Despre paine cu magiun si cea mai incredibila mama

Ca sa am ce incalta in prima zi de facultate, mama a strans de la toti colegii  sai 160 de lei. Atat costau pantofii cu toc pe care pusesem ochiul intr-un magazin comercial din centrul Chisinaului. In acea dupa-amiaza am intrat in magazin cu un teanc de bani in mana. Aveam 160 de lei in bancnote de 1 si 5, mototolite, vechisoare. Mama a facut tot posibilul pentru ca fata ei sa aiba ce incalta in prima zi de viata matura.

Primii doi ani de facultate am indurat foame. Poate din cauza asta nici acum nu sint satula si de cate ori sint invitata undeva ma gandesc, fara sa vreau, daca va fi sau nu mancare.

La fiecare salariu mama ne intrunea intr-o sedinta extraordinara pentru a decide cine se va face luna aceasta cu o pereche de sosete sau colanti noi si cine va astepta.

Paltonul, croit dupa fason frantuzesc dintr-un tweed cumparat inca de bunica pe timpul cand unicul croitor serios din tirg era un evreu, mama l-a platit impreuna cu toate prietenele sale. Nu mai avea nimeni palton ca la mine.

***

Painea cu magiun a ramas pentru mine un simbol al saraciei. Am mancat doua ierni la rand paine cu magiun. De sarbatori mancam fasole. Duminicile erau petrecute in ritmul dezghiocarii samburilor de bostan. Toate erau aduse de la bunica de la tara.

Eu nu mai stiu de unde mama a gasit bani sa-mi ia cizme cu blana. Insa, stiu ca era plina de datorii ani la rand. Lua dintr-o parte ca sa dea in alta.

Dupa anul doi de facultate am inceput sa lucrez. Banii pe care ii castigam imi ajungeau sa-mi port de grija fara a o pune pa mama la cheltuiala. Imi administram cu atata talent bugetul, incat m-a dus capul sa-mi fac reparatie in camera dupa anul III.

***

Aceste timpuri sint deja departe, iar amintirea lor mai este vie…vorba poeziei. Desi, de cate ori mama incepe sa depene memorii din anii de criza, eu ma grabesc sa schimb subiectul. „Acum e altceva. Acum e bine. Lasa trecutul acolo unde ii e locul”.

Uneori imi trece prin cap ca totul a devenit prea confortabil. Ca odata cu magiunul pe care l-am scos din viata mea, am scos si spiritul razboinic cu care ma trezeam dimineata pentru a castiga batalia. E de ajuns oare sa ai unt pentru a-l unge pe paine pentru a fi impacat cu viata? Mama zice ca nu. Ea crede ca fetele ei trebuie sa traiasca altfel.

 

 

Ziua mamei

E prima duminica, din multe-multe duminici, in care am ramas singura acasa. Si sunt fericita.

Ma simteam la fel si cu 10 ani in urma, cand eram mai tanara, mai supla si minus un copil. Acum, insa, stiu sa gust din fiecare ora libera pe care o am, fara sa astept „ziua ceea” cand totul va fi perfect, eu nu voi avea niciun cos pe fata, parul va arata fantastic, iar in fata casei ma va astepta nepotul lui Jackie Onassis.

***

Azi e ziua pe care mi-o dedic in intregime.

Acum cativa ani, am descoperit secretul, pe care nimeni nu se grabea sa mi-l spuna: conditia de baza a fericirii unui copil este fericirea mamei lui. Iar cum fericirea este la indemana oricui, eu am decis sa o culeg asa cum Ilinca culege papadiile: mult, indelungat si cu placere.

***

Azi mi-am scos bicicleta la plimbare. Era si timpul, deoarece, sarmana se transformase intr-un cuier multifunctional. Doua ore de pedalat mi-au adus atata bucurie, de parca as fi facut inconjurul lumii (desi am incojurat stadionul de langa casa).

Azi, pedaland, am intalnit o alta mamica. Una frumoasa si puternica. La fel, pe bicicleta. Prezenta ei m-a bucurat si m-a inspirat.

Azi am privit indelung florle pe care le-am sadit in fata blocului. Am admirat puii de tei care au fost saditi de vecinul de la patru. Mi-am salutat vecinul de la doi, impresionat de bicicleta mea.

Simteam cum fiecare celula in mine se bucura. De soare, de verde, de viata.

***

Morala este simpla. Si arhicunoscuta si megavehiculata. Bucurati-va de fiecare zi, deoarece ziua cea mare nu exista. Ea tot o zi e. Si are exact 24 de ore.

10 motive pentru a (nu) angaja o mama singura

Erin Brockovich, in interpretarea Juliei Roberts. Le ador :)

E bine sa fii mama singura. Da, suna cam egoist, dar asta e. Singura, frumoasa, necotrolata (si incontrolabila), cu ceva bani in buzunar (pe care nu trebuie sa-i dai pentru achitarea creditului pe masina ce va fi condusa, evident, de sot), cu timp seara, pe care esti stapana doar tu (din clipa in care cel mic doarme deja). Si no sex atunci cand are (doar) el chef. (Stiti, partide din alea, cand pe tine chiar te doare capul sau nu poti sa te gandesti la nimic altceva, decat  factura venita pentru caldura…)

Pai iata, un site francez dedicat mamelor care lucreaza (la ei asta e chiar o dilema: sa lucrezi sau nu cu un copil acasa) a publicat o lista de 10 motive pentru care trebuie sa angajezi o mama singura. Motivele invocate sunt destul de nostime si destul de adevarate. Eu am ales 7 puncte din cele 10 si le-am comparat cu realitatea mea.

1. Mama singura e descurcareata

Bingo! Eu pot fi acum „santehnic-liubiteli”, pot lipi tapete, pot monta o lampa cumparata la Supraten sau Ikea, pot sapa o gradina, pot muta mobila etc. Stiu ca nu trebuie sa astept de la nimeni ajutor, iar in lista mea de cadouri pentru Craciun am si un sfredel! Asadar, stimati angajatori, pot lua si matura, cand e nevoie de facut curat sub masa si pot destupa chiuveta de la baie! (Asta numesc eu optimizare a muncii)

2. Mama singura nu panicheaza

Hmmm, iata la acest punct nu as fi atat de categorica. Eu, mai degraba, sunt regina panicarii, mai ales, cand nu ma vede mama, care panicheaza mai tare decat mine, iar eu incerc sa controlez situatia (chiar?)

3. Mama singura este autonoma

Exact. Revenim la punctul 1. Nu ai pe cine suna sa te ajute sa schimbi becul sau sa-ti urce valizele la etajul 6 fara lift. Le faci pe toate. La servici, de asemenea, le faci pe toate. Cu mici exceptii, evident, las’ sa nu uite ca esti femeie!

4. Mama singura este disponibila

Ok, aproape adevarat. Eu cred, ca e mai corect sa spui ca mama singura poate sa aleaga sa fie sau nu disponibila. Totusi, odata ce ai scos-o la capat cu cel mic, esti libera sa te dedici muncii sau altei activitati debordante. Lipsa unui sot sau iubit care sa te sacaie (da, fiecare iubit si sot sacaie, si le felicit pe acele femei care au MARELE noroc sa aiba un barbat care nu le sacaie) si sa te sune la fiecare 10 minute, odata ce acele ceasornicului au trecut de miezul noptii, este un foarte mare atu. Compania are numai de castigat.

5. Mama singura e intotdeauna bine echipata (si aici nu ma refer la gadgeturi)

Mmm, aici trebuie sa recunosc ca tocul de 10 cm nu face parte din arsenalul meu. Si se mai intampla ca diminetile sa fiu sifonata si fara machiaj. Dar lucrez, ma stradui, depun efort si mi-am luat chiar o crema de 300 de lei (oops!) Ah, si sa nu uitam ca o femeie singura e (deseori) in cautari, respectiv trebuie „sa vanda”, iar „natur produkt”-ul e gustos numai in reclame. Si, eram cat pe ce sa uit, o mama singura e independenta financiar si nu sta la cheremul sotului atunci cand vrea un parfum nou.

6. Mama singura are nevoie de bani

Da. Asta e. Bani pentru chirie, bani pentru gradinita, bani pentru vacanta si pantofi. Mama singura va lucra si week-endurile, numai sa faca bani. Si sa-i stearga nasul fostului sot/iubit care a lasat-o cu un copil in brate. Sau pe care ea l-a lasat (tot din lipsa de bani). Si, fiti siguri, mama singura mai are vreo doua surse de venit (mititele) pe undeva pe acolo, in caz ca…Asadar, daca aveti proiecte noi, idei indraznete sau doar o „haltura”, sunati-o pe mama singura care va face fata.

7. Mama singura nu va iesi in concediu de maternitate

Asta da. Asta, cu siguranta, n-ar face-o nicio mama singura. Cu exceptia lui Erin Brockovich si Georgetei Voinovan. Insa, in cazul in care mama singura pe care ati angajat-o ar face acest pas curajos, eu va sfatui sa-i faceti o petrecere surpriza si sa nu uitati sa strangeti cate 50 de lei de la fiecare angajat, pentru a i le inmana in plic, impreuna cu cele mai frumoase urari de bine. Bravo, mama singura!

Vecina

În una din ultimile dimineţi cu soare a acestui octombrie, în saptămîna cînd prinţesa mea bolea acasă, servindu-i astfel de alibi incapacităţii mele de a mă scula devreme, am auzit de afară voci de copii-zglobii şi cea a unei mămici, la fel de zglobii. Mînată de sentimentul ăsta, mai mult femeiesc (sau muieresc chiar),de invidie,  am sărit ca arsă din pat şi am alergat la geam, să văd cine îndrăzneşte să fie mai trează şi mai energică decît mine într-o dimineaţă de…vineri.

Afară era ea…vecina. Să fi fost oarecare altă femeie o nimiceam într-o secundă (cel puţin în gînd). Vecina îşi ducea cele două fetiţe la şcoala şi băieţelul la grădiniţă. Înaltă, zveltă, blondă, îmbrăcată foarte simplu…dar atît de frumoasă şi proaspătă. Vecina mea are trei copii, două fetiţe şi un băieţel, cu o diferenţă între ei de vreo 3 ani. Ea îi creşte singură. Tatăl este un străin, dintr-o ţară îndepărtată. De ce ea a revenit acasă şi de ce e singură, nu ştiu. Dar, nici nu contează aici.

Acestă femeie tînără este machiată de dimineaţă, cu părul aranjat la orice oră şi cu o faţă plină de optimism şi un fel de duioşie amestecată cu mîndrie, că mă trec furnicile cînd o întîlnesc. Cînd o văd înconjurată de cei trei copii, unul mai frumos ca altul, nu pot să nu o admir, să nu-i zîmbesc şi să-i doresc, în gîndul meu, cea mai bună viaţă cu putinţă…şi să mă gîndesc, de ce, Doamne, nu mă pot machia şi eu de dimineaţă?