Te iubesc.

Cel mai util si sanatos lucru pe care ar trebui sa-l invete copiii nostri de la noi, parintii, sunt doua cuvinte :”te iubesc”.  Toate celelalte invataturi sunt mai mult pentru a ne simti „in treaba”.

Imaginati-va ce lume minunata va fi lumea in care fiecare om nu s-ar teme si nu s-ar rusina sa spuna „te iubesc”. Cate zile cu soare, cate vieti salvate, cati oameni care se simt siguri pe ei, cate capuri zambind, cate inimi calde si cata liniste in creier.

***

Acasa nu mi s-a spus niciodata „Diana, te iubesc” sau „Diana, te iubim”. Si aceste doua cuvinte mi-au lipsit foarte mult. Si-mi mai lipsesc si acum. Eu nu pot intelege de ce. De ce parintii nostri au tacut? De ce atatia oameni iubind tac? De ce toate cantecele, poeziile, filmele ne lasa sa intelegem sau ni-o spun pe sleau ca „o, cat e de greu sa spui „te iubesc””?

Si nu, nu vreau sa aud ca important e sa simti iubirea omului, sa o intelegi, sa o percepi si ca nu poti avea incredere in vorbe. Ba poti. Cand mie mi se spune „te iubesc” eu nu caut dovezi. Atunci, in acel moment precis si toate zilele pana la urmatorul „te iubesc” eu ma simt protejata. Eu ma simt sigura pe mine. Eu ma ridic in ochii mei. Eu capat o valoare.

***

Eu, posibil, sunt o mama lasatoare. Mie nu-mi place sa verific teme, sa semnez in agenda, sa cert pentru note. In schimb, mie imi place sa-i spun copilului meu „te iubesc”. Gurele rele vor replica ca si asa e clar ca-l iubesti, e doar bucata din tine. Asta pentru noi, cei mari si destepti, e clar ca ne iubim copiii, insa pentru ei, cei mici si nepriceputi, aceste doua cuvinte sunt ca si promisiunea unei vieti vesnice.

***

E stranie, nu stiu cum, lumea asta. O lume in care o companie de telefonie mobila a ajuns sa ne spuna ca cineva ne iubeste. Pe cand acel cineva sta si tace malc.

 

Chisinau. Sau cum e sa fii indragostita de un oras, care e ca si un barbat alcoolic

Chisinau este strada Bernardazzi intr-o seara de noiembrie, cand timpul s-a oprit, iar eu stau in fata usii taxi-ului si nu pot intra. De aceea ca e atat de frumos in jurul meu, incat ma ameteste si ma doare.

Chisinau este drumul de acasa pana la scoala, ce trece pe strada Zaikin si urca pe Sfatul Tarii, ca apoi s-o ia la stanga spre Maria Cebotari. Drum pe care il fac si acum. Doar ca nu ma mai opresc la scoala, ci merg mai departe. De aceea ca am crescut.

Chisinau este Ilinca si toate parcurile pe care le-am cutreierat impreuna. Si toate certurile noastre. Si toate impacarile noastre.

Chisinau este Nastea, Dumitrita, Diana, prietenele mele imprastiate intre strada Studentilor pana la Valea Dicescu, trecand intr-o seara de august pe Bernardazzi.

Chisinau este strada Bucuresti, Banulescu-Bodoni, Puskin.

Chisinau este strada Lapusneanu cu o mana de oameni minunati.

Chisinau este Valea Morilor, unde stam intinse in iarba cu tanti Nastea, privim cum norii se plimba agale pe cerul de vara si ne impartasim dorintele. Ce bine e, totusi, ca unele dorinte asa si nu se implinesc.

Chisinau este studentia mamei.

Chisinau este fiecare colt de strada la care m-am oprit. Suparata, indragostita, dezamagita, fericita.

Chisinau este curtea unui bloc de pe strada Sciusev, unde mi s-a dus inima in calcaie intr-o amiaza de octombrie. Si unde, pentru a ma calma, tanti Nastea ma vrajea cu o sticla de vodka.

Chisinau este o noapte de vara, cu 5 ani in urma, cand am inteles ca eu de aici nu mai plec. Si am plecat. Pentru a reveni peste cateva luni si a ramane.

Chisinau este dragoste.

Nota: Un an de fotografii ale locurilor din Chisinau pe care le vizitez cel mai des. Toate facute cu telefonul mobil.