Comoara reginei

Doamne, cat am visat, fiind copila, sa pun mana pe aceste minunatii si sa nu mi le mai poata lua nimeni. Si iata… am ajuns…

Asta e putinul care a ramas din avutia bunicai, candva nevasta de deputat in Sovietul Suprem. Acum vad bine ca sunt doar niste „zorzonele” din sticla si arama, stirbe pe alocuri, cu detalii din plastic si ace care lipsesc. Insa, atat de tare tremuram pe timpuri, cand le vedeam, incat numaram anii bunicai, sa potrivesc cat i-a mai ramas de trait ca sa ma vad cu aceste nestemate. Pe unde pui ca mai alcatuiam planuri de evadare cu „sipetul reiginei” ascuns sub haina, deoarece aveam doua verisoare, care as fi preferat sa dispara fara urma, decat sa puna ele primele mana pe comoara.

***

Cine mai zice ca visele nu se implinesc?

Adunate de prin pod

Daca eram acum de varsta Ilincai, cu siguranta primeam un zdupac de la mama pentru ca ii umplu casa cu vechituri si inca intr-asa un hal. Eu, insa, sunt fata mare deja si mama ma lasa in treaba mea cu jucariile mele.

Asadar, va prezint ultimele comori, aduse din pod de la tara: un cos din metal, 2 sticle de la lapte si 2 de la smantana (copiii sovietic stiu de ce) si 2 duzine de „ventuze” rotunjoare. Am mai adus si un vas mare de lut, insa el nu a incaput in poza.

Toate aceste minuni vor fi spalate si stocate in depozitul meu de apartament, care poarta falnicul nume de „vintage”. Nu peste foarte mult timp, tot ce am adunat pe parcursul anilor se a vinde in magazinasul meu virtual. Fiti pe faza!

Cum am fost la un yard sale veritabil

In timp ce in Chisinau avea loc primul yard sale din aceasta toamna, pe care l-am neglijat de dragul descoperirii Odesei, acest oras parca a vrut sa-mi multumeasca pentru alegerea facuta…si sa ma surprinda intr-un mod pe care numai un om impatimit de vechituri poate sa-l aprecieze. Astfel, indreptandu-ma dintr-un punct A intr-un punct B al orasului, am zarit prin geamul troleibuzului o piata improvizata pe trotuarele unui cartier. Am sarit ca arsa chiar la prima statie! Nu pot rezista exploararii unei pieti de obiecte vintage majoritatea made in USSR.  Piata odesita e mai mare decat mi-am imaginat si mai diversa decat ma asteptam. Acolo gasesti de toate, mai ales daca ai un ochi antrenat si o elementara cunosatere a esteticii sovietice. Nu puteam sa-mi rup ochii de la multitudinea de nasturi vechi, de vesela, de carti, de fundite de care purtam in clasa intai si chiar de bijuterii din argint, de pe timul cand mama era studenta.

Cred ca e de la sine inteles ca nu m-am intors la Chisinau cu mana goala. Semanam mai degraba cu Mos Craciun care taraia in urma lui un sac cu daruri. Acest Mos Craciun era, insa, mai special, deoarece avea daruri doar pentru un singur copil: pentru mine.

Mai jos gasiti un „best of” adus din piata de vechituri de la Odesa.

Această prezentare necesită JavaScript.

Comori

Comori

Henri Mattise inlantuit

Ceaiul de la ora 5

Mai tineti minte ce faceau mamele noastre in timpul pauzei de masa? Cei care vor raspunde ca mancau, nu s-au nascut la timpul potrivit. Mamele noastre in timpul mesei stateau in rand dupa crenvusti, draperii, ciupici, stofa, sapun, becuri, detergent si alte bunatati, aduse de la mistica „baza” doar o data pe luna.

Ei, acum traim bine merci si in timpul pauzei de masa ne permitem sa mancam. Eu insa am decis sa ma inspir din tineretea mamei si sa-mi dedic amiza umplerii casei cu obiecte pretioase. Dupa cum am mai scris aici, sunt o pasionata a pietelor si magazinelor second-hand, a podurilor pline cu reviste vechi si prafuite si a babutselor care isi vand agoniseala. Pe cele din urma  le apreciez cel mai mult si nu ma targuiesc niciodata, deoarece stiu ca cei 20 de lei ai mei le poate ajuta sa o mai duca 2 zile. Asadar astazi, m-am tinut de promisiunea data ieri si am iesit la vanatoarea de comori. In 20 de minute m-am despartit de 120 de lei, insa m-am facut cu 2 volume minunate, ca si design si continut a cartii „Henri Matisee, roman” de Aragon, o editie ruseasca din anul 1978, o carte despre viata lui Esenin, o basma foarte colorata din lana (pentru colectia mea, despre care voi scrie intr-o zi) si o zaharnita nou-nouta si MINUNE! anume ea lipsea din servciul de ceai pe care l-am scos de la naftalina.

Toate aceste bucurii le-am gasit la piestisoara improvizata pe trotuarul de pe str. Aleco Russo, chiar peste drum de statia „Pan-Com”. Dar, asta nu e tot! Am de gand sa cutreier toate pietisoarele de acest fel in cautare de comori, iar peste 10 ani voi vinde o parte din ele in magazinasul meu de pe Coasta de Azur.

Have a Cuppa Tea

Demult purtam in cap ideea de a face gradini minuscule in cesti de ceai si de cafea. Am amanat din diverse motive. Ba nu gaseam cani potrivite, ba nu gaseam puieti micuti si care s-ar privi bine intr-un spatiu atat de mic. Din start mi-am zis ca vesela trebuie sa fie vintage si ideal ar fi sa gasesc cani de pe timpul cand eram copil, din cele simple, cu flori colorate desenate pe fundal alb. Mare mi-a fost surpriza cand nu am gasit nimic acasa. Si nici prietenii nu m-au putut ajuta! Unde sunt canile copilariei noastre, oameni buni?

Crearea istoriei

Salbe din margele din sticla de Bohemia

Salbe din margele din sticla de Bohemia

Ceas-pandativ, Ceaika, poleit cu aur

Sticla parfumului "J'ai ose" de Guy Laroche

Colierul din catifea al mamei

Mica brosa-fluturas

Papucasi-pernute pentru acele bunicai

Astea sunt putinele lucruri ce au apartinut mamei si bunicii, pe care am reusit sa le salvez de la caranagiul timpului, insuficienta spatiului si indiferenta memoriei.

Chiar azi am facut inventarul valizelor si a fundurilor de dulapuri si am numarat pantofii si bluzele care le-am lasat mostenire Ilincai. M-am invatat pe greselele mamei si a bunicai, care au aruncat sau impartit pe la rude toate hainele, pantofii, gentile. Eu am decis sa-i strang Ilincai o arhiva din cei mai frumosi pantofi ai mei, din cele mai dragute genti, bluze, rochii, sticle de la parfumuri si bijuterii. Nu dau si nu vand nimic din aceasta colectie, deoarece stiu ca atunci cand va avea 16 ani, Ilinca va fi foarte curioasa sa vada ce-a purtat mama cand era tanara, iar daca va putea proba sau chiar lua pentru o seara ceva din arhiva familiala, bucuria ei va fi dubla.

***

Sper Ilinca sa completeze aceasta colectie…