Despre dragostea neimpartasita II

Ana Karenina a fost o proasta.

Si ea a gasit cea mai prosteasca iesire din situatie – sa se arunce sub tren. Foarte egoist. Si fara sens. Ca de, cel mai usor e sa murim. Si sa ne spalam pe maini de orice efort. Sa iubim fara raspuns, sa suferim in totala placere si apoi, pe final, sa ne aruncam sub tren. Sau sub tramvai. Sau sub bicileta undeva in centrul Amsterdamului la ora de varf.

***

Candva, tare demult, intr-o alta viata, cand aveam parul mai lung, de-l puteam strange la ceafa, am fost indragostita de un om… Neimpartasit, se intelege.

Si aici trebuia sa urmeze o istorie aproape trista. Dar, ea nu va fi. I-am dat delete.

***

A trecut timp. Si a venit viata adevarata peste mine. Cu o relatie adevarata. Mutuala. De comun acord. Impartasita. Tot ceea ce-si poate dori o femeie. Si a inceput! Sa iubesti „impartasit” necesita munca. Asta nu ti-i a sta trantita pe pat cu sipul de Ballantine’s langa tine, rugumand scenarii si verificand compulsiv cine e online pe Facebook. Asta nu ti-i sa fumezi doua joint-uri si sa scrii scrisori. Asta e comunicare. Zi de zi. Acceptare. Asta sunt incercari peste incercari sa intelegi cum gandeste omul, de ce actioneaza asa si de ce el nu este obligat sa fie de acord cu tine. Asta e reevaluare constanta. A ceea ce esti. A ceea ce vrei. Asta sunt momente in care te trezesti fata in fata cu frustrarile tale. Cu fricile. Cu reticentele. Cu demonii tai interiori care trebuie anihilati, daca vrei sa mergi mai departe alaturi de acest om. Sau daca, in genere, vrei sa mergi undeva…

A trebuit sa ajung la 31 de ani, sa am o casatorie in spate si un copil in fata, pentru a capata destula minte si curaj pentru a ma implica intr-o relatie pe bune. O relatie care ma faca sa inteleg ca nu sunt eu Printesa Turnului de Fildes si nici Cenusareasa pe care o va cauta la nesfarsit Printul cu papucul de cristal, asa cum mi-a placut mie sa cred ani la rand. Asa cum m-au facut sa cred unii barbati, jucandu-mi jocul. Sa inteleg ca barbatul tot e om si nu slujitorul femeii. Si nu doar sa inteleg. Ca de inteles le inetelegeam pe toate. Acum, insa, am inceput sa simt asta pe propria-mi pielea palida.

Abia acum a ajuns la mine sensul deplin al vorbelor inteleptilor care spun ca o relatie adevarata, asta e, in primul rand, efort. Mult efort. Efortul de a-l cunoaste pe celalalt. Efortul de a accepta trecutul lui. Efortul de a-i asculta planurile, in care tu nu esti, neaparat, prezenta. Efortul de a vorbi deschis la cele mai neplacute teme. Efortul de a fi alaturi, chiar si atunci cand dracusorul egoist din tine te indeamna cu mult zel sa faci altceva. De exemplu, o baie fierbinte.

In fine, efortul de a deveni o femeie  independenta emotional, pentru a te putea detasa si a-ti trai viata asa cum tu o intelegi, plasand dragostea pe un loc de frunte, dar nu transformand totul de dragul acestei iubiri.

Si munca. Multa munca. La propriu si la figurat. Si, in primul rand, munca asupra propriei persoane. Pentru ca doar astfel, pusi fata in fata cu un alt „eu”, putem progresa. Iar munca poate si trebuie sa fie o placere.

Si da, abia acum mi-am dat seama cat de copil sunt si ca reactiile mele nu difera mult de cele pe care le are fata mea. Doar ca diferenta de varsta e considerabila. Iar ceea ce putem ierta o data sau de doua ori unui copil, vom ierta mai greu unui matur.

Si cum am mai spus o data aici: „Dragostea e atunci cand in fiecare zi castigi o lupta impotriva propriului crieier. Cand problema e in tine si nu in omul de alaturi.”

Morala e simpla. Dragostea e un exercitiu de autocunoastere.

Despre spatele lat sau fie vorba intre noi, mamele de fete

Femeia trebuie sa sufle in bec. Vorba preferata al unui prieten de familie.

In spatele barbatului trebuie sa te simti ca in spatele unui zid. Vorba preferata a mamei.

***

Mama intotdeauna a visat o altfel de viata pentru mine. In blana de nurca. In cizme cumparate nu de la second-handu-ul de la Ciocana cu 150 de lei. In fuste creion si vacante la hotele all inclusive pe care nu eu le-as achita.

Mama a vrut ca eu sa traiesc altfel.

Altfel, adica sa am un barbat cu spate lat.

***

Asta vor majoritatea mamelor de pe gloriosul nostru glob. Un barbat care sa le intretina fetele. De aceea ca fetele sunt mici si prostute si nu vor fi in stare sa supravietuiasca fara un spate lat.

***

Daca nu te porti frumos, n-o sa te iubeasca baietii. Vorba preferata a fostei dadace a fetei mele.

Deci, de dorit sa bagam din fasa in capul fetilelor ce e bine si ce nu e bine pentru a place barbatilor. Barbatilor cu spate lat, se intelege.

***

„U vas venets bezbracia”. Vorba preferata a escrocilor in ale ghicitului in palme si scoaterii deochiului. Ah, inseamna ca deja nu ma marit? Hm. Fie.

Stam in fata la Tucano. Se apropie un nene. Chiromant. Incerce sa lege o discutie cu mine. Il las, totalmente indiferenta. Cica a vazut ca sunt necasatorita. Mi-a ghicit in palma. Mi-a promis o casatorie in viitorul apropiat. Cu un barbat pe care il cunosc. (Evident ca il cunosc, ca nu m-oi marita cu primul intalnit.) Dar asta, desigur, se va intampla doar atunci cand voi scoate de pe mine acest strasnic blestem.

Ce poate fi mai tragic pentru o femeie decat imposibilitatea de a se marita?

***

Din scurta mea casatorie am iesit cu doua lectii invatate de la sot.

1. Trebuie sa reactionezi. Numai prostii nu reactioneaza la ceea ce se intampla in jurul lor.

2. Femeia e tot om. Si ea poate sa achite in localuri. Si sa-si duca singura valiza. Si sa inceteze sa miaune ca vrea inel de logodna cu o piatra cat cea de mormant, atunci cand banii pot fi cheltuti pentru o calatorie cu mult mai valoroasa. Cel putin, din punct de vedere moral.

Eu nu incerc sa fac propaganda feminista aici. Si da, mie tot imi plac florile si usa deschisa in fata mea si ursuletii de plus. Dar, e una sa-ti accepti latura feminina si alta e sa faci cariera din faptul ca esti femeie. „Sunt femeie” nu este suficient pentru a cere. Si ce daca esti femeie? Ai vreun merit in asta? Faptul de a fi femeie iti anuleaza toate celelalte caracteristici umane?

Ideea este urmatoarea: dragi mame, incetati sa cresteti prostituate.

Si daca e sa punem degetul strans pe rana, eu nu prea vad diferenta intre o prostituata care se declara ca atare si una care se vinde pe viata celui care va avea spatele mai lat. Poate doar una singura – primele o fac de aceea ca asta le este meseria. Just business. Pe cand cele din a doua categorie! Oooooo! Numai bune de pus in fata bisericii si de aratat ca exemplu sufletelor ratacite. Ele sunt cele mai corecte, cele mai fidele, cele mai loiale, cele mai exemplare. Uitand ca, de fapt, s-au vandut in cel mai ultim hal.

Sa revenim la mame. Va place sa va scoateti fata la mezat?

Sa o invatati ca numai in barbat sta puterea de a decide si de a castiga?

S-o lasati sa iasa din casa imbracata ca o prostituata de draga dimineata, ea, de fapt, lucrand la Cancelaria din Pretura sectorului Rascani?

Sa-i bagati in cap in fiecare zi ca ea e fata si o fata nu face asa?

Sa o pregatiti pentru a fi sotie exemplara, de aceea ca asa se cade?

Sa nu credeti in posibilitatile ei intelectuale si sa-i sustineti de forma succesele academice, visand in taina ca va veni intr-o zi EL si toate problemele ei existentiale vor fi solutionate?

Sa o zombati prin aluzii ca barbatii vor doar una – sex, iar noi, femeile, suntem neprihanite si noua sex nu ne trebuie si daca ne trece prin cap sa desfacem intr-o zi picioarele in fata vreunui mascul, sa luam seama s-o facem in fata masculului cu spate lat. Pentru ca p**** noastra costa. Nu, nu orgasme, ci iesiri la Cocos Prive si Drive, iar, apoi, o eventuala nunta cu nasi din Parlament.

***

Poate a venit timpul cand am putea educa din fetitele noastre oameni intergi, care ar avea toate sansele sa devina femei adevarate? Care ar putea decide cand, cum, cu cine si de ce? Care ar fi educate sexual si ar intelege ca ceea ce au ele mai jos de buric nu se vinde, asa cum nu se vinde casa parinteasca. Iar daca si ar vrea sa vanda, sa o faca fara a se ascunde dupa dragsote si valori crestine. Just business.

Trivial Pursuit

Noi, femeile, intotdeauna ne framantam mintile cu „ce crede oare el?” sau „ce n-as da sa fiu acum in capul lui sa stiu unele raspunsuri!” Mi-a venit in cap, ca si barbatii se pot framanta la fel. In orice caz, noi am fi magulite sa aflam de astfel de framantari.

Mai in gluma, mai in serios, dar, in ambele cazuri, cu mana pe inima, am adunat aici cateva raspunsuri la unele dintre intrebarile barbatilor. Cele care ni le pun, cele pe care noi le intuim in spatele unor reprosuri sau pe care stim ca ar vrea sa le sonorizeze, dar nu stiu cum. E o lista aleatorie. Si nu pretinde a fi adevar in ultima instanta. Si se bazeaza pe experienta mea si a femeilor in mijlocul caror am crescut, am trait si cu care comunic cel mai des. Si, va rog mult, daca simtiti ca am scapat ceva (si cu siguranta am scapat), continuati lista in comentarii. Merci!

DA

  1. Da, cand noi, femeile, ne intalnim, noi vorbim despre barbati. Cel mai des, insa, vorbim despre mamele noastre. Si cel mai putin despre copiii nostri.
  2. Da, noi discutam cu prietenele noastre apropiate despre lungimi. Stiti si voi care lungimi.
  3. Da, dimensiunile conteaza. Pentru fiecare dintre noi, insa, dimensiunile care conteaza sunt diferite.
  4. Da, noi stim sa facem diferenta dintre sex si dragoste. Si practicam aceasta diferenta.
  5. Da, o femeie care are un copil, doi copii, trei copii etc. este inca in stare sa se indragosteasca.
  6. Da, noi analizam fiecare cuvant, gest, status de pe Facebook al barbatului dupa care ne ard calcaile. Si da, noi stim ca exageram.
  7. Da, noua ne tremura degetele cand va scriem primul/al doilea/al treilea sms.
  8. Da, noi detestam sa sunam primele. Si nu de aceea ca suntem orgolioase. Ci de aceea ca nu stim ce sa spunem, de aceea ca ne temem ca vocea noastra va suna pitigait, de aceea ca nu vrem sa deranjam. In fine, de aceea ca ne temem…
  9. Da, noi suferim atunci cand voi nu raspundeti la mesaje/sms-uri. Tare suferim. Uneori din aceasta cauza facem prostii.
  10. Da, noi chiar credem ca voi toata viata ati visat asa o femeie. Si da, noi nu intelegem de ce noi va putem lasa reci uneori.
  11. Da, noua ne plac barbatii brutali. Dar cu masura.
  12. Da, noi stim sa facem singure reparatie in casa, sa schimbam robinetul, sa cautam un mester care ne va „incalzi” peretii exteriori, mai stim inca unde se gaseste cea mai ieftena suhaia smesi, dar noi vrem ca barbatul sa se ocupe de toate astea. De aceea ca…
  13. Da, noi vrem ca voua sa va placa cum ne-am imbracat. Dar, de cele mai multe ori, noi credem ca voi nu va pricepeti. Si, la drept vorbind, noua ne pasa mai mult ce cred ceilalti despre hainele noastre.
  14. Da, noua ne plac barbatii imbracati cu gust.
  15. Da, noi putem sa fim indragostite, dar sa nu vrem niciodata sa va scoatem in lume. Si, credeti-ne, motivele noastre sunt cat se poate de serioase.
  16. Da, se mai intampla ca noi sa va inselam. Din diverse motive. Dar, cel mai des, din cauza unui gest potrivit la momentul potrivit.
  17. Da, noi gandim. Ca sa vezi…
  18. Da, noua ne place sexul. Uneori mai mult decat va place voua.
  19. Da, daca o femeie merge dupa voi/spre voi oriunde, oricand, fara sa puna intrebari, ea va iubeste.
  20. Da, noi suntem geloase. Chiar si cele care sustin ca nu sunt geloase.
  21. Da, noi vrem flori.
  22. Da, noi vrem sa ni se aduca cafeaua in pat. Sau ceaiul. Si inca vrem sa fim hranite cu capsuni. Tot in pat. Se poate si fara frisca. E chiar mai bine fara frisca. Sa nu curga pe albituri :)
  23. Da, barbatii care gatesc sunt sexy.
  24. Da, noi vrem un copil de la voi. Si asta e normal.
  25. Da, fiecare femeie vrea sa-si faca o familie. Chiar si cele care se bat cu pumnul in piept ca nu vor.

NU

  1. Nu, daca am petrecut o noapte impreuna, nu inseamna ca vrem sa ne maritam cu voi. Deci, inutil sa dispareti a doua zi.
  2. Nu, nu avem nevoie de sinceritatea voastra 100 % din timp.
  3. Nu, nu vrem sa stim ca ne-ati inselat. Si aveti grija ca proasta cu care ati facut-o (fie ea si Condoliza Rice, tot proasta ramane) sa nu aiba un moment de slabiciune si sa vina sa ne-o spuna.
  4. Nu, voi nu sunteti intotdeauna cei mai tarei in pat. Noi, pur si simplu, stim sa ne concentram.
  5. Nu, mama voastra nu gateste cel mai bine.
  6. Nu, daca nu vorbim cu voi nu inseamna ca nu ne pasa. Cel mai des, ne pasa prea mult si de aceea nu vorbim.
  7. Nu, pe noi nu intereseaza de ce nu ati sunat.
  8. Nu, o femeie care se culca cu voi din prima seara nu e o curva. E o femeie desteapta.
  9. Nu, noi nu ne temem sa ramanem singure.
  10. Nu, barbatul nu conduce in casa. Chiar si daca aveti impresia ca o faceti, trageti aer in piept si recunoasteti…
  11. Nu, copilul care creste in burta noastra nu e al vostru. E al nostru.
  12. Nu, nu ne veti convinge niciodata ca fosta voastra a fost o fata de treaba.
  13. Nu, Pamantul nu e rotund. Pamantul e asa cum ne convine noua sa fie.
  14. Nu, noi nu vrem sa auzim din gura voastra ca ne-am ingrasat.
  15. Nu, noi nu am ales sa va iubim. Dar nu ne-a cerut nimeni parerea.
  16. Nu, voi nu sunteti cei mai frumosi. Noi suntem cele mai frumoase.
  17. Nu, femeile nu mint. Ele spun un fel de adevar.
  18. Nu, noi nu suntem slabe. Noi doar vrem sa fim luate in seama.
  19. Nu, noi nu avem intotdeauna dreptate.
  20. Nu, prietenii vostri nu sunt cei mai ingeniosi. Uneori sunt o adevarata buba in cap.
  21. Nu, noi nu va iubim pentru ca exista vreaun motiv. Sau pentru ca meritati. Noi va iubim pentru ca va iubim. Simplu.
  22. Nu, sa nu ne credeti cand va vom spune „Distractie placuta” atunci cand plecati singuri la mare, la munte, intr-o calatorie neplanificata sau, pur si simplu, la bere cu baietii. In orice caz, nu primii 10 ani de viata in comun.
  23. Nu, noi nu am uitat nimic.
  24. Nu, noi nu venim la voi in toiul noptii, la alt capat al geografiei, de aceea ca nu avem cu ce ne ocupa. Sa fim seriosi.
  25. Nu, voi nu trebuie sa ne intelegeti. Ar fi prea de tot.

 

Despre barbatul viselor mele

Am promis unei cititoare fidele ca voi scrie despre barbatul viselor mele. Iata…

Barbatului viselor mele ii plac aricii. El stie sa astepte momentul cand acestea isi culca acele si incep sa farnaie de placere.

Barbatul viselor mele are micile lui manii pentru care eu il iubesc pana la epuizare. Iar in clipele in care el nu ma vede, il urmaresc  din umbra cum isi musca unghiile sau aranjeaza toate creoaienele dupa marime.

Barbatul viselor mele e blond. Sau aproape blond. El rade cu toti dintii. Se imbraca omeneste. Face baie impreuna cu mine si stie cate linguri de zahar sa-mi puna in ceaiul negru.

Barbatul viselor mele e destept. Insa el nu stie care e diferenta intre Fellini si Mussolini.

Barbatul viselor mele se pricepe la tehnica. El poate desface o motocicleta in bucatele. Apoi, o poate strange la loc.

Barbatul viselor mele cere scuze chiar si atunci cand stie ca eu nu am dreptate. Iar eu nu am dreptate de aceea ca imi place cum el se scuza.

Barbatul viselor mele e onest. Si sincer. Chiar si cu pretul de a-mi musca genunchii de durerea celor stiute.

Barbatul viselor mele intelege ca imi plac si alti barbati. Si accepta acest fapt.

Barbatul viselor mele stie sa gateasca. Iar eu in bucatarie sunt doar a doua vioara.

Barbatul viselor mele aprinde lumanari si deschide o sticla de vin bun inainte de a privi un film vineri seara. Chiar si cu riscul ca eu voi stramba din nas si voi comenta ironic. Vezi punctul 1.

Barbatul viselor mele nu se sfieste s-o cunoasca pe mama.

Barbatul viselor mele suporta toate excursiile pe care le organizeaza tata in beciul sau. El iese de acolo vesel, dar niciodata beat.

Barbatul viselor mele se joaca cu Ilinca. Chiar daca eu il chem sa stea cu mine.

Barbatul viselor mele calatoreste. Uneori, langa el calatoresc si eu.

Barbatul viselor mele stie sa ma „puna la loc”. Ahhh, ce-mi plac aceste lectii de buna-purtare!

Barbatul viselor mele poate citi, tapa sau repara o microschema in timp ce eu stau aninata de gatul lui sau la el in brate.

Barbatul viselor mele e atletic. El adora sa mearga pe bicileta.

Barbatul viselor mele e bland cand vorbeste cu mama lui.

***

Barbatul viselor mele e un amestec intre Jude Law si Woody Harrelson.

Despre relatia perfecta

O relatie ideala este relatia in care cei doi pot lucra impreuna. Cel putin, ei nu exclud aceasta posibilitate. O relatie perfecta este cea in care partenerii isi pot destainui usor visele, planurile, scopurile puse si, cel mai important, esecurile pe care le-au trait.

Eu nu am avut astfel de relatii. Inca nu am intalnit omul caruia as putea sa-i raspund deschis la intrebarea „care e cel mai mare vis al tau?” Si de cate ori am fost intrebata! Si tot de atatea ori am insirat o serie de dorinte pe care le am, dar nu si esentialul.

***

Cuplul din imagine este un fel de „ideal” pus in practica. Scott Schuman si Garance Dore, doi guru din lumea modei si a stilului, s-au gasit! Doi oameni despartiti de un ocean, crescuti in culturi diferite, cu istorii de viata diferite, s-au intalnit intr-un spatiu comun, ghidati de pasiunea lor pentru moda.

PS: uitati-va ce picioare are aceasta femeie! La aproape 40 de ani!

foto: via MiuMau

Vacanta neplanificata

Omul din mine protesteaza. Femeia din mine tace, ascunsa rusinata dupa firul de par de care s-a tinut viata ei in ultimile doua saptamani.

Ei, viata este prea tare spus. Fie, inlocuiesc viata cu liniste, echilibru, stabilitate, capatata cu atata greu, ratiune, bun simt, integritate morala. In fine, tot ce am adunat, pus cap la cap, fir la fir, bob la bob in ultimul an.

Femeia cand vrea – poate. Poate orice. Isi poate pierde capul de buna voie, apoi aduna pe bucatele ramasitele de ratiune imprastiate pe o raza de 500 de km. Si apoi, de ce nu ai ceda celui de-al doilea impuls? Il neglijezi pe primul, iti justifici noaptea nedormita de atata emotii si proximitate de neiertat, printr-o cafea inoportun de tardiva. Apoi te lasi dusa de val. Un val care vine si te ia cu violenta, te arunca pe mal, te mangaie, te alinta, apoi iar izbucneste cu furie. Un val care se ascunde doar in sufletul tau. Sufletul celuilalt e o mare linistita. Intre doua furtuni.

Oricum nimic nu dureaza. Iti repeti asta ca o mantra. Oricum nimic nu dureaza. Iti inghiti kilogramul de lacrimi care navalesc cu viteza unui tsunami. Te tii demna, tare, putin ironica. Ca esti om matur. Cresti alt om. Nu poti fi o smiorcaita.  „Da, pa, pe curand…” Suna-ma cand esti in…”

***

Vecinul din tren e cel mai bun confident. Numai el are privilegiul sa adoarma in ritmul plansului unei femei. E si cel mai corect. Se trezeste in zori, isi strange grijuliu albiturile, se incalta atent si paraseste trenul. Impreuna cu taina vecinei sale.

Vara

Barbatii pleaca vara. Isi fac bagajele, ajutati de cele pentru care au jurat dragoste pana la gura gropii. Isi aranjeaza frumusel camasile si tricourile capatate in timpuri mai bune – cand ea era mai zvelta, radea mai des si ii baga, impromptu, limba in gura, gadilindu-i gingiile – isi pun chitara langa valiza, boxele in rucsac si castile in urechi.

Barbatii, daca pleaca, se intorc acasa la mama. Chiar si cei de 45 de ani. Inapoi sub aripa protectoare, in culcusul caldut si confortabil, pe care ea n-a stiut sa-l reproduca.

El vrea sa creeze. Iar un creator nu vine seara acasa cu punga umpluta cu paine, chefir, ceapa, patrunjel si marar. Un creator nu mananca bors si cartofi cu carne. El se alimenteaza cu raze solare.

***

Femeia e derutata. I-a strans grijuliu lenjeria, ca pentru ultimul drum, si l-a intrebat daca are nevoie de un stergar de baie. Ea isi face griji.  Va manca corect acolo? Va avea schimburi suficiente? Isi va lua doza zilnica de polivitamine? Pentru ea, el ramane o extensiune logica a corpului sau. Indiferent de motivele plecarii. Indiferent de initiatorul ei.

***

Barbatul vrea libertate. El cauta relatii complicate, care i-ar oferi posibilitatea sa se complaca in suferinta unei iubiri neimpartasite. Cu o alta, mai tanara, mai supla, mai deschisa. Care sa nu miroase a terci de gris si a pireu din dovlecei.

***

Femeia plange. S-a intamplat sa fie destul de neinspirata s-o faca fata de el. Dar, ce mai conteaza? Ea stie ca viata fara el va continua si ca, poate, va fi una mai linistita. Mai imbelsugata chiar. Femeia va regasi in ea o forta creatoare despre care a uitat in ultimii ani de terciuri, pireuri, camasi calcate, seri petrecute in angoasa si partide de amor in timpul carora se uita fix la crapatura de langa geam. Era insuportabil.