Cu prima zi de primavara, peste mine se rastoarna si ma invaluie, exact cum ne invaluie praful de pe strazile Cisinaului, dispozitiile migrationale. Nu iarna, vara sau toamna, ci anume primavara eu vreau sa plec din tara mea de tinichea.
Or fi frumoase primaverile la Chisinau. Dupa o iarna in care nu stiai ce sa alegi sa-ti placa mai mult – troienii de zapada si imposibilitatea de a acceda la trotuar sau noroiul de culoarea cafelei „3 in 1” care iti manca incaltamintea cumparata cu 2000 de lei- primavara vine ca o promisiune a vietii de apoi alaturi de pasarile paradisului si elefantilor roz.
Dar haideti sa fim obiectivi si sa turnam o lingura de dohot in tot butoiul asta de sirop primavaratic „a la moldave”. E urat afara. Si doar soarele ne mai poate bucura. El straluceste. Ne orbeste. Si cand coboram privirile, in loc de mormane de praf si gunoi, vedem pete de lumina. Si ne gandim „Mmmm, cat e de frumos primavara in orasul asta” si repede scriem un statut, plin de emotie primavaratica, pe Facebook.
Eu primavara vreau sa plec. Si primaveri la rand mi-am tot facut bagajele. Ca sa ma ajunga vara din urma si sa-mi schimbe planurile.
Eu primavara vreau sa simt prospetimea Amsterdamului. Putin umida, putin sarata, dar atat de primavaratica. Cu fete carand flori in cosul bicicletelor, ca sa si le impleteasca apoi in par, cu copii dezbracati odata cu prima raza a soarelui, cu dupa-amiezi linistite pe iarba din fata Muzeului Regal, cu seri pe marginea canalelor, privind cum cei norocosi si-au scos barcile la plimbare.
Eu primavara vreau sa stau la coada intr-un Carrefour parizian, sa-mi platesc branza, rosiile cherry, pateul de gasca si sticla de vin, pentru un pranz primavaratic pe malul Senei. Sa-mi iau copilul de mana, o bagheta invechita in torbita si sa mergem in Jardins de Tuileries sa hranim hulubii si vrabiutile. Si inca eu vreau primavara sa ma asez pe iarba din scuarul secret de sub Pont Neuf, sa privesc copiii innebuniti de atata soare si caldura, alergand si chiuind de bucurie.
Eu primavara vreau sa fiu la Praga. Sa sorb din halba de bere in vreun local micut ca apoi sa ies in strada si sa simt cat de verde poate fi aerul intr-o capitala. Sau la Brusel. Sau Barcelona. Sau Londra. Sau…
Eu primavara nu sufar de patriotism. Patriotism cu gust de praf. Patriotism anemic, exact ca si primaverile chisinauiene, care sunt doar pe jumate primaveri. Un oras intreg care sa nu-ti poata oferi un petic de iarba pe care sa te intinzi si sa-ti scoti tartina din buzunar. Eu vreau sa plec.