Let’s talk vintage!

Azi am tras o fuga la piata de vechituri. De fapt, ma porneam intr-o directie opusa, dar haosul asta cu troleibuzele de pe ruta 22 mi-au dat planurile peste cap. Dorinta mea de a descoperi ceva „nou” a fost, insa, mai mare decat lenea unei amiezi de (aproape) vara.

Deci, iata cu ce m-am ales: o fusta, 5 metri de dantela, un ibric, o pereche de botinasi, noi-nouti,  firma „Tocusor” (presupun ca sunt fabricati in Romania prin anii ’70 – ’80), o basma de lana, o poseta (cadva) eleganta (apropo, fabricata la Chisinau, anii ’50) si 3 „pupsici”, unul dintre care, cel cu pantalonii pe vine, e din anii ’60, mama a avut si ea). Bucuria mea nu are margini!

PS: shopping-ul a fost efectuat in timpul pauzei de masa

La shopping dupa istorie

Ati fost la Memorial? La parada? La mars de protest?

Eu n-am fost. Am fost, in schimb, de diminicioara la shopping la piata de vechituri de langa Gara Feroviara, o adresa in fruntea listei mele de locuri unde poti sa gasesti lucruri ca lumea, in cazul in care nu-ti iese sa mergi in fiecare weekend la Odesa unde se afla cea mai mare piata de vechituri vazuta de mine vreodata (si am vazut cateva la viata mea).

Am cheltuit putin peste 100 de lei. Rochia si basmaua de lana au fost cele mai scumpe: 40 si respectiv 35 de lei. In rest, 5 – 10 lei pentru un obiect.

***

In caz ca va intrebati la ce bun adun atatea vechituri, sa stiti ca imi place foarte mult tot ce tine de vintage si in proiectele mele pentru viitorul apropiat intra deschiderea unui magazin virtual unde voi vinde celor pasionati lucrurile pe care le-am strans pe parcursul anilor.

Diversitatea diminetilor de sambata

Diminetile de sambata pot fi incepute in zeci de feluri. In bratele iubitului (iubitei), in patul unui necunocut, cu un gust teribil in gura, in sala de nasteri, la inmormantarea unui om apropiat, in avion, in vama Leuseni, in patul copilului care are febra etc.

Eu mi-am inceput dimineata de sambata intr-un pat de spital. La picioarele patului aveam un teanc de reviste „Novyi mir”, gasite cu o zi inainte langa o lada de gunoi, o planta de camera, cumparata de la o matusa in ajun si un saculet de plastic plin de fructe, pasta si periuta de dinti si revista „Glamour” (?!), acesta era „setul de supravietuire in spital”, adus in graba, seara, de o prietena din Amsterdam.

Habar nu am nici pana cum de ce medicii au instistat sa ma interneze. Stiu doar ca, cu cateva zile inainte, iesind de la servici, m-a muscat un caine. M-a muscat si a plecat. Rabiologul (este asa cuvant?) mi-a propus o formula kafkiana, in cazul in care nu vroiam sa fiu vaccinata impotriva rabiei. Trebuia sa gasesc cainele si sa-l urmaresc o saptamana. Daca moare, sa fug repede la medic, daca ramane viu- sa-mi caut de treaba.

Eu cainele nu l-am mai gasit. De aceea, m-am prezentat cumnite la medic. Medicicul a decis ca e mai destept sa ma interneze, deoarece  i-am parut suspicioasa.

Iata asa si am ajuns la spital – cu un sac mare, plin de reviste literare, o geanta de lucru, plina si ea de reviste, o floare, un copil si o prietena, care nu cunoaste Chisinaul si nu intelege o boaba in romana.

Desi, bunul simt imi spunea ca nimic rau nu mi se va intampla, ca voi trece cu brio testul vaccinarii contra rabiei si ca alergiile mele misterioase vor sta cuminti, un aer rece m-a trecut oricum. In clipa ceea am inteles, ca, de fapt, totul este efemer. Si ca geanta plina de reviste, planta cumparat de la o matusica, prietena care ma invita la Amsterdam, pot disparea in doar o seara. Si ca din acea clipa nu va mai conta nimic. Si ca toate planurile vor ramane doar planuri.

***

Sambata dimineata, dupa ce medicii s-au convins ca sunt inca vie, fara reactii secundare la prima vaccinare, m-au lasat sa plec pentru week-end. Am iesit in strada cu toata gospodaria. Ciufulita, sifonata, putin nervoasa, dar vie si cu promisiunea unei vieti, cel putin, pana la urmatoarea vaccinare.

In acel moment era de la sine inteles ca trebuie sa traiesc doar de dragul traitului. Si ca prima calatorie din acea dimineata, pe care o amanam de cateva luni deja, va fi la piata second-hand de la Ciocana. De acolo ma voi intoarce cu cea mai simpatica lana in oras la pret derizoriu. Pentru fulare, pe care le voi darui.

A doua calatorie va fi la ultimul yard-sale din aceasta toamna.