Troleibuzul 7 (II)

Tichet „de” compostor vs. tichet „de” conductor

Stiam eu ca ruta asta e una deosebita. De azi, 1 octombrie (ziua mea de nastere, printre altele) cei de pe ruta 7 au intordus COMPOSTOARE (tare pozitive, de culoarea ierbii crude). Conductori nu mai sunt, de aceea fiecare pasager e novoit sa transmita banii pana la sofer ca apoi sa primeasca un bilet. Bilet mai mare decat cel eliberat de taxatori, din cauza ca trebuie sa corespunda ca dimensiune cu gura compostorului.

***

Primele doua minute m-am simtit ca la Lvov. Cu mica diferenta ca acolo se calatoreste cu tramvaiul. Dar, din clipa in care banii au inceput sa circule cu o peridiocitate tot mai mare si oamenii se incurcau la numarat si la transmis si au inceput sa se certe (mai ales femeile trecute de 4o, toate cu fete inacrite) mi-am zis ca poate ar trebui sa fie reabilitate si tramvaiurile in orasul nostru, care, din start, predispun la un comportament mai „european”.

troleibuzul 7 (I)

Ne apropiam de statie. Aceeasi statie de la intersectia Vladimirescu/Rascanu. Ochii au intalnit un obstacol, un „ceva” care parea foarte nedefinit in tot griul de afara. Era o seara cu ploaie. Sub acoperisul statiei, pe o banca galbena statea tuflita o „doamna”(asa a numit-o Ilinca). Dormea. Era blonda, cu parul tuns Bob. Cu taior gri, in cel mai clasic stil Chanel. Cu fusta gri. Si cu dresul pe vine…Beata crita.

Hop…Ca in filme, pe acolo trece un politist. Un mic cocosel. Cu ochii albastri si hatri. Cand vad asa Napoleoni, mi-i imaginez goi, in fata unei femeie care „stie”. Devin ridicoli. Si, din mici Napoleoni, raman doar mici.

Micul se apropie de „doamna”. Incearca sa o interogheze. In romana. Ea raspunde in rusa ca ar locui pe aproape, da un numar de telefon inexistent in acea zona si o adresa fantasmagorica.

Hop…Iar ca in filme. Apar alti doi politisti. Putin mai inalti, dar tot asa de negrisciosi si hatri. Se saluta cu Napoleon. Aprind cate o tigara. Slims. Politistii nostri au trendurile lor.  Anul asta se fumeaza doar slims. Asa e mai „fin” (vorba de la Cernauti). Napoleon isi lasa  colegii sa preia interogatoriul.

„Doamna” e cica din 1976. Mare indoiala. Sta pe Dimo. Suntem vecine. Cica isi asteapta in statie feciorul.

***

N-am mai rabdat sa astept troleibuzul 7. Am oprit primul microbuz care trecea. Tot drumul spre casa am explicat despre cum sa faci ca sa nu dormi in statie. Iar in sinea mea ma gandeam ca aceasta femeie a fost si ea tanara candva, a iubit, era frumoasa si ii pasa cum se imbraca si cum zambea. Ce s-a intamplat oare?

***

Cat de fragila poate fi viata.