Ministrul Educatiei din Moldova a devenit vedeta ultimilor zile. Elevii o fac cu ou si cu otet, chiar si cei din clasele primare, desi 9 din 10 nici nu stiu cine e „Maia Sandu”. Ei stiu doar una – ea ne-a scurtat vacantele. Cei din clasele mari au si alta problema – Maia Sandu nu vrea sa ne lase sa copiem la BAC.
BAC-ul e departe de mine, asa cum e departe si planeta Nibiru. In privinta vacantelor scurtate, insa, as vrea sa ma pronunt de pe pozitia mea de simplu parinte cu copil in scoala primara.
Scriam recent pe Facebook ca cel care a inventat scoala merita tot respectul. Si nu doar din cauza ca ofera cunostinte de baza, ci, mai ales, din cauza ca parintii au ce face cu copiii lor in timpul in care trebuie sa castige bani sau sa construiasca ceva. Un vis, de exemplu. Scoala este cel mai ieftin si accesibil baby-sitter si le da posibilitate parintilor sa se afirme si dincolo de casa. Mai ales mamelor, in (exclusiva) grija carora sunt copiii din tara noastra.
O vacanta scurtata cu cateva zile poate fi un avantaj pentru multi parinti care nu stiu ce sa faca cu copiii in timpul acesteea. Sa-i tii acasa singuri 5 zile? Sau sa-ti iei concdiu medical (100 de lei certificatul fals)? Sa te invoiesti de la servici, cu pretul a zeci de compromisuri si umilinte? Sa incerci sa te aranjezi cu rudele, cu prietenii sa stea cu copilul?
Ce fac mamele singure sau familiile in care tatii sunt plecati la munca peste hotare? Ce fac cei care nu au familie in oras?
Mai mult decat atat, eu as scurta si vacanta de vara, dupa modelul altor tari europene (un link curios despre vacantele scolare in tarile europene).
Din punctul meu de vedere, foarte subiectiv si influentat de posibilitatile pe care le am eu personal (logistice, materiale, financiare) o vacanta prea lunga este o pierdere de timp pentru copiii din tara noastra, majoritatea avand scoala ca loc unic de invatare, socializare, de activitati extrascolare si chiar de distractie. Si, desi, acum am un program mai flexibil si as putea sa-mi permit sa tin copilul acasa in vacanta, cu riscul de a lucra cu 70% mai putin, in timpurile in care eram angajata full time, trei luni de vara de vacanta si toate celelalte zile libere acordate copiilor erau un adevarat calvar. Cine se ocupa pe parcursul acestor zile de copii? Ce posibilitati de activitati pe parcursul vacantei ofera statul nostru copiilor din familii care nu-si pot permite o dadaca sau freventarea unor centre educationale (dar nici acelea nu au program plin)? Care angajator iti permite sa ai un program mai flexibil pe durata acestei perioade?
Bine, pentru mine salvarea vine din partea bunicii copilului. Dar, aceasta nu este decat o salvare partiala, deoarece copilul sede toata ziua in casa, nu are activitati monitorizate, nu are cu cine sa socializeze (telefonul si skype-ul nu le socot), din simplu motiv ca o bunica nu este, neaparat, pedagog sau animator.
Eu as fi pentru vacante lungi in cazul in care am avea o tara in care majoritatea parintilor ar avea posibilitatea sa aleaga ce vor face copiii lor pe parcursul acestor vacante. Cand vor avea posibilitatea financiara si logistica sa calatoreasca cu copiii, cand, cu sustinerea statului, vor fi create diverse programe educationale pe timp de vacanta, pentru care parintii sa achite sume modice.
Copiii tipa in gura mare ca vor vacante mai lungi. Pentru ce? Pentru ca sa stea in odnoklassniki cat e ziulica de lunga? Sa-si atrofieze si cei doi neuroni supravietuitori?
Apropo, poftim si doua mostre din creatia elevilor nostri. Continut necenzurat.
Alo... BEBE! 