Printre altele

Eu cred ca aceasta este cea mai frumoasa, cea mai talentata si cea mai carismatica femeie dintre toate care canta acum. Anul trecut, de ziua Ilincai, am fost la concertul ei in Belgia, la festivalul Rock Werchter.

Ea, Florence Welch, seamana mult cu o amica de a mea. O fata extraordinara, nemaipomenita. Un om atat de diferit de toti oamenii pe care i-am intalnit vreodata, incat ma doare execptionalitatea ei si neputinta mea sa o simt, sa o pot pipai, sa o iau acasa in buzunarul de la jacheta. Katya este o fata transparenta.

Mi s-a facut dor de ea.

Despre oameni si slabiciuni

Tanti L. locuieste in scara vecina. Aceasta femeie are un dar extraordinar. Orice fleac povestit de ea, se transforma intr-un text de crestomatie. De cate ori trece pe la mama, ne anunta din prag ca e doar pentru cateva clipe. Apoi, incepe sa povesteasca despre cum s-a intalnit cu vecina de la 4. Credeti ca e interesant sa asculti despre vecina de la 4? Da, e intersant. Daca povesteste tanti L.

Dar, de fapt, vroiam sa scriu despre altceva. Despre oameni si micile lor placeri, slabiciuni sau „peches mignons”, cum zic francezii. Tanti L. are o viata pe care nimeni nu si-ar dori-o. Din stima pentru ea, nu voi povesti aici despre calvarul prin care trece  zi de zi si de care nu are cum sa scape. Voi face din treacat aluzie la faptul ca indiferent de cat de cult, omanos si inteligent ai fi, copiii pot fi altfel.

Tanti L. o duce greu. Din toate punctele de vedere. Asta o face pe mama sa se ingandureze si sa filozofeze la tema „cat e de nedreapta soarta cu unii” de fiecare data cand tanti L., dupa monologul sau din prag, inchide usa si pleaca cu ale ei.

De cateva ori tanti L. a venit sa ne anunte, printre altele, ca si-a luat o cutie de cafea. Din aia buna, de 180 de lei. Mama, cand aude despre astfel de cumparatauri extravagante, da ochii peste cap si se indigneaza. Indignarea aduce cu ea si judecarea.

Eu nu o judec pe tanti L. pentru aceasta slabiciune. Desi nu as da o mie de ani 180 de lei pentru o cutie de cafea.

Unii oameni (de obicei, oamenii care au ce povesti) au micile lor placeri si indiferent cat de scumpe ar fi ele, ei le cultiva cu religiozitate. Cutia de cafea pentru tanti L. este insula nelocuita pe care ea evadeaza de cate ori are posibilitatea. Cum poti sa o privezi de aceasta placere?

***

A fost ziua mamei. Casa era plina de galagie. Au venit „fetele”, asa le numeste Ilinca pe prietenele bunicai. Seara, cand toata gasca se pregatea sa plece, suna cineva la usa. Ilinca alearga sa deschida, sigura ca vine unchiul sau cu vreun cadou si pentru ea. In prag apare tanti L. In fuga, ca de obicei. Ea rosteste repede o urare inspirata, intr-o romana de scoala veche, si ii intinde mamei o punga. Apoi pleaca precipitata.

Eu, care nu am leac pentru curiozitatea mea, intru pe furis la bucatarie si desfac punga de la tanti L. In punga era o cutie de trufe din ciocolata si …o cutie de cafea de 180 de lei.

oameni

Cineva mi-a spus ca suntem suma alegerilor pe care le facem. Eu as spune ca suntem suma oamenilor pe care ii intalnim si acceptam in viata noastra.

Ultimul an a fost unul bogat in oameni. Buni, slabi de fire, inspirati, puternici, ranchiunosi, deschisi, invidiosi. Am avut de toate. Dar, mai cu seama, am cunoscut oameni frumosi, oameni care si-au facut drum spre mine, spre inima mea, oameni care au parcurs sute sau mii de kilometri pentru a ma cunoaste. Desi nu sunt decat o fiinta care merita exact ce merita celelate 6 miliarde de fiinte de pe glob.

In clipa asta stiu ca indiferent de alegerea pe care o voi face, ea va fi cea buna. De aceea ca am de la cine invata.

Sunt o norocoasa!

Foto credit: David Franklin/Istock

Sunt o norocoasa! Si ar trebui sa-mi repet asta in fiecare zi, pana in clipa in care nu va mai trebui sa-mi repet, deoarece voi sti ca sunt o norocoasa. Am primit ieri un colet! Al treilea anul acesta. Si toate trei au fost de la oameni diferiti. De la oameni care nu-mi sunt datori cu nimic. Oameni pe care * i-am intalnit doar o data in viata, *am petrecut cu ei doar o luna din viata, *nu i-am intalnit deloc in viata reala.

***

Sunt o norocoasa! Nu ma satur sa-mi repet.  Tu cate colete ai primit in ultimul an? Cu exceptia celor care ti le trimite mama din Italia?

***

Sunt o norocoasa si nu de aceea ca m-am facut cu inca 3 lucruri noi. Sunt o norocoasa, deoarece acum stiu ca sunt oameni frumosi pe lume, care sunt gata sa-ti faca o placere gratuit, fara sa astepte ceva in loc, fara sa spere ca in urma acestui gest le vei imprumuta mai usor bani, sau vei rosti un cuvant bun „acolo unde trebuie”, sau vei sta cu copilul lor, sau vei accepta invitatia la nunta la care ei sunt nasi.

***

Sunt o norocoasa, deoarece sunt oameni care s-au trezit dimineata si s-au gandit la mine. S-au gandit ce mi-ar place sa primesc in dar. S-au imbracat, au iesit din casa, si-au facut drum spre magazin, apoi spre posta, au stat la coada, au completat formulare si s-au intors acasa, facandu-si griji daca va ajunge coletul sau nu…E frumos, asa-i? Ce-ar fi daca fiecare am face asa un gest? Ne-am trezi dimineata si ne-am gandi la cineva, fata de care nu avem nicio datorie, si i-am trimite ceva. „Ceva” poate fi orice. Un fir de iarba presat in carte, legat cu ata rosie si un mosorel, o felicitare facuta de mana, un fular impletit, un carnetel, creioane…orice.

***

Iti multumesc draga Isis pentru placerea pe care mi-ai daruit-o. Asa cum am convenit, coletul va pleca mai departe. Si, cine stie, poate facem inconjurul lumii cu el?