Cand mergi importiva curentului, intr-o zi ajungi la destinatie

Copilul meu mi-a spus azi dimineata, inainte de iesi din casa, ca adora scoala si ca-si iubeste colegii si doamna invatatoare. Inima mea a crescut. Am simtit, am inteles, m-am convins ca eforturile mele nu au fost zadarnice. Ca, desi, multi, prea multi oameni, mi-au spus ca e riscant ceea ce fac, ca Ilinca va suferi in urma luptei pe care o duc cu morile de vant, ca mai bine s-o las mai moale, sa tac, sa mai las de la mine, sa ma conformez, de aceea ca asa e la toti si nu sunt eu cu stea in frunte, nu am putut sa ascult. Poate as fi vrut, in zilele cand nu mai aveam energie sa scriu inca o postare despre o noua strangere de fonduri pentru lucruri inutile sau despre o noua iesire mai putin crestina a unor cadre didactice, dar nu am putut. De aceea ca sunt lucuri in care cred, iar coruptia, deciziile nedemocratice si violenta nu fac parte din ele.

Azi dimineata m-am convins ca e posibil sa mergi pe drumul tau si sa castigi. O victorie mica, dar foarte importanta pentru mine. Copilul meu este fericit la scoala. Si asta e foarte mult. Enorm de mult pentru mine, care mi-am asumat riscul de a merge impotriva curentului, stiind ca altii nu o fac din frica sa nu se schimbe atitudinea fata de copiii lor. Eu am riscat si a meritat.

Nimic nu e mai strasnic, decat frica noastra de a schimba ceva. Nimic nu e mai paralizant, decat tacerea noastra.