Mmmm, ce-mi place…

Azi am reanimat gospodina din mine, cea care stie sa faca o super-mancare din orice gaseste in frigider si dulapul din bucatarie.

Dupa o saptamana in care unicile iesiri din casa erau seara si care nu treceau niciodata pe langa magazin, am decis ca a venit timpul sa ma alimentez cu altceva decat cu rosiile cumparate in scopul strategic de a nu muri de foame. Asadar, am gasit in figider o mana de patrunjel, un rest de legatura de minta proaspata, cativa castraveti, o lamaie si, binenteles, rosiile salvatoare. In dulap, am gasit, pe un fund de cutie, ceea din ce oamenii fac cous-cous (pe cutie asa si e scris: Cous-Cous). Pe aragaz, intr-un ceaunel din zestrea mamei – o mana de fasole rosie fiarta de mine in momentul in care m-am gandit ca niste proteine, fie ele si vegetale, nu ar face rau organismului meu chinuit.

Asadar, azi am facut tabbouleh, una dintre cele mai bune mancaruri ever. In umila mea parere, desigur.

Mancarea-mancarurilor, mai ales vara, mai ales cand nu ai chef sa gatesti, mai ales cand iti place minta si rosiile. Partea faina cu aceasta salata orientala este ca poti sa imporvizezi. Nu vrei tabbouleh libanez? Fa turcesc, sau marocan, sau cipriot, sau, la urma urmei, moldovenesc!

Felul meu de a-l prepara este urmatorul:

*1/2 pahar de crupe pentru cous-cous (e scris pe cutie cum il gatiti; cutia o gasiti in magazinele mari, gen. N1);

*Un manunchi de patrunjel;

*1/2 de manunchi de minta proaspata;

*1/2 lamaie;

* Un castravete;

*Trei rosii medii;

*Ulei de masline (pentru prepararea cous-cousului si pentru salata in sine);

*Un catel de usturoi;

*Sare;

*Putina apa

*Optional: cateva linguri de fasole fiarta sau, si mai bine, naut fiert.

Gatesc crupele. Procesul nu dureaza mai mult de 10 minute. Dupa care, iau castravetele, patrunjelul, minta si doua linguri de ulei de masline si prepar dressingul pentru salata, folosind blenderul. Amestec crupele cu pasta verde aprinsa, proaspat scoasa din blender. Apoi, adaug rosiile taiate cuburi, sucul de lamaie si fasolea. Pun la rece. Si uit de ea. Cand imi aduc aminte ca am in frigider o minunatie de tabbouleh, pe fundul vasului s-a adunat mult suc. Ceea ce imi place. Inainte de a incepe sa infulec elegant, sarez, adaug usturoi si inca putina minta.

***

Uitati de cartile de retete. Improvizati! Ganditi-va ce tabbouleh v-ar place. Pofta BUNA!

 

 

Cand legumele devin gustoase sau ce gatim azi

Intre noi femeile circula o intrebare frecventa :”Da ce mai faci de mancat?” E adevarat ca sunt zle in care toate inspiratia culinara seaca. De toate parca ai facut, si salate, si pireuri, si supe, si terciuri, si peste.

Cand ai, insa, si un copil care trebuie hranit corect si gustos, iti vine sa-ti iai lumea in cap,  apoi sa mergi la magazin, sa cumperi juma de kil de salam „Doktorskii” (salamul copilariei noastre, din rusa, insemnand „Medical”), un pachet de unt, o franzela alba si sa-i faci un „buterbrod” (sandwhich), asa cum ne facea mama diminetile.

***

Cu Ilinca e si mai complicat. Ea ar manca doar paste. Si terci de gris. Sunt zile cand renunt sa mai lupt cu ea pentru a o convinge ca vitaminele sunt esentiale vietii. Si am mai observat un lucru: copiii sunt foarte conservativi ce tine de mancare. Nu vor gusta nimic nou si exotic, fie asta cel mai dulce fruct sau cel mai delicat cascaval.

In toti anii in care am incercat s-o fac pe Ilinca sa manince legume, am utilizat cateva metode:

  • le-am pisat in pireul de cartofi
  • le-am numit cu nume hazlii
  • le-am prezentat ca altceva decat sunt in realitate: conopida e peste
  • am strigat
  • am amnenintat
  • am explicat ca legumele sunt alimentele miracol ce pot prelungi viata de muuuulti ani.

Toate aceste metode au mers catva timp. Mai devreme sau mai tarziu, insa, eram demascata. Iar explicatiile mele despre cresterea sperantei voetii erau de neinteles pentru un copil de 4-5 ani.

***

In fine, tooata aceasta introducere pentru a ajunge la intriga: am facut-o pe Ilinca sa manince legume. Crude!

Nu pot spune ca sunt o crudivora inraita, dar sunt zile cand aceasta dieta ma tenteaza mai mult decat meniul meu clasic. Atunci improvizez! Si o mai si implic pe Ilinca. Asta e! Copiii trebuie implicati in gatit. Chiar daca ajutorul lor este minim, ei vor fi foarte incantati sa fie utili si vor si manca cu placere rodul muncii voastre comune.

Asadar, eu si cu Ilinca am facut un „pate” din dovleac. Spre surprindrea mea, dupa ce a strambat din nas, a gustat si i-a placut. Apoi, a mancat pe masura! (vezi ma jos reteta)

  • Un dovleac
  • 2 catei de usturoi
  • o mana de marar
  • o mana de patrunjel
  • sare
  • un lingura de ulei presat la rece (poate fi de floarea soarelui sau de masline)

Totul se amesteca in blender sau cu blenderul (in cazul in care e de mana), apoi se unge pe paine si pofta buna!