YARDSALE #8

YARDSALE #8

obiecte inutile

obiecte aparent utile

brose din stofa...overdose

iarasi obiecte

Ilinca la primul ei YARDSALE

Ieri nu am putut rezista tentatiei care a rasarit odata cu perpectiva de a ma pricopsi cu cateva obiecte aproape inutile, mi-am spalat capul, m-am imbracat, m-am certat cu Ilinca de vreo 3 ori pana ea s-a imbracat si s-a incaltat si ne-am pornit spre YARDSALE. Primul din primavara aceasta.

La prima vedere, aceasta editie m-a bucurat mai mult decat celelalte. Erau mai multe haine scoase de prin dulapurile cuiva, erau  obiecte din ceramica (sunt o impatimita a ceramicii originale), erau si multe sapunuri hand-made, care aratau a natural, reviste interesante si cateva bijuterii pe care eu le-as fi cumparat …

Aici, insa, lista cu momentele care m-au bucurat la YARDSALE, s-a epuizat. Imbulzeala era foarte mare. Si daca mai aveai un copil de mana (sau doi, cum m-am trezit eu intr-un moment) era foarte greu sa te deplasezi. Muzica era prea tare, multa galagie si harmalie. In fine, Ilinca mea nu a rezistat si dupa o ora m-a tras cu toata puterea spre iesire.

In rest, preturile au fost, ca de obicei, nu de YARDSALE, ci mai degraba de un targ ce se vrea hype. Evenimentul a fost iarasi invadat de bijuterii dubioase, bentite cu fundite si floricele, carti postale cu inimioare, ingerasi si trandafiri…Intr-un cuvant, dorintele mele de om cu gusturi nu au fost satisfacute. Astept celelalte editii, care, conform logicii, ar trebui sa vina cu obiecte mai interesante, cu solutii mai originale si cu materii prime mai neconventionale.

PS: Fotografiile au fost facute de Ilinca. Cu exceptia primei si ultimii.

duminica/yardsale/craciun

Am avut o duminica deosebita. Una din acele duminici cand te simti bine si cald, cand iti place sa privesti televizorul, cand poti manca o prajitura fara a te gandi la cele cateva sute de calorii in plus, cand te poti plimba dintr-o camera in alta fara treaba, cand copilul e langa tine si tu esti copil. Am avut o duminica la mama acasa.

***

Am fost la yardsale. Nu, asa: am fost la „yardsale”. Am fost si am ramas dezamagita. Eu cand merg la yardsale vreau sa cumpar lucruri uzate, pahare fara pereche, cani de ceai din epoca sovietica, cravate pioneresti, poate niste gulerase din dantela de la uniforma de altadata, niste sandale din care purtau fetele pe timpuri, vreo doua numere ale revistei „Femeia Molovei”, niste manuale de „Istorie noua”, bluze inflorate, genti de piele, sticle de la chefir si lapte. Normal ca nu am gasit nimic din cele enumerate. Am gasit doar bijuterii hand-made. De care sunt satula. Numai FIMO peste tot, numai ursuleti, soricei si iepurasi, floricele, bentite, margeluse. Toate la fel, vesele, colorate si pozitive. S-au scapat moldovenii la accesorii din lut polimeric si nu se pot opri. Astept un yard-sale veritabil. Cu preturi de yardsale. Adica de la 10 lei la 200 maximum. Si nu cum am vazut azi, o bluza vadit purtata, la 200 de lei! Yardasale inseamna sa poti cumpara un set de accesorii pentru ceai (vas pentru zahar si vas pentru frisca) din argint cu doar 2 euro.

***

Craciun fericit! Inca o data. Chiar daca maine incepe o noua saptamana, e ultima saptamana din acest an. Avem 5 zile pentru a scrie povestea lui 2010. Curaj!

Diversitatea diminetilor de sambata

Diminetile de sambata pot fi incepute in zeci de feluri. In bratele iubitului (iubitei), in patul unui necunocut, cu un gust teribil in gura, in sala de nasteri, la inmormantarea unui om apropiat, in avion, in vama Leuseni, in patul copilului care are febra etc.

Eu mi-am inceput dimineata de sambata intr-un pat de spital. La picioarele patului aveam un teanc de reviste „Novyi mir”, gasite cu o zi inainte langa o lada de gunoi, o planta de camera, cumparata de la o matusa in ajun si un saculet de plastic plin de fructe, pasta si periuta de dinti si revista „Glamour” (?!), acesta era „setul de supravietuire in spital”, adus in graba, seara, de o prietena din Amsterdam.

Habar nu am nici pana cum de ce medicii au instistat sa ma interneze. Stiu doar ca, cu cateva zile inainte, iesind de la servici, m-a muscat un caine. M-a muscat si a plecat. Rabiologul (este asa cuvant?) mi-a propus o formula kafkiana, in cazul in care nu vroiam sa fiu vaccinata impotriva rabiei. Trebuia sa gasesc cainele si sa-l urmaresc o saptamana. Daca moare, sa fug repede la medic, daca ramane viu- sa-mi caut de treaba.

Eu cainele nu l-am mai gasit. De aceea, m-am prezentat cumnite la medic. Medicicul a decis ca e mai destept sa ma interneze, deoarece  i-am parut suspicioasa.

Iata asa si am ajuns la spital – cu un sac mare, plin de reviste literare, o geanta de lucru, plina si ea de reviste, o floare, un copil si o prietena, care nu cunoaste Chisinaul si nu intelege o boaba in romana.

Desi, bunul simt imi spunea ca nimic rau nu mi se va intampla, ca voi trece cu brio testul vaccinarii contra rabiei si ca alergiile mele misterioase vor sta cuminti, un aer rece m-a trecut oricum. In clipa ceea am inteles, ca, de fapt, totul este efemer. Si ca geanta plina de reviste, planta cumparat de la o matusica, prietena care ma invita la Amsterdam, pot disparea in doar o seara. Si ca din acea clipa nu va mai conta nimic. Si ca toate planurile vor ramane doar planuri.

***

Sambata dimineata, dupa ce medicii s-au convins ca sunt inca vie, fara reactii secundare la prima vaccinare, m-au lasat sa plec pentru week-end. Am iesit in strada cu toata gospodaria. Ciufulita, sifonata, putin nervoasa, dar vie si cu promisiunea unei vieti, cel putin, pana la urmatoarea vaccinare.

In acel moment era de la sine inteles ca trebuie sa traiesc doar de dragul traitului. Si ca prima calatorie din acea dimineata, pe care o amanam de cateva luni deja, va fi la piata second-hand de la Ciocana. De acolo ma voi intoarce cu cea mai simpatica lana in oras la pret derizoriu. Pentru fulare, pe care le voi darui.

A doua calatorie va fi la ultimul yard-sale din aceasta toamna.

FLORA

Flora, cumparata cu 35 lei

Nu-mi pasa de referendum. Si m-am saturat de toti concetatenii mei carora de cativa ani incoace li s-a trezit fibra asta de politically correctness. In schimb, am fost la yardsale.
Acolo nu s-a vorbit politica. Lumea era fericita, extravaganta, inspirata si imprejur misunau o gramada de copii, tot atat de colorati ca si parintii lor.
As fi vrut ca toti acesti oameni sa fie clonati. Desi, departe de mine teoria eugenismului. Atunci Chisinaul ar fi plin de mutrisoare vesele, haine colorate, brose in forma de melci, bentite cu cirese, torbite cu pisici si agrafe cu buburuze.