Supa din gulii si bostan

Promisa supa din gulii si bostan!

Veti avea nevoie de 4 gulii, 2 cartofi, 1 felie mica de bostan,  o ceapa mica, putin ulei (sau unt), sare, nucusoara si piper dupa gust.

Baza este la fel ca la toate supele-pireu: calim putin ceapa in ulei, adaugam celelalte legume, lasam putin pe foc, apoi adaugam o cana mare de apa fierbinte, sare, nucusoara, piper. Lasam sa fiarba. Stingem. Mixam cu blenderul. Pofta buna!

NOTA: nu uitati de cascaval si pesmeti!

 

 

A inceput saptamana supelor! La masa!

Declar „Saptamana supelor” deschisa!

In aceasta saptamana mancam supe. Si nu oarecare supe, ci supe-pireu. Omogene, cremoase, colorate, ieftine si rapide! In fine, preferatele mele supe-pireu!

***

Luni incepem cu supa din praz. Stati, nu aruncati cu oua clocite in mine! Supa de praz e mai gustoasa decat numele sau o poate indica.

Asadar, luam cativa cartofi (3-4), 2 fire de praz (sau unul, daca nu avem multe guri la masa), doua linguri de ulei sau un cubulet de unt, un pahar cu lapte (optional), sare, piper. Un bonus ar fi o felie de cascaval rasa si un pumn de pesmeti.

Cat timp fierb cartofii, „ostenim”, in ulei sau unt, prazul taiat rondele. Cand cartofii au fiert, adaugam prazul si laptele, lasam sa fiarba 2-3 min, potrivim dupa gust cu sare si piper. Inchidem. Scoatem blenderul si omogenizam. Adaugam cascaval si pesmeti. Pofta buna!

NOTA: aceasta este unuica forma in care Ilinca mananca toate legumele.

***

Maine mancam supa din gulii si bostan.

 

Descoperiri de week-end

topinambour

sweet potato

meniu de duminica...

Demult spuneam ca ar trebui sa-mi diversific diminetile de week-end, sa-mi inving lenea si sa ies mai des din casa, pentru a descoperi orasul la alte ore, pe  alte strazi, cu alte mirosuri.

Ieri dimineata m-a scos din pat Wakako, o japoneza pe care am cunoscut-o de Revelionul 2010 la Lvov. Sosise cu autobuzul de noapte din Kiev si ma astepta la Gara de Nord. De dragul ei, sambata dimineata a fost altfel: cu o cafea la ora 8, o oprire la Gara de Nord, cu un popas la Gara Feroviara, in care se gasea doar un singur pasager, apoi la Piata Centrala, care a fost o adevarata revelatie pentru mine.

Plina de oameni, de culori, de mirosuri, de abundenta si diversitate. Nu ma asteptam sa ma pasioneze atat de mult acest loc, pe care, fiind studenta, il detestam. As fi cumparat cate ceva de la fiecare taraba, totul imi parea delicios: nautul, pestele, semintele, telina, ciupercile, harbujii murati, stafidele…In buzunar, insa, nu aveam decat 10 lei.

Bucuria si exaltarea mea au fost si mai mari cand am dat de topinambour. Nici nu stiu cum se numeste acest tubercul in romana, il tin minte insa din lungile mele plimbari prin pietile si magazinele din Franta si Olanda. Cei 10 lei mi-au salvat curiozitatea! Mi-am cumparat doua saculete de cate un kg . Imi parea ca nu voi mai gasi asa minunatie si ca trebuie sa iau atat cat pot duce si atat cat ma tine buzunarul la moment.

Ajunsa acasa, am ridicat saculetele sus, mandra ca de un trofeu cu greu acaparat. Mama a fost succcinta: Bunica manca din astea pe timul foametei, iar bunicul nu stia cum sa-si debaraseze gradina de aceste delicatesuri (dupa foamete deja)…

Simtul pragmatic al mamei insa nu m-a orpit din explorarile mele culinare. Azi am facut o supa-piure, inspirata din Bible Soup, cartea mea despre supe, adusa de la Amsterdam. Sunt foarte mandra! Nu ca mi-ar fi placut supa mea foarte mult, ci de aceea ca Ilinca a apreciat-o! Si asta inseamna ceva, deoarece puiul asta de domnisoara e foarte greu de convins ca borsul are vitamine si ca supa te face mai desteapta. Continutul bolului a fost consumat intr-un rimt frumos de salsa, iar mamaliga de alaltaieri, rumenita intr-un patratel de unt, a mers cu brio!