Primul film

Astazi a fost un „prima fata” dublu la noi in familie. Ilinca a fost prima data la cinematograf, eu, insa, am fost prima data la un film in 3D. (Da, da, da, sunt o inapoiata!) Si mi-a placut!

***

Dimineata a inceput, ca de obicei, fara mare dispozitie, cu gandul ca trebuie sa inventez ceva pentru a nu-mi onora promisunea de a-mi duce odorul la film.  (Pai cine programeaza filme la 10.30 duminica dimineata?) Dar, dupa un inceput de lamentari si riscul unui bocet fara sfarsit, am decis ca voi depune nitel efort, ma voi scula si-mi voi duce copilul la film. Si cat de inspirata a fost decizia mea!

***

Am privit desenul animat „Rapunzel”. O poveste pentru copii. Cica. Dar, depinde cum privesti acest desen animat. Eu am vazut in „Rapunzel” o istorie pentru maturi. Despre visuri, frici, zone de confort, relatia mama-fiica, prima dragoste, descoperirea lumii dincolo de coconul familial si  duritatea ei, care poate fi invinsa cu un zambet gratuit si un suflet mare, despre tradare, despre cum in clipa in care te crezi pierdut, descoperi in tine acel „ceva” care te poate salva.

***

Ilincai i-a fost greu sa reziste aproape doua ore in fotoliu, cu ochelarii care ii cadeau de pe ochi. Dar, in clipa in care deasupra noastra zburau fluturi si lampionae, ca niste licurici, ea se linistea si exclama fericita, cat e de bine e la cinematograf.

***

Eu am plans pe ascuns. Am udat lentilele ochelarilor magici. Angajatii cinematografului insa nu au observat dauna adusa de emotiile mele.

PS: va recomand acest desen animat, chiar daca nu aveti copii :)