D-ale scolii

– Ilinca adora scoala. Ea are grija de fiecare colega pierduta pe coridoare sau care nu-si gaseste profesorul de dans pentru orele adaugatoare. Ea alearga dupa lectii in toate directiile, pentru a-si conduce pana la poarta toate prietenele. Apoi alearga imprejurul scolii de cateva ori, impreuna cu fetitele care locuiesc la o aruncatura de bat. In tot acest timp, mama o asteapta in fata clasei, la un pas de isterie. Ilincai, insa, nu-i pasa. Ea are un caracter mai special.

– Scoala isi arata coltii. Ilinca e in clasa coregrafica. Asta insemnand multe ore de dans si multe competitii. Iar competitiile isemnand locuri, premii, concurenta.Trasatura Ilincai, pe nume „indiferenta” este un atu intr-un astfel de mediu. Atunci cand 10 perechi care reprezinta scoala la concursurile de dans (la categoria lor de varsta) sunt descalificate, iar fetele plang in bratele parintilor, Ilinca alearga pe coridoare si nici capul n-o doare.

– Scoala este un mediu destul de nociv. Mai ales cand scoala e cu „inclinatie”. De mici, copiii sunt pusi pe pozitia de a lupta, de a concura, de a se compara intre ei. In tot acest timp, parintii toarna apa la moara. Sau gaz pe foc. Ore adaugatoare fara masura, impunere, partcipare la toate competitiile posibile si imposibile, acostarea pe coridoarele scolii a profesoarei de dans si purtare de discutii cu ea, mituirea ei, lansare de vorbe impotriva altor copii, parinti, sau a barfelor de dupa concursuri, pe care copiii le preiau…acum cu naivitate, mai tarziu cu buna stiinta. Eu nu ma implic. Daca vroiam sa fac din Ilinca dansatoare, o duceam la scoala de balet la 4 ani.

– Scoala este un lucru comod. O spun ca parinte. Daca eram mai indrazneata, n-o trimiteam pe Ilinca la scoala. Ii faceam homeschooling conform legislatiei franceze. Eu, insa, am ales confortul, ramanand constienta de faptul ca in fiecare dimineata imi duc copilul la un abator moral. Acum Ilinca vorbeste ca invatatoare, gandeste ca cei 30 de copii luati la un loc si recita poeziile cu o intonatie debila, mostenita de la gradinita.

– Scoala nu este o prioritate in familia noastra. Cel putin, in cea formata din mine si copilul meu. Scoala este o iesire din situatie, un baby-sitter ieftin, care nu intarzie si care nu se imbolnaveste. Eu imi permit sa cred ca umanitatea va evolua spre alte forme de „culturalizare” a copiilor, mai sufletesti, mai deschise, fara a-i masura pe toti cu aceesi rigla.

Mie imi place sa cred.

photo: Escudama

Scoala noastra cea de toate zilele

Este a doua dimineata in care viata imi pare mai binevoitoare si mai roz (cu nuante de auriu). A inceput vacanta scolara! Iar odata cu ea au luat sfarsit scularile la ora 6, cautarea exasperata a taxi-urilor si calatoriile la alt capat de oras intr-o masina supraincalzita.

***

Au trecut 2 luni de cand Ilinca a inceput scoala. Si parca se cere un raport de activitate.

Scoala a intrat in casa noastra pe nepusa masa. Nimeni nu a fost pregatit de aceasta schimbare, desi vorbeam ca „iata, degraba incepe scoala”. Dar, intai septembrie a venit, datoria civica ne chema la careu in fata scolii, iar traditia seculara ne-a facut sa cumparam un buchet de crizanteme care aratau jalnic. A inceput scoala. Iar odata cu ea am facut si un sir de descopriri: mi-am descoperit altfel copilul, am descoperit adevarul despre scolile noastre si, in fine, am descoperit Chsinaul matinal.

***

Ilincai ii place matematica. Ilinca nici dupa doua luni de scoala nu-si tine minte orarul lectiilor. Ilinca este nepasatoare. Si, trebuie sa recunosc, acest fapt ma bucura. Ceea pentru ce alti parinti ar face spume la gura si ar incerca sa lupte de pe baricadele responsabilitatii parintesti, pe mine ma face sa rasuflu usurata. Amintirile, inca proaspete, a stresului prin care am trecut primii 9 ani de scoala, m-au facut sa-mi promit sa dezvolt la copiii mei o doza sanatoasa de indiferenta fata de temele de acasa, notele din clasa si, in genere, fata de tot ce tine de rigorile sistemului. Raspunsul Ilincai, prinsa intr-o seara cu cateva restante la tema de acasa, despre care ea tacuse malc toata dupa-amiaza, a fost simplu: „Dar mai sunt copii care vin nepregatiti…” Mama, spirit comsomolist de nezdruncinat amestecat cu educatia in care fetele trebuie sa fie exemplare, a dat ochii peste cap si a intrebat-o daca nu-i va fi rusine sa fie printre „codasii” clasei. La care Ilinca a raspuns calm -„Nu”.

***

De cate ori veti fi tentati sa certati administratia scolii, invatatorii si Ministerul Educatiei, opriti-va pentru o clipa si uitati-va cum se poarta parintii din clasa. Eventual, parintii din grupa de la gradinita. Una dintre marele descoperiri pe care le-am facut dupa 1,5 an de gradinita si doua luni de scoala moldoveneasca este faptul ca daca nu ar fi alimentat atat de abundent de parinti, sistemul nostru de invatamant nu ar fi atat de corupt si atat de putred. Parintii vor sa dea. Nu, parintii vor sa indoape educatoare, dadaca, directoarea si sora medicala de la gradinita. Parintilor li se pare ok sa dea un plic cu 5000 de lei educatoarei la sfasrit de an si asta dupa alte 4 plicuri cu cate 2500 de lei pe parcursul anului. Tot acesti parinti vin la scoala cu un set de „valori” format deja pe parcursul catorva ani de gradinita. Nu o data am avut surpriza sa aud de la parinti care isi duc copii la diverse scoli ca ei s-au gandit sa plateasca invatatorea „individual” pentru a se asigura ca aceasta va avea o purtare adecvata fata de copilul lor.

Ce ar fi daca parintii ar da dovada de mai putin exces de zel? Ce ar fi daca ar incerca sa-si creasca  copiii cu altfel de valori? Nici nu stii cum intr-o zi am avea scoli mai „curate”. Din toate punctele de vedere.

***

Chisinaul dimineata este haotic, pe alocuri hidos, cu fete posace si gesturi adormite. Chisinaul dimineata poate fi si frumos, cu aer transparent si fete decontractate. Pentru a gusta din acest oras trebuie sa gasiti 20 de minute pe care sa le petreceti in parc.

***

Ilincai ii place scoala. Asta ma face sa-mi traiesc zilele cu inima impacata, necatand la trezirile de la ora 6. Dar ce nu faci pentru odor?