Darul

Tu ce faci cand mergi? Eu compun poezii si texte. Multe din ele le uit chiar in clipa in care cineva ma striga sau imi suna telefonul. Azi, insa, am tinut aceasta poezioara in mine tot drumul spre gradinita, tot drumul spre casa si apoi la sedinta improvizata de vineri seara. Desi „eroul liric” este un baietel, eu ma gandeam la Ilinca in timp ce mergeam, iar aceste versuri mi-au aparut in cap, incet, calm, ca o ninsoarea de sfarsit de saptamana.

O asteptam pe mama in poarta gradinitei,

Nerabdator, saream intr-un picior,

Marsaluiam, cantam, luptam cu inamicul invizibil

Si…vai! A inceput sa ninga!

***

Mamica nu venea…

Am prins 3 fulgi de nea in palma mea,

I-am strans in pumn, atent,

De frica sa nu-i zdrobesc,

(Asa cum am zdrobit un fluture de camp vara trecuta)

Iar pumnul in buzunar l-am pus,

Ii duc acasa-n dar…

Unul mamicai, altul bunicai, iar cel mai mic il tin pentru pisica.

Ne vad copiii

Credit foto: Carlos Porto

Printre cadourile aduse de Mosu’, am descoperit o carte, continutul careia m-a surprins. „Ne vad copiii”, de Marian Stan, este o culegere de poezii care sunt scrise, parca, din punctul de vedere a unui copil, ceea ce intelege el din toata agitatia produsa in jurul lui si ceea ce aude el din gura celor mari.

Pentru a nu face o recenzie gresita sau subiectiva, voi copia aici cateva versuri din poeziile pe care am reusit sa le citesc. Am gasit cartea fenomenala, o citesc cu zambetul pe buze si cu putina invidie fata de omul matur care a reusit sa decodifice atat de bine reactia copiilor (incepand cu cei din fasa si tarminand cu adolescentii) fata de ceea ce suntem noi.

***

Nu stiu ce fac alti copii

cand ai lor nu-i baga-n seama…


…Cand ai vrea cu ei sa fii

si te roade-un fel de teama

ca-i incurci, ca-i deranjezi,

ca ti-arata iar nuiaua

si te-ai saturat s-o vezi…


Nu stiu si chiar nu-mi pasa,

dar eu spun ce-am observat!

E facut frumos, curat?

E intinsa cuvertura?

Ma apus si sar in pat!

(Micul speculant)


***


Azi vecina de la patru

a venit la o cafea,

la o vorba pe-ndelete,

la taifas cu mama mea…

Si-uite-asa,

din vorba-n vorba,

au barfit-o pe vecina

cu catelul, de la opt,

cum ca bine i-ar mai sade

sa-l manince fript sau copt

(Am ajuns la-incurcatura)

***


Tati, vreau sa-ti spun ceva!

Cand veneam ieri de la scoala

m-am oprit putin in parc

sa ma uit si eu la George

cum tragea-ntr-un gard  cu-n arc.

Stii pe George, cel peltic,

ce-a venit la noi acasa

ca sa-i dau un ac si-un plic.

„Cum sa nu-l stiu pe Georgel?”

spune tata intingand

intr-un sos de ostropel.

„Stii ce-mi spune George, tata?

ca mamica lui cea buna

l-a lasat pe tatal lui

si ar fi fugit c-o fata…”

(Slava Domnului, nu-i mama!)


***


Cum vreti sa-nteleg divortul?

Cum ati vrea sa va vorbesc?

Credeti ca batand din palme

am sa spun ca va iubesc?

Va urasc. Asta-i cuvantul!

Sunteti doi descreierati.

Doua minti asa de-nguste

ce tin loc de clocitoare

la o gasca de languste…

(Divortul)

PS: Va recomand din suflet aceasta carte. Iar in cazul in care, cineva a ramas fara cadou, nu ezitati sa-i cumparati acest volum de versuri,  indiferent de varsta, sex, stare, daca are sau nu copii. „Ne vad copiii” poate fi gasita la libraria „Diverta”.