Sunt o norocoasa!

Foto credit: David Franklin/Istock

Sunt o norocoasa! Si ar trebui sa-mi repet asta in fiecare zi, pana in clipa in care nu va mai trebui sa-mi repet, deoarece voi sti ca sunt o norocoasa. Am primit ieri un colet! Al treilea anul acesta. Si toate trei au fost de la oameni diferiti. De la oameni care nu-mi sunt datori cu nimic. Oameni pe care * i-am intalnit doar o data in viata, *am petrecut cu ei doar o luna din viata, *nu i-am intalnit deloc in viata reala.

***

Sunt o norocoasa! Nu ma satur sa-mi repet.  Tu cate colete ai primit in ultimul an? Cu exceptia celor care ti le trimite mama din Italia?

***

Sunt o norocoasa si nu de aceea ca m-am facut cu inca 3 lucruri noi. Sunt o norocoasa, deoarece acum stiu ca sunt oameni frumosi pe lume, care sunt gata sa-ti faca o placere gratuit, fara sa astepte ceva in loc, fara sa spere ca in urma acestui gest le vei imprumuta mai usor bani, sau vei rosti un cuvant bun „acolo unde trebuie”, sau vei sta cu copilul lor, sau vei accepta invitatia la nunta la care ei sunt nasi.

***

Sunt o norocoasa, deoarece sunt oameni care s-au trezit dimineata si s-au gandit la mine. S-au gandit ce mi-ar place sa primesc in dar. S-au imbracat, au iesit din casa, si-au facut drum spre magazin, apoi spre posta, au stat la coada, au completat formulare si s-au intors acasa, facandu-si griji daca va ajunge coletul sau nu…E frumos, asa-i? Ce-ar fi daca fiecare am face asa un gest? Ne-am trezi dimineata si ne-am gandi la cineva, fata de care nu avem nicio datorie, si i-am trimite ceva. „Ceva” poate fi orice. Un fir de iarba presat in carte, legat cu ata rosie si un mosorel, o felicitare facuta de mana, un fular impletit, un carnetel, creioane…orice.

***

Iti multumesc draga Isis pentru placerea pe care mi-ai daruit-o. Asa cum am convenit, coletul va pleca mai departe. Si, cine stie, poate facem inconjurul lumii cu el?

Rânduială (via Tabakera)

E ultimul lucru pe care l-am citit in aceasta seara si nu am putut inchide note-book-ul fara a-l „reposta”. E un text pretios si sunt bucuroasa ca anume aceste randuri imi vor incheia ziua.

Rânduială De ce Dumnezeu a ingaduit? se-ntreaba parintii… L-am ascultat candva pe Parintele Bartolomeu Anania incercand sa raspunda, intr-un interviu televizat, la o intrebare pusa de un profesionist – Eugenia Voda. – Parinte, de ce Dumnezeu ia la El copii nevinovati? – Eu nu stiu, dar El stie! Poate pentru a-i feri de pacatele viitoare?… a zis parintele Anania. *** Medicina a fost visul adolescentei mele, dar nu am fost admisa de prima oara. In condit … Read More

via Tabakera

Prin bloguri

Foto credit: Salvatore Vuono

Cea mai buna saptamana a inceput! Nu-mi apartin aceste cuvinte.  Departe de mine optimismul inceput de luni. Eu insa am solutii pentru orice zi. Atunci cand sunt neinspirata, incerc sa i-au cu imprumut ceea ce-mi lipseste, de la oamenii care nu au duminici si nici luni, zile negre si zile albe. Tabakera este ultima mea jucarie virtuala. Ma port atent cu ea, incerc sa nu o inhat din prima, sa nu o deteriorez si sa trec prin mine fiecare gand scris acolo.

***

Intotdeauna m-au impresionat femeile mature. Chiar si acum, trec pe acasa „intamplator”, cand stiu ca mama si-a invitat prietenele. Sunt curioasa sa aud ce spun, sa vad cum gandesc, sa le ascult povestile adevarate, sa le dezmierd cu privirea ridurile de pe fata, sa le invidiez pentru Dumnezeu stie ce. In fata lor ma simt inca un copil si, chiar la aproape 30 de ani, ma rusinez atunci cand ele abordeaza teme mai indraznete. Prefer sa ma retrag in alta camera.

Autoarea Tabakerei este anume asa o femeie. Nu stiu ce varsta are si sper sa nu se supere ca o compar cu prietenele mamei, dar, presupun ca, e la varsta intelepciunii si cum la 29 de ani ai mei  nu sunt inca inteleapta, cred ca ea a implinit deja 30!

Sunt foarte nerabdatoare sa-i descopar lumea.