Raspuns amplu unor comentatori

Pe langa comentatorii plini de zel, care la fiecare postare mai critica, ma indeamna sa „fac ceva”, mai este si alt soi de comentatori, cei care sunt nedumeriti de nemultumirea mea de scolile publice din Chisinau. Ei, la randul lor, imi sugereaza ca n-ar strica sa investesc in copilul meu. „Investitie” insemnand o scoala privata unde taxele incep cu modica suma de 100 euro lunar. Logica lor este mai mult decat simplista – vrei conditii bune, da-ti copilul intr-o scoala privata. Nu vrei sa-ti dai copilul intr-o scoala privata? Atunci ce vrei? Inghite si conformeaza-te situatiei din tara noastra. Dreptul la opinie? Nu, n-am auzit.

Deci, pentru a incheia aceasta discutie o data si pentru totdeauna, si pentru a avea de-a gata un raspuns, spre care voi face trimitere printr-un link la eventualele comentarii, voi incepe cu aceea ca fiecare copil din aceasta tara are dreptul la educatie. Gratuita si de calitate. Si, apropo, o scoala publica nu intotdeuana inseamna cadre didactice de mana a paisprezecea, iar o scoala privata nu garanteaza o educatie pe masura taxei achitate. Daca ne-am lua dupa capul unora, atunci scolile publice ar trebui transformate in ghetto-uri.

Iar ce tine de investitia in propriul copil, cred ca unii oameni vad lucrurile diferit. Si aceste diferente fac bine lumii. Eu prefer sa-mi dau copilul intr-o scoala publica, unde el ar putea simti pamantul sub picioare si tine capul pe umeri, nu in nori, imaginanadu-si ca face parte dintr-o altfel de lume, iar cei 100 de euro sa-i depozitez lunar intr-un cont bancar la care copilul va avea acces a doua zi dupa BAC. Un BAC pentru care nu voi plati. Asadar, facand un calcul elementar, ajungem la o suma considerabila. Bani pe care o proaspata absolventa i-ar putea folosi pentru a face inconjurul lumii. Sau pentru a locui cateva luni in tari diferite. Sau pentru a-si deschide o mica afacere, in cazul in care va avea un astfel de vis. Asta numesc eu investitie in copil. Calatoriile impreuna cu parintii, serile cu povesti, week-endurile la tara, in padure, pe campuri, diminetile la un film frumos, trierea hainelor mici si donarea lor, gatitul impreuna, discutiile la un ceai cu lamaie despre vise, planuri, dorinte mici si mari. O parte din aceste lucruri sunt aproape gratuite.

In plus, cred ca e de prost gust sa numeri banii din buzunarul altora. Cu atat mai mult, sa dai in nas oamenilor ca nu vor sa investeasca bani in copiii lor. La aratat cu degetul si la dat sfaturi, toti suntem buni. Mai greu e sa-ti constientizezi greselile, sa vrei sa schimbi ceva, s-o iei pe alt drum, sa-ti educi altfel copilul. Nu asa cum crede de cuviinta o tara intreaga.

Pe final, vreau sa fac o mica precizare: nume de scoli, nume de invatatori, profesori, directori – nu voi da. Acest blog nu este un loc de rafuiala personala, ci un loc unde se dezvaluie si se discuta unele probleme cu care ma ciocnesc in calitatea mea de parinte, probleme mai mult generice, decat personale.

Multumesc pentru intelegere.

EDIT: Filip Kirkorov e intr-un gand cu mine, nici nu ma asteptam. Merci, Filip! (El azi e vedeta pe Facebook)

Despre comunicare

Oamenii nu mai stiu sa discute. Sa aduca argumente. Sa inteleaga ironiile si sa riposteze cu ironii. Sa accepte ca dupa o declaratie sau o propozitie scrisa, sta, de obicei, un om care tot poate gandi. Care poate gandeste altfel.

Atunci, pentru ce s-a mai luptat atata pentru dreptul la opinie? La exprimare? Ca sa nu-l folosim? Sau ca sa-l intelegem in felul in care ne convine noua? Azi asa, maine altfel?  Ca sa fim liberi sa iesim sa scriem pe garduri sau pe portile oamenilor cuvinte cu P sau cu X (in rusa), crezand ca astfel ne-am expus opinia?

***

Oamenii s-au dezvatat sa invete sa asculte. Sa citeasca atent. Sa dea altui om posibilitatea de a detine adevarul in ultima instanta, chiar daca pentru o clipa. Ca mai apoi sa-si retrocedeze acest adevar.

Fiecare vrea sa fie Dumnezeu. Cel mai bun. Cel mai drept. Fiecare se vede indreptatit sa inteleaga adevarul prin prisma experientei sale si, sa nu care cumva, aceasta prisma sa fie neglijata de altcineva.

Cineva are o parere total opusa parerii noastre? Il linsam. Verbal. Nu, nu incercam, macar pentru o fractiune de secunda, sa gandim, il improscam deodata cu pietre. Ca data viitoare inainte de a deschide gura sa se gandeasca bine si s-o inchida.

Cu aceasta ocazie, vreau sa anunt ca pagina Alo Bebe din Facebook va fi „inghetata”. Vreau sa-mi canalizez energia spre altceva decat raspunsul la comentariile de genul „Go fuck yourself” sau altor insinuari, care ar pune sub semnul intrebarii dreptul meu la o opinie diferita de cea aprobata de mase. Tot ce voi avea de spus, in cazul in care voi dori sa fac aceste opinii publice, va fi publicat aici sau pe pagina mea personala de pe Facebook. Iar cine va dori sa comenteze sau sa-si exprime dezacordul cu opiinile mele, este invitat sa o faca tot aici. Si vreau sa mai anunt ca ma voi folosi de dreptul (oferit de Worpress) de a modera comentariile. Dar, fiti pe pace, vor fi dezaprobate doar comentariile injurioase, cele care denota lipsa de respect fata de oricare alta persoana care si-a dat cu parerea sau simplele trolling-uri. Vreau ca acest blog sa ramana un loc placut pentru mica comunitate care s-a creat in jurul lui si ca nimeni sa nu ajunga sa inchida pagina, din cauza ca unii oameni inteleg gresit dreptul la libera exprimare.

***

Cand vrei o schimbare in lume, incepe cu tine – asa parca se spune. Eu am decis sa fiu aceasta schimbare pentru mine personal si sa ma concetrez pe oamenii care vor sa comunice. Calm, frumos, senin. Diferit.

Multumesc pentru intelegere.

PS: Apropo, prietena mea apropiata gandeste total diferit de mine. Cer si pamant. Asta, insa, n-o face sa fie mai putin prietena mea. Ne-am invatat sa ne respectam reciproc opiniile, fara sa degradam in suparari si trimiteri la origini. Acesta este unul dintre cele mai frumoase semne de maturitate. In opinia mea.