Lecturi pentru vacanta: „Women” de Charles Bukowski

Au mai ramas cateva saptamani de vara, exact cat sa reusiti sa cititi inca vreo doua carti bune.

Pentru inchiderea acestui sezon de „Lecturi pentru vacanta”, vreau sa va propun o carte ce sta la loc de frunte in lista mea de carti pentru o viata. Este vorba de Charles Bukowski (caruia i-am cantat ieri Happy Birthday) si cartea lui „Women”.

images (1)

Din start, vreau sa anunt, pudibunzii, domnisoarele artistice slabe de fire si toti ceilalti care sufera atunci cand vad scris undeva cuvantul „pizda”, sa se abtina de la aceasta lectura.

„Women” a fost, pentru mine, piesa de rezistenta din acest sezon bibliofil. Am citit aceasta carte dintr-o suflare. Am vorbit cu cuvintele lui Bukowski, am citat fraze intregi, l-am savurat, i-am cautat toate celelalte lucrari si le-am inghitit ca o flamanda. Atata sinceritate si sensibilitate nu am simtit demult la vreun autor.

In „Women” Bukowski e atat de intim, atat de dezbracat de forme, ironie, inteligenta prefacuta, incat nu-ti ramane decat sa-l lasi sa vorbeasca, sa-i asculti durerea, tinandu-l de mana.

Si cat de stranii n-ar parea cuvintele mele pentru foarte multa lume, care se arata dezgustata de aceasta carte, pe care ei o gasesc doar perversa, cruda si violenta, eu vreau sa marturisesc ca „Women” de Bukowski este poate cel mai frumos omagiu adus femeilor de catre un scriitor.

Lectura placuta!

Calatorii in jurul vacantei

Cu marea e ca si cu iubitii. Ori va potriviti ori nu.

Cu marea e ca si cu prietenii. Puteti fi foarte diferiti, dar sa ramaneti apropiati.

Cu marea e ca si cu sine. Ori te accepti ori nu.

Eu am descoprit ca sunt Marea Egee. Definitiv, ireversibil. Marea Mediterana imi e prietena, dar atat de diferita.

Foto: Alanya 2013

Despre vise mici si cuminti

Au trecut aproape trei zile de cand ne-am intors acasa de la mare. Au trecut aproape trei zile de cand unul din modestele mele vise s-au implinit.

***

Cu vreo 6 ani in urma, cand lumea din jurul meu abia incepea sa plece la mare prin Turcii, tare am vrut s-o duc pe mama incolo. Eu deja eram mai umblata si posibilitatea unui sejur intr-un allinclusiv nu ma incanta in mod deosebit. Ma gandeam, insa, ca mama, vacantele careia erau compuse din cateva plecari pe litoralul ucrainean, in glorioasa epoca sovietica, cu vecee „a la turca” in drum spre plaja si cu dusuri comune, care se deschideau conform unui grafic, ar gusta din plin din bucuria unui 5*.

Au trecut ani. A trebuit sa schimb diverse lucruri in viata, sa carpesc, sa mai ajustez, sa strang cureaua la nevoie, pentru a fi mai supla, dar si petru a pune la ciorap. Primavara acesta mi-am zis ca a venit momentul, ca e normal sa plecam acum toate trei in vacanta, ca sunt in stare sa acopar aceste cheltuieli si ca, de, o viata avem.

Acum, cand acest vis, aparent simplu, s-a implinit, imi zic ca, de fapt, nu e atat de imposibil si complicat sa faci ca lucrurile sa mearga. Cu multi ani in urma, nici nu-mi puteam imagina ca as fi in stare sa strang intr-un timp relativ scurt atatia bani ca sa-mi pot plimba mica familie pe alt litoral decat cel ucrainean. Am facut-o, insa, si pe asta. Incet, metodic, fara sacrificii, dar si fara focuri de artificii in clipa in care am vazut-o pe mama pe scarnciob, sub palmierul de pe malul piscinei, care era numai a noastra in fiecare dimineata.

La mare, la soare nu numai fetitele sunt goale

De cateva zile nu am decat un gand in cap. (Si asa-mi place!) Unde oasele mele de femeie frumoasa si desteapta s-ar simti mai bine, in Tarabya sau Bebek? Pentru cei mai putin gurmanzi in ale gusturilor de viata, vreau sa precizez ca Tarabya si Bebek sunt doua cartiere stambuliote, unde trebuie, trebuie, trebuie sa ai cativa metri patrati, cu ramasite de mobila otomana, daca iti pasa de cum traiesti.

In cateva zile plec la mare. In Turcia, evident. Ca orice moldoveanca. Doar ca eu la Antalya nu calc. Imparatia mea se numeste Bodrum. Cu foarte multa lume buna, turci si iranieni singuratici veniti acolo pentru orice numai nu pentru bronz. (Lucrul asta l-am invatat inca pe cand locuiam la Istanbul)

Anul acesta mi-am propus un experiment. Desi nu mai sunt blonda ca anul trecut, mi-am zis ca n-ar fi rau s-o fac pe seducatoarea. Sau, eventual, sa raspund mai indraznet unor gesturi, care doar o fire naiva ca a mea poate sa le interpreteze ca si curtuoazie intre doi vecini de mese la un restaurant a la carte.

Inspirandu-ma de la profesioniste in ale seductiei, mi-am stabilit o categorie de varsta, de slapi, camasa si ochelari de soare (da, da, sunt dintre alea, profund impresionate de o pereche de ochelari de soare Louis Vuitton, pe un cap sare si piper, situat la extremitatea unui metru optzeci) care va fi rasplatita cu cate un zambet din partea mea si atingerea poalei rochiei mele de matase…eventual.

***

Nu in zadar mi-a aparut dorinta unei case in cartierele high-end stambuliote. De fapt, nici nu stiu care dorinta mi-a venit prima: casa sau barbatul. Insa, indiferent de intietatea ideii, fiind fire pragmatica, care stie pretul banului, imi dau bine seama ca fara un barbat in slapi Hermes, eu voi avea o casa intr-un cartier de lux doar pe la 60 de ani si aceea dupa 30 de ani de nopti nedormite. Eu, insa, ma grabesc sa traiesc si daca cineva imi va intinde pe o tava de arama ceea ce imi doresc, eu din nas nu voi stramba si pe pudibonda nu o voi face (evident, daca tipul arata ca Danny Devito, ma voi gandi 3 minute in plus).

***

Vacanta e o perioada magica. Ar fi pacat s-o epuizez dormind, mancand si arzand la soare. Seducerea unui om necesita si ea ceva gandire, staruinta, actiune si anume asta ma incanta cel mai mult. Jocul de-a „cine e cea mai atragatoare” din acest ultraallinclusive, jucat la fiecare cina de aproape toate femeile de varsta reproductiva, este ca un workshop international, unde ai posibilitatea sa furi trucurile englezoaicelor, olandezelor, turcoaicelor, kazahelor si iranienelor. Ador acest joc. Cat tine de cum arat si ce haine port, secretul meu este acesta.

***

Ce nu faci pentru o vacanta frumoasa? Chiar daca cele sapte zile petrecute pe malul marii nu iti vor aduce mari schimbari viata, cate amintiri frumoase pentru o iarna lunga ca a noastra. Cate tehnici noi invatate, cate idei preluate, care peste an se vor slefui si in vara urmatoare vor fi si mai eficiente. Ador vacantele!

foto: Officiel.Ru (ador aceste tinute, cam asa voi arata si eu la plaja, poate doar fara cercei)

Viata la tara vazuta de Ilinca

Vacanta la tara o bucura intotdeauna pe Ilinca. Unde mai poti tine in brate doi catei odata? Sau un catel si un motan? Unde mai poti fi lins de vaca si unde mai poti suge biberonul vitelului? Am lasat-o sa faca ce-a vrut, desi am strigat de vreo doua- trei ori, asa, de forma, sa nu creada gazdele ca nu e niciun fel de lege in familia noastra.

***

Cineva mi-a spus ca ar trebui s-o duc sa-i fac teste sa vad daca nu a inhatat vreun parazit. Poate e un sfat cu cap, eu, insa, nu ma grabesc sa spulber magia celor 3 zile pline de papadii, sanacadele, mierea-ursului, miros de vaca, lapte acru, cozonaci si multa, multa iarba pe care am pasit ambele cu talpile goale.

Viata la tara

Scurta vacanta la tara m-a dat putin peste cap. Daca primele doua zile mi-am spus ca vesnicia chiar se naste la sat, a treia zi m-am indoit de aceasta. Am gustat din doua locuri diferite, situate la doar 10 km. distanta. Am vazut cum unii oameni si-au petrecut o viata intreaga in aceeasi ograda, ceea ce nu a facut acea viata mai saraca in evenimente. I-am vazut pe altii cum incearca din rasputeri sa se rupa de pamant, de traditii, de toale tesute, gobelenuri pe pereti si oua inchsitate.

***

Am urmarit stingherita cum o bunica isi ascundea in fundul dulapului toate broderiile si dantelele crosetate, dim cauza ca ele ” nu mai sunt la moda si Lucica ma cearta de cate ori le vede in casa”. In locul lor, pe pereti au fost agatate tablouri de o calitate dubioasa si peisaje in culori tipatoare. In bucatarie, castroanele din plastic chinezesc le-au inlocuit pe cele smaltuite, iar ouale, atat de vesel colorate prin partile celea, acum sunt invelite in autocolante cu ingerasi si printese imbracate in roz.

***

Trezita printre ruinile unei vieti la tara pe care o visam demult, am lasat la o parte rusinea si am adunat toate vechiturile pe care le-am gasit. Bibelouri, carti, reviste, vesela, gobelenuri, dantele, cosuri, unele pline de namol (dupa inundatia din vara trecuta), altele de paienjenis, oricum, toate au ajuns la Chisinau.

***

In fine, cine sunt eu ca sa-i judec? Un om care se bucura de toate roadele civilizatiei.
foto:  arhiva personala

Calatorim

Sudul Frantei, 2006

Azi mi-a fost semnata cererea de concediu. Reunosc ca nu m-au trecut fiorii, deoarece de o luna deja mi-am cumparat biletul de avion pentru destinatia de vis (fara plaje si nisip alb). Dar…Gandul ca in 2 saptamani imi voi face valiza si voi fi departe, imi gadila nervii si imi da puteri sa lucrez cu zel.

Si cum o vacanta nu vine niciodata singura, planific deja escapada de primavara si cea de vara. Si, curios lucru, saptamana pe care vreau s-o petrec la tara cu mama si Ilinca, ma inspira mai mult decat saptamana ce o voi petree la Amsterdam cu o prietena draga si multa lume tanara si frumoasa.

***

Urmand exeplul frumos al autoarei „Tabakerei”, imi voi boteza si eu fiecare an. Dupa multe framantari, raspunsul a venit de la sine, natural, intr-un moment cand nici nu-l mai cautam…Am declarat anul 2011 „Anul familei”. Asadar, tot ce voi face anul acesta, va gravita in jurul celor dragi, pe care i-am ignorat in ultimele luni. Vacantele le voi dedica, la fel, familiei (mai putin pe cea din februarie).Vreau sa revad locurile in care am copilarit, unde nu am fost de 3 ani deja. Vreau sa fiu alaturi de fetele mele dragi sub soarele de primavara, plimbindu-ne pe drumurile imposibile din satul de bastina a mamei. Vreau sa-i fac Ilincai o placere si sa plecam toate trei la mare, in Turcia. Desi, aceasta forma de odihna nu este preferata mea, stiu ca mama va fi bucuroasa sa se laude vecinelor si unor „prietene” ca „vai, mergem la mare in Turcia… A, nu, nu…Diana a ales destinatia”.

***

India, China si Mongolia, le aman. Acum, cand Ilinca e la varsta la care se construiesc amintirile, iar mama la varsta la care orice pas gresit poate fi platit cu viata (uneori, imi pare, mai mult decat la 70 de ani), vreau sa fiu alaturi de ele. Acum orice Turcie, alaturi de ele, imi va parea mai frumoasa si mai luxoasa decat cea mai ecologica vila din Maldive.