Asa si traim…

Ilinca a avut azi ultimul matineu. Care a fost ca o lunga zi de vara, petrecuta in zapuseala  salii de asteptare din gara feroviara din Baile Herculane.

Ea s-a trezit la 5.30. Emotiile nu i-au dat pace sa doarma. Gandul ca buni nu a resuit sa-i coase esarfa partenerulu, au facut-o sa aiba cosmaruri. S-a sculat, s-a imbracat, a enervat toata lumea.

***

Matineul a fost ca o guma de mestecat, care, dupa 20 de minute de rugumat isi pierde gustul. Poeziile au fost nasoale, gen „multumim ajutorului de educator (acum nu se mai spune „dadaca”), bucataresei, lucratorului medical, metodistei, directoarei si presedintelui asociatiei”. Totul in rima. Florile au fost inmanate in plasticul in care au fost importate pe piata locala, niste pachete mari, cu logotipuri si inscriptii cat toata lungimea. Cadourile pentru copii au fost „pretioase”, discursul parintelui delegat fad, lung si pupincurist.

***

In sfarsit am scapat! De fatarnicie, de coruptie cu gust de budinca din macaroane si poezii de autori necunoscuti. Gradinita a fost un rau necesar. O socializare fortata. Eu as spune chiar, o socializare a mea, ca parinte. Gradinita a fost o tentativa de a fi in rand cu lumea si de a impaca toate partile.

Cumparati, cumparati…

– …femeia ii cu principii…ian uitati-va!

-… eu va admir, doamna!

– …foarte corect faceti, trebuia si noi demult sa va urmam…

-…eu nu inteleg cum se poate, ca dupa atatia ani petrecuti intr-o grupa, Eu sa nu-i multumesc educatoarei, directoarei, dadacei si bucataresei…

***

Cam astea au fost toanlitatile si head-urile adunarii de parinti de la gradinita. Sper ultima.

Si, lucru normal, daca esti chemata la adunare, sa fii sigura ca ti se va cere bani. Multi bani. Asa, ca pentru ultimul matineu.

Socotelile au fost simple, facute de 3 mamici care conduc tot show-ul in grupa noastra. Ceilalti parinti tac. Unii mai indraznesc sa-si impartasesca indignarea cu vecinii de banca.

Azi, in sfasrit, mi s-a oferit posibilitatea sa ma exprim. Am fost oarecum provocata (cu obraznicie) sa recunosc ca sunt „unicul parinte” care nu da bani pentru matinee. Ma asteptam la o linsare colectiva. Mare mi-a fost surpriza sa descopar ca majoritatea parintilor nu sunt lobotomizati (contrar parerii mele). Unii m-au sustinut, altii au tacut discret. Nimeni, insa, nu mi-a urmat exemplul si nu s-a oprit din aceasta mituire colectiva, acceptata, in buna stiinta de cauza, la cel mai inalt nivel.

***

In total, grupa noastra trebuie sa stranga 10.000 lei (zece mii lei)!!!! Mie mi se pare o suma exorbitanta. Si asta sunt doar banii care ii dam in „fondul” cadourilor pentru cele 25 de persoane care trebuie „luate in seama”. Asadar, fiecare parinte se va desparti de 450-500 de lei. Pentru ca asa trebuie. Pentru ca asa e la noi si noi nu putem zice nu. Chiar daca avem gemeni si nu ne mai tin buzunarele.

***

Nu am adaugat aici costurile pentru pregatiri, care cuprind (in cazul fetelor) pretul stofei pentru rochie, achitarea serviciilor croitoresei, cumpararea pantofilor, ciorapilor si altor accesorii. Inca 1000 de lei.

Dupa matineu urmeaza alta jecmaneala. In forma de fotografii si discuri, care se vand ca painea cea calda. Ca doar nu-i poti refuza odorului o amintire. Si cum amintirile trebuie pretuite, ele si costa corespunzator: o fotografie se vinde cu 8 lei, iar un CD cu 160 de lei.

***

Morala e simpla. De cate ori ne va lua gura pe dinainte sa blestemam statul, sistemul si coruptia de la noi, sa ne oprim si sa ne dam peste gura. De trei ori. Si, cel mai bine, cu talpa pantofului.

Primavara

primavara

primavaraaaaa

Azi am dat frau liber geniului meu creator si i-am facut Ilincai o coronita pentru matineul de primavara, care va avea loc maine.

Ilinca e lalea. Lalea roz. Rochie care sa aduca, cel putin de departe, a lalea nu am gasit. De aceea i-am luat una simpla, adica roz, cu dantelute, floricele, din sifon si atlas.

Sper ca acest cuib de primavara de pe capul ei sa nu cada la prima aparitie pe scena. In orice caz, cred ca Ilinca va produce senzatie printre rindurile spectatorilor. Da, ati ghicit, m-am inspirat din Lady Gaga!

Matineul, bata-l norocul…

Astept o lege care sa interzica matineele. Dar stiu ca voi astepta in zadar. Intre timp, nu-mi ramane decat sa rezist stoic hoardelor de parinti care se imbulzesc la usa grupei cu idei de tinute, idei de mese dulci si propuneri, care mai de care, in privinta sumei pe care trebuie s-o dea in plic.

***

A inceput sezonul matineelor de primavara. Acum toate administratiile institutiilor de invatamant prescolar isi vor baga mainile in sacul cu bani, asa cum imi bagam eu mainile in sacul cu zahar al bunicai. Ei, bine, la cineva sacul o sa fie ros de soareci, carpit sau nitel mai mic, dar toti isi vor lua portia. Mai putin parintii, care se vor desparti de vreo 400-800 de lei (depinde de gradinita) cu aceasta ocazie.

***

Azi a avut loc un lucru nemaipomenit in viata familiei noastre. I-am inchiriat Ilincai o rochie, din alea „roz-bonbon”, pentru matineu. Mi-am zis ca daca tot e penultimul matineu de la gradinita, sa-i fac o placere, s-o imbrac in „printesa”. Aceasta extravaganta neinspirata m-a costat 200 de lei. Si asta fara accesorii. Si asta fara sa includem pretul „fonogramei”, al fotografiilor (8 lei bucata) si al discului (160 lei). De bani in plic – tac, deoarece nu dau.

***

Iar daca cineva o sa fie destul de naiv sa incerce sa ma convinga ca bucuria copiilor n-are pret, asa cum obisnuiesc s-o faca unele mamici, intre doua vorbe cu educatoarea in vestiarul grupei, sa nu-si iroseasca coardele vocale. Pe copii poti sa-i bucuri la preturi reduse sau, SURPRIZA, gratuit (!), asa cum se intampla pe timpul cand eram eu copil sau asa cum se intampla in alte tari din fostul spatiu socialist (ma refer la experienta noastra ceha, cu matinee absolut gratuite, ce-i drept fara fite, ceea ce n-ar place parintilor nostri).

***

Dragi deputati, daca vreti sa-mi pierd timpul inca o data cu alegerile, faceti ceva cu matineele astea!

Buletin informativ

Dimineata

Tandem

Amurg

Am revenit la Chisnau, dintr-o vacanta apropae de vis, nu pe plajele cu nisp alb si palmieri in floare.

Amsterdamul a ramas asa cum l-am cunoscut exact cu 6 ani in urma. Asta da, stabilitate! Preturile au ramas aceleasi, lucrarile pentru un viitor metrou sunt inca in toi chiar in centrul orasului, aceeasi turisti, care nu stiu incotro s-o apuce in prima lor seara in capitala olandeza, spre Red Light District sau spre Bulldog, unul dintre cele mai populare coffee-shopuri. Mi-am lasat la Amsterdam cateva din lucrurile personale, fiind sigura ca ma voi intoarce.

***

Cat am fost plecata, coalitia mostruoasa s-a reunit din nou la gradinita si a pus la cale scenariul pentru matineul de primavara. Penultimul din istoria familiei noastre. Si, conform traditiei, Ilincai nu i-a revenit niciun rol. Eu m-am obisnuit deja ca fata mea  face parte din figuratie, fara nici cea mai mica sansa de a capata vreun rol principal. Si asta deoarece mama ei este o zgarcita!

***

In rest, Chisinaul m-a intalnit cu furtuna, gropi, noroi si un sofer de taxi care se lamenta la fiecare hop. Cand am iesit din masina si i-am intins 70 de lei, singurii bani moldovenesti pe care ii aveam, mi-a multumit foarte indelungat si mi-a urat sanatate, adaugand ca „celor care dau, li se intoarce inzecit”. Sper asa sa fie.

***

In fine, Happy Valentine’s Day! Nu stiu cum nu mi se intoarce limba sa spun asta in romana. Poate de aceea ca n-au putut americanii sa ma convinga ca dragostea trebuie sarbatorita o data pe an.

***

Asta da, MATINEU…

Cadrele noastre didactice mai au mult de lucrat pana la asa un matineu!

Fiind insa serioasa, pot sa spun doar un lucru: am ramas cu gura cascata. Literalmente. Si nu stiu ce m-a mirat mai mult, simtul artistic al educatorilor sau ovatiile parintilor…(?)

Multumesc Dumitritei, care a postat aceasta perla a pedagogiei americane pe Wall-ul meu facebookian, ca replica la postarea despre matineul de iarna a Ilincai.

Dare de seama de la matineu sau ce au de castigat parintii atunci cand copiii lor nu sunt luati in seama

Ilinca, ingandurata

Ura! Matineul de iarna a Ilincai s-a consumat.

***

De mic copil mama, bunica si bunicul m-au invatat ca a minti este 1. rau 2. este pacat 3. este incomod. Din aceasta cauza, nu voi minti si voi spune purul adevar: nu-mi plac matineele. Da, stiu, Ilinca se pregateste o luna intreaga, are emotii, vrea sa fie cea mai buna si cea mai frumoasa, eu, insa, merg la aceste evenimente ca la niste corvoade.Motive sunt mai multe. Motive morale, financiare, materiale, de etica, de estetica si, la urma urmei, ma plictiseste sa privesc 20 de copii speriati, care impusca cu fraze ce nu le inteleg, care turuie poezii, care se ineaca cu scenete.

***

Ma opresc la scenete. Din toamna am observat ca in grupa noastra, la matinee, se vorbeste mult despre flacai, despre maritis, vraji, mandrute si alte obiceiuri seculare. Le imbascesc capul fetelor de pe acum, ca e mai important sa „plamadesti aluatul si sa dai paine la cuptor”, decat sa comunici cu potentialul mire. Apoi, li se mai baga in cap ca o fata buna si de treaba, e fata care merge la sezatoare si acolo face schimb de ocheade cu potentialul. Pana aici, toate bune si frumoase si cinstite si ca la oameni gospodari.

***

Noi suntem destepte, stim cum sa ochim direct in tinta

– Noi vrem mire frumos

– Cu automobil propriu

– Si cont in banca

– Cu tata director de firma

– Si daca firma da faliment?

– Nu-i nimic, ne va ramane casa cu 3 etaje.

***

Am sarit ca arsa. Nu-mi venea sa cred ca in 201o, cand lumea vorbeste despre egalitatea sexelor, oportunitati, cand Antonita Fonari organizeaza mese rotunde si ceaiuri unde se discuta despre lipsa femeilor in politica moldoveneasca si ce putem face ca din partea PLDM-ului sa fie macar o „reprezentanta” in Parlament, la gradinita, numarul nu stiu care, se recita, sus si tare, despre conturi in banca, automobile proprii si case cu 3 etaje. Toate castigate prin maritis, prin „calea cea de jos”, prin barter, prin carne vie si, daca imi permiteti, prin prostitutie. Invatata la gradinita, sustinuta de mama si tata.

***

Ilinca nu si-a avut partea in aceasta parodie de prost gust. Asta insa nu inseamna ca ea nu tine minte pe de rost toate replicile. Multumesc gradinitei, ca mi-au mai dat de lucru pentru cativa ani. Timp in care va trebui sa scot din capul ei toate aceste aberatii. Ca doar doamna educatoare are intotdeauna dreptate.