Tonifiant

Acest pahar solitar contine o potiune magica. Patru castraveti, patru felii de lamaie, jumate de portocala taiata in patru si doua felii de ghimbir. Acrisor, tonifiant, tare la locul lui pentru o dimineata lenoasa, trasa putin de par, in care pana la 11 stai in pat.Buna dimineata! (desi, la multi e amiaza deja)

Cand legumele devin gustoase sau ce gatim azi

Intre noi femeile circula o intrebare frecventa :”Da ce mai faci de mancat?” E adevarat ca sunt zle in care toate inspiratia culinara seaca. De toate parca ai facut, si salate, si pireuri, si supe, si terciuri, si peste.

Cand ai, insa, si un copil care trebuie hranit corect si gustos, iti vine sa-ti iai lumea in cap,  apoi sa mergi la magazin, sa cumperi juma de kil de salam „Doktorskii” (salamul copilariei noastre, din rusa, insemnand „Medical”), un pachet de unt, o franzela alba si sa-i faci un „buterbrod” (sandwhich), asa cum ne facea mama diminetile.

***

Cu Ilinca e si mai complicat. Ea ar manca doar paste. Si terci de gris. Sunt zile cand renunt sa mai lupt cu ea pentru a o convinge ca vitaminele sunt esentiale vietii. Si am mai observat un lucru: copiii sunt foarte conservativi ce tine de mancare. Nu vor gusta nimic nou si exotic, fie asta cel mai dulce fruct sau cel mai delicat cascaval.

In toti anii in care am incercat s-o fac pe Ilinca sa manince legume, am utilizat cateva metode:

  • le-am pisat in pireul de cartofi
  • le-am numit cu nume hazlii
  • le-am prezentat ca altceva decat sunt in realitate: conopida e peste
  • am strigat
  • am amnenintat
  • am explicat ca legumele sunt alimentele miracol ce pot prelungi viata de muuuulti ani.

Toate aceste metode au mers catva timp. Mai devreme sau mai tarziu, insa, eram demascata. Iar explicatiile mele despre cresterea sperantei voetii erau de neinteles pentru un copil de 4-5 ani.

***

In fine, tooata aceasta introducere pentru a ajunge la intriga: am facut-o pe Ilinca sa manince legume. Crude!

Nu pot spune ca sunt o crudivora inraita, dar sunt zile cand aceasta dieta ma tenteaza mai mult decat meniul meu clasic. Atunci improvizez! Si o mai si implic pe Ilinca. Asta e! Copiii trebuie implicati in gatit. Chiar daca ajutorul lor este minim, ei vor fi foarte incantati sa fie utili si vor si manca cu placere rodul muncii voastre comune.

Asadar, eu si cu Ilinca am facut un „pate” din dovleac. Spre surprindrea mea, dupa ce a strambat din nas, a gustat si i-a placut. Apoi, a mancat pe masura! (vezi ma jos reteta)

  • Un dovleac
  • 2 catei de usturoi
  • o mana de marar
  • o mana de patrunjel
  • sare
  • un lingura de ulei presat la rece (poate fi de floarea soarelui sau de masline)

Totul se amesteca in blender sau cu blenderul (in cazul in care e de mana), apoi se unge pe paine si pofta buna!