5 ani

IMG_8274

Un lighean de petale de trandafir oferite voua, dragi oameni care treceti pe aici. Azi se implinesc 5 ani de cand am scris prima postare pe acest blog. De atunci multa apa a curs si in Prut si in Nistru, fata mea a crescut, eu am iubit si raziubit, am plecat, am venit, mi-am schimbat cateva case, cateva job-uri, am construit vreo doua vise, altele trei le-am demolat, am slabit, m-am ingrasat, iar am slabit, am pierdut, am castigat, am fost tunsa zero, am fost blonda, roscata, am calatorit, am facut ceea ce credeam ca nu as putea face niciodata, am plans, am ras, am urlat la luna, m-am adunat de pe jos, am urcat si ma tin.

Un lucru a ramas la locul sau – acest blog. Iar el inca exista din cauza ca voi existati imprejurul lui. Va multumesc!

Linkuri pentru duminica

Imagine

Multumesc! Pentru ca sunteti. Pentru ca treceti pe aici. Si toate aceste „thank you notes” va sunt dedicate voua. Chiar si cea semnata de Marylin Monroe.

Asa un local astept eu la Chisinau. Asa un local as deschide daca as avea cu ce. O rugaminte catre cititorii din Dublin, cand aveti o clipa libera intrati, va rog, la un ceai sau o cafea la The Fumbally si povestiti-mi cum a fost. Merci :)

Luisa e o fata de o frumusete rara. O cunosc personal. Ea este Brigitte Bardot in versiunea anilor 2000. Eu daca as avea asa picioare lungi si asa par blond m-as teme sa calatoresc singura. Ei, insa, nici nu i-a trecut prin cap ca ar putea intalni oameni „rai”. Luisa si-a lansat si o pagina de fotografii adunate de prin calatoriile sale. Eu zic sa treceti pe la ea.

8 martie a trecut, ecoul lui, insa, e si acum viu. Mai ales ecoul de la o postare semnata de un barbat. Si iarasi, una din temele mele preferate „Ce cred barbatii despre noi, minunatele femei?”

Piesa zilei:

Filmul zilei: