Despre belsug si sistemul nostru de invatamant prescolar

Pretutindeni oameni harnici roade-mbelsugate aduna,

Infratindu-se in munca si cantand de voie buna.

Nu, astea nu sunt versuri extrase din cartea mea de citire din clasa a II, pe cand eram inca in URSS. Astea sunt versurile pe care Ilinca le va recita la matineul de toamna!

De prin ce carti prafuite sunt scoase aceste ineptii? Care roade, fratilor? Care belsug si infratire? Copiii acum au conturi in facebook, zboara cu avionul si au Ipod din clasa a III! Chiar trebuie sa le umplem capul cu lucruri absolut inutile si, pe de asupra, inestetice?

Pentru mine matineiele sunt celebrarea gandirii inguste a unui sistem intreg care indobitoceste copiii. Princpipalu sa fie cu rima, da mai departe ce spun ei acolo…

Catelusul schiop

Catelusul schiop
Gandacelul

Am onoarea sa va prezint „Catelusul schiop”, o culegere de versuri de Elena Farago, re-editata in 1979 la Editura „Ion Creanga” din Bucuresti.
O carte cu care am crescut si cu care as fi vrut sa creasca si fata mea. Dar, din pacate, o cam ascund de ea, deoarece e atit de ponosita, patata, foile abia se tin…Aceasta carte are si o istorie politica. Este o carte procurata la libraria „Drujba” din Cernauti. Cat am fost copil, doar acolo puteai gasi carti romanesti.

Am decis sa sacrific (ce egoista pot fi!) particica din copilaria copilului meu ce ar putea fi legata de aceasta carte si din care ea si-ar fi amintit cum rasfoia paginile „Catelusului schiop” si cum plangea, ca si mamica ei candva, de cate ori se oprea la pagina cu „Gandacelul” sau „Catelusul schiop.”

Fiecare poezie din aceasta culegere este absolut fantastica, desenele sunt si ele pe potriva. Preferata mea din toate timpurile este „Gandacelul”.

Iata:

-De ce m-ai prins in pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca ma doare?
De ce ma stringi asa de rau?

Copil ca tine sint si eu,
Si-mi place sa ma joc si mie,
Si mila trebuie sa-ti fie
De spaima si de plansul meu!

De ce sa vrei sa ma omori?
Ca am si eu parinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,

Si-ar plinge tata mult de tot,
Caci am trait abia trei zile.
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-ma, ca nu mai pot!…

Asa plingea un gandacel
In pumnul ce-l strangea sa-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!

A incercat sa-l mai invie,
Suflandu-i aripile-n vint,
Dar a cazut in tarna frint
Si-ntepenit pentru vecie!…

Scarbit de fapta sa cea rea
Degeaba plingi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.

Si zi-le ca de-acum ai vrea
Sa ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!