Frica conditionata

Fiind in scoala nu mi-a placut matematica sau, mai exact, nu am inteles-o niciodata. Cat de mult nu mi-as fi dorit s-o cunosc, cat de mult nu as fi incercat – nu mi-a reusit. Uneori imi parea ca sunt lipsita de acea parte a creierului care ar fi raspunzatoare de matematica…si chimie…si desen liniar. Crescand, am inteles ca nimic din cele enumerate nu mi-ar fi fost utile in viata. Nervii insa au fost irositi, noptile au ramas nedormite, certurile din casa din cauza notelor -au ramas neimpacate. Si asta datorita sistemului.

Ilinca pleaca la toamna la scoala. Ei parca ii place matematica. De fapt, inca nu am descoperit ce nu i-ar placea, de aceea ca fata mea are, de obicei, doua stari: ori e lenoasa ori extrem de agitata. Intrebarea, insa, ramane: ce facem atunci cand copilul nu se descurca la scoala?

Parintii m-au lasat sa-mi fac de cap incepand cu varsta de 15 ani. Atunci cred ca au inteles ca nu are rost sa lupte cu mine, matematica si chimie oricum nu voi face. Primii ani, insa, scoala a fost mai degraba o armata, iar frica se abatea asuprea mea din ambele parti: de acasa si din scoala. Acasa ma temeam de parinti, la scoala – de invatator. Bine, acum copiii cresc altfel. Mai indrazneti, mai deschisi la minte si mai inteligenti. Sunt, insa, aceste calitati suficiente pentru a depasi frica de invatator si note, care este, de fapt, frica de sistem? Nu cred.

***

Sunt incainca tanara si imi aduc bine aminte de calvarul notelor proaste la obiectele pe care nu le intelegeam, care nu imi placeau si din cauza carora se intampla sa plang cate jumate de noapte. Chiar atunci mi-am promis sa nu-mi las copilul sa treaca prin acelasi stres si aceeasi frica prin care treceam eu ani la rand in ajun de lucrari de control la matematica sau desen liniar.

As vrea sa-i pot insufla Ilincai dreptul la libera alegere, fie chiar si in pofida sistemului. Nu vreau sa i se spele creierul, desi stiu ca e inevitabil. Din gradinita lupt cu pornirea ei naturala de a se supune autoritatii, care vine neaparat din afara familiei. Deocamdata, insa, eu sunt unica fata de care ea se razvrateste. Desi, consider si acesta un progres: copilul trebuie sa se diferentieze de parinti, chiar si cu pretul unor conflicte minore. Pe unde mai pui, ca n-as suporta situatia in care copilul meu se teme de mine, asa cum m-am temut eu (si inca sute de mii de alti copii) de parintii mei.

***

Incurajarea micilor iesiri „altfel”, lasarea copilului in pace, renuntarea la vesnicul control si la puterea deplina supra lui – doar cativa pasi mici, dar foarte esentiali pentru a-l lasa sa creasca asa cum ii place lui. Chiar si cu pretul unei posibile cariere stralucite.

foto: arhiva personala

Reguli de conduita

Am fost ieri la gradinita. Acesta e un eveniment in sine, deoarece in ultimile saptamani nu am calcat pe acolo. Gradinita este teritoriul dadacii, unicul lux pe care mi-am ingaduit sa-l pastrez din viata de producator tv.

Langa oglinda din vestiar a aparut un poster nou, tiparit pe hartie roz, laminat. Curatel, frumusel. Pe poster erau puncate cateva reguli de bun-simt, cum ar fi „spala-ti dintii de 2 ori pe zi” si „fa-ti dus in fiecare seara”. Ma rog, unii copii chiar au nevoie de un reminder.

Ultimul punct, insa, m-a facut sa rad si sa ma intreb daca persoanele care au facut „copy-paste” la aceasta lista de reguli, folosesc, in principiu,  vreo emisfera a creierului.

*Un om educat va avea mereu grija ca tinuta sa sa fie adecvata locului unde merge. De exemplu, la un concert rock, este indicat sa porti imbracaminte sport.

(Interesant cati copii de 6-7 ani fac parte din publicul fidel al concertelor rock? Hm, nepotii lui Steve Taylor s-au mutat la Chisinau?)

Poate ma revolt in zadar, detaliile, insa, conteaza. Iar lucrul facut de mantuiala ramane un lucru facut de mantuiala.

Jos „Mister and Miss”!!!

Nu stiu cum procedeeaza alti parinti cu frica de Dumnezeu, eu, insa, imi invat fata ca viata e dura si ca lucrurile se spun pe nume. Ieri Ilinca a venit acasa foarte entuziasmata, cu o punga de plastic de visuri frumoase. Ieri, educatoarea i-a zadarat cu participarea la concursul pentru copii cu parinti cu un IQ de 0,2, care poarta falnicul nume de „Mister and Miss Nu Stiu Ce”. Evident contra plata. 1500 de lei inscrierea, plus costurile adiacente.

Eu nu stiu sa fiu diplomata atunci cand vad ca fetei mele i se baga in cap vata imbibata cu acetona. Raspunsul meu a fost scurt pe doi:

– Nu, atat timp cat eu sunt vie, nu! Dar eu vie am sa fiu inca multi ani inainte.

-Mamica-mamica, te rog, te rooog! De ce nu? de ce?

-De aia ca astea-s prostii, iar eu ca parinte refuz sa cresc un copil prost. Iata cand ai sa cresti si ai sa implinesti 18 ani, daca ai sa vrei ai sa faci prostii…da deocamdata, nicio sansa!

***

Nu stiu cat de pedagogic si convingator a fost discursul meu de mama, crescuta pe exemple ca Zoia Kosmodemianskaia si Pasha Morozov, insa acum stiu ca fata mea nu va participa la aceasta mascarada de prost gust. Si, cel mai important, ea stie ca nu va participa.

***

Abatere lirica: Mama mea a fost si mai dura. Ea i-a spus pe sleau: Ilinca, tu n-ai nicio sansa!

Iata aici eu protestez! Cu o mica rectificare insa: La noi, tu Ilinca draga, n-ai nicio sansa sa castigi. Mama ta e o zgarcita si salariul cu juriul nu si-l va imparti!

PS: Iata si cateva mostre de copii care au devenit monstri. Ele cu singuranta au participat s-au vor participa la asa concursuri.

monstru in roz

coco chanel is not dead

blue power

sursa: http://www.google.com

Ostasii Patriei

Ostasi ai Patriei

Gradinitile noastre sunt pline de soldatei. La ce bun atunci sa mai faci armata? O tara intreaga trece din frageda copilarie exercitiul supunerii, „pe loc repausului” si a injosirii. Copiii sunt fiinte care nu inteleg si la ei trebuie sa tipi. Cat de tin bojocii. Ca doar sunt surzi si retardati.

Tot la gradinita, micutii afla ca sunt lipsiti de talente, ca in ei nu poti avea incredere si ca o aparitie la televizor fara instructaj dur pe parcursul unei saptamani, va fi un fiasco total. Ca doar vor face colectivul didactic de ras.

La gradinita trebuie sa stai drept, sa declami poezii dubioase, sa raspunzi la aceeasi intrebare de cateva ori, tare, ca la numaratoarea matinala intr-o unitate militara, sa inveti pe de rost culorile, animalele si cuvintele in engleza.

La gradinita educatoarea are intotdeauna dreptate, ea detine adevarul in ultima instanta.

La gradinita, dadaca este cerberul grupei, care decide cine are voie sa mearga la veceu si cine se va alege cu o psihoza din cauza ca nu i s-a permis 3 luni la rand sa faca pipi in timpul somnului de amiaza. Deoarece asa trebuie.

Intru-un final, copiii odata iesiti de pe poarta gradinitei nu se pot deconecta de la programa „soldatei”. Acasa trebuie sa strigi la ei, deoarece asa au fost antrenati, trebuie sa lupti pentru fiecare zambet si vorba spontana atunci cand iesi „in lume”, trebuie sa le tai unghiile din carne, altfel vor fi scosi in cercul infamiei, organizat in fiecare dimineata de educatoare.

***

Ilinca nu are curaj sa-si tunda parul, scurt, cu breton, asa cum o facusem odata, cand nu mergea inca la gradinita. Dadaca nu-i da voie…

Matineul, bata-l norocul…

Astept o lege care sa interzica matineele. Dar stiu ca voi astepta in zadar. Intre timp, nu-mi ramane decat sa rezist stoic hoardelor de parinti care se imbulzesc la usa grupei cu idei de tinute, idei de mese dulci si propuneri, care mai de care, in privinta sumei pe care trebuie s-o dea in plic.

***

A inceput sezonul matineelor de primavara. Acum toate administratiile institutiilor de invatamant prescolar isi vor baga mainile in sacul cu bani, asa cum imi bagam eu mainile in sacul cu zahar al bunicai. Ei, bine, la cineva sacul o sa fie ros de soareci, carpit sau nitel mai mic, dar toti isi vor lua portia. Mai putin parintii, care se vor desparti de vreo 400-800 de lei (depinde de gradinita) cu aceasta ocazie.

***

Azi a avut loc un lucru nemaipomenit in viata familiei noastre. I-am inchiriat Ilincai o rochie, din alea „roz-bonbon”, pentru matineu. Mi-am zis ca daca tot e penultimul matineu de la gradinita, sa-i fac o placere, s-o imbrac in „printesa”. Aceasta extravaganta neinspirata m-a costat 200 de lei. Si asta fara accesorii. Si asta fara sa includem pretul „fonogramei”, al fotografiilor (8 lei bucata) si al discului (160 lei). De bani in plic – tac, deoarece nu dau.

***

Iar daca cineva o sa fie destul de naiv sa incerce sa ma convinga ca bucuria copiilor n-are pret, asa cum obisnuiesc s-o faca unele mamici, intre doua vorbe cu educatoarea in vestiarul grupei, sa nu-si iroseasca coardele vocale. Pe copii poti sa-i bucuri la preturi reduse sau, SURPRIZA, gratuit (!), asa cum se intampla pe timpul cand eram eu copil sau asa cum se intampla in alte tari din fostul spatiu socialist (ma refer la experienta noastra ceha, cu matinee absolut gratuite, ce-i drept fara fite, ceea ce n-ar place parintilor nostri).

***

Dragi deputati, daca vreti sa-mi pierd timpul inca o data cu alegerile, faceti ceva cu matineele astea!

Fisa psihopedagogica sau cum aburesc gradinitile parintii

Cu o saptamana in urma, venind la gradinita s-o iau pe Ilinca, educatoarea mi-a intins un formular, urmat de rugamintea sa-l completez neaparat si sa-l restitui chiar a doua zi.

Am tacut. Am luat formularul fara sa vad despre ce este vorba. Ajungand acasa, am scos „fisa psihopedagogica” din geanta si in doua clipe am inteles ca eu n-o voi completa.

***

Fisa psihopedagogica pentru grupa mare, pregatitoare (copii 5-6 ani)

Primele puncte ale anchetei sunt obisnuite. Numele, varsta copilului, date despre starea sanatatii si adresa. Ei, partea cea mai interesanta incepe la punctul 3 si anume „Date despre familia copilului”. Intrebarile sunt destul de personale si tin de situatia familiala, spatiu locativ, profesia, functia si pregatirea scolara a parintilor.

Acest formular magic a murit odata cu decizia mea de a nu-l completa. Educatoarea insa nu a uitat pentru ce ia salariu si m-a atentionat de cateva ori sa nu uit ca asteapta „fisa” completata. La intrebarea mea cine are nevoie de aceasta informatie si in ce scopuri este stransa, educatoarea mi-a taiat-o scurt si matern (in sensul in care o mama autoritara nu-ti lasa dreptul la replica) ca „Asa trebuie!” Clar, nu?

***

Nu mai vreau sa comentez lung si cu nedumerire „in voce”.  Nu voi completa acest formular in vecii vecilor amin. Cine vrea sa stie in ce conditii locuiesc, ce studii am facut si ce climat interpersonal am in familie, sa vina peste mine cu serviciile sociale, nu sa-mi trimita o fituica anonima in care eu trebuie sa le povestesc cine e tatal copilului meu, cate camere am si cine se ocupa „in mod special de copil”.

***

Moarte formularelor anonime!

PS: sunt singurul parinte care nu a restituit formularul, ceilalti au raspuns la nedumerirea mea privind anonimatul fituicii cu „ei, asa trebuie cred ca”…

Dare de seama de la matineu sau ce au de castigat parintii atunci cand copiii lor nu sunt luati in seama

Ilinca, ingandurata

Ura! Matineul de iarna a Ilincai s-a consumat.

***

De mic copil mama, bunica si bunicul m-au invatat ca a minti este 1. rau 2. este pacat 3. este incomod. Din aceasta cauza, nu voi minti si voi spune purul adevar: nu-mi plac matineele. Da, stiu, Ilinca se pregateste o luna intreaga, are emotii, vrea sa fie cea mai buna si cea mai frumoasa, eu, insa, merg la aceste evenimente ca la niste corvoade.Motive sunt mai multe. Motive morale, financiare, materiale, de etica, de estetica si, la urma urmei, ma plictiseste sa privesc 20 de copii speriati, care impusca cu fraze ce nu le inteleg, care turuie poezii, care se ineaca cu scenete.

***

Ma opresc la scenete. Din toamna am observat ca in grupa noastra, la matinee, se vorbeste mult despre flacai, despre maritis, vraji, mandrute si alte obiceiuri seculare. Le imbascesc capul fetelor de pe acum, ca e mai important sa „plamadesti aluatul si sa dai paine la cuptor”, decat sa comunici cu potentialul mire. Apoi, li se mai baga in cap ca o fata buna si de treaba, e fata care merge la sezatoare si acolo face schimb de ocheade cu potentialul. Pana aici, toate bune si frumoase si cinstite si ca la oameni gospodari.

***

Noi suntem destepte, stim cum sa ochim direct in tinta

– Noi vrem mire frumos

– Cu automobil propriu

– Si cont in banca

– Cu tata director de firma

– Si daca firma da faliment?

– Nu-i nimic, ne va ramane casa cu 3 etaje.

***

Am sarit ca arsa. Nu-mi venea sa cred ca in 201o, cand lumea vorbeste despre egalitatea sexelor, oportunitati, cand Antonita Fonari organizeaza mese rotunde si ceaiuri unde se discuta despre lipsa femeilor in politica moldoveneasca si ce putem face ca din partea PLDM-ului sa fie macar o „reprezentanta” in Parlament, la gradinita, numarul nu stiu care, se recita, sus si tare, despre conturi in banca, automobile proprii si case cu 3 etaje. Toate castigate prin maritis, prin „calea cea de jos”, prin barter, prin carne vie si, daca imi permiteti, prin prostitutie. Invatata la gradinita, sustinuta de mama si tata.

***

Ilinca nu si-a avut partea in aceasta parodie de prost gust. Asta insa nu inseamna ca ea nu tine minte pe de rost toate replicile. Multumesc gradinitei, ca mi-au mai dat de lucru pentru cativa ani. Timp in care va trebui sa scot din capul ei toate aceste aberatii. Ca doar doamna educatoare are intotdeauna dreptate.