am citit pina acum in properite de 90% nu imi place sau nu sunt de-acord. Si totusi, e placut. Sunt satul sa citesc sau despre IT sau ceea cu ce sunt de-acord, asa ca … felicitari, sort of.

    Sunt parca de-acord cu tine aici si parca complet nu. Eu cu femeia vietii mele suntem impreuna de 6 ani si inca nu a fost boring sau sa fim reci unul cu altul, si pe-deasupra, copii nici nu avem si nici inca nu vrem.
    De la inceput ambii am stiut ca „Love is not enough” (e si un cintec bun la acest subiect), asa ca tre sa muncesti. De cind suntem impreuna am facut o gramada de lucruri in doi, care banale, care nu prea (surfing counts?).
    Eu oamenii care sunt impreuna si stau la TV in fiecare weekend, apoi in 3 ani se satura unul de altul si fac un copil, apoi peste 3 inca unul, apoi sau se despart, nu ii inteleg.

    Burning platform le zice ceva?

    P.S.
    Daca stai sa-i judeci pe oameni nu mai ai cind sa-i iubesti

    • Salut, Eugen :)
      Nu trebuie sa judeci, trebuie doar sa te gandesti uneori si la altii si sa revii la viata ta.

      E bine ca-ti iubesti sotia. Foarte bine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s