Lecturi pentru vacanta: What do we need men for?

65107_7

O carte de vacanta sau de pauza de masa la servici. Titlul ne da o idee foarte buna despre ce este cartea: ce mai e si cu barbatii astia? Avem nevoie de ei? Are specia umana nevoie de ei? Care sunt, totusi, diferentele dintre femei si barbati? Sunt oare ei altfel decat noi, femeile, sau suntem toti oameni si nu ne deosebim cu nimic?

Janusz L. Wisniewski, autorul polonez, care a facut ravagii in partea noastra de Europa cu romanul „Singuratatea in retea”, vine de aceasta data cu o culegere de eseuri, scrise intr-un limbaj accesibil, de pe pozitia unui barbat, dar si a unui om de stiinta, despre soarta sexului puternic de-a lungul istoriei. O carte captivanta, un fel de mini-enciclopedie in stilul „Tot ce vrei sa stii despre barbatul tau, dar ti-a fost frica sa intrebi”, cu date istorice, rezultate ale cercetarilor, incursiuni in genetica, povesti din viata. Dar, atentie, cele/cei care au asteptari prea mari si intrebari prea profunde, mai bine nu cititi cartea, deoarece veti ramane dezamagite/dezamagiti de superficialitatea continutului si de sfarsitul ei putin sentimentalo-lacrimogen. Si inca ceva. Propun sa nu luati tot ce e scris in aceasta carte ca adevar in ultima instanta. Personal, am gasit cateva momente cu care nu sunt de acord. Unul din ele ar fi in capitolul 2 („Poate barbatul sa fie fidel?”) in care iarasi ni se explica ca un barbat nu poate fi fidel, pe cand o femeie poate, deoarece ea este predispusa spre aceasta genetic si ca pentru o femeie nu este atat de importanta cantitatea actelor sexuale si intensitatea lor, pe cat este important sentimentul de apropiere si impartasire pe care le ofera o relatie sexuala. Aaaa, serios? Dar, Polonia este o tara profund catolica si nu ma mira astfel de inetrpretari :)

In fine, va recomand sa cititi cartea daca vreti sa va aduceti aminte de lectiile de biologie si istorie sau sa aflati tot ce au uitat sa va spuna (sau nu au vrut sa va spuna) profesorii la scoala.

Pentru amatorii cititului online – versiunea electronica a cartii in rusa.

Noi vara nu citim

In timp ce Ilinca isi incalzeste talpile la soare in sudul Frantei, eu ma familiarizez cu literatura pentru copiii de clasa a II. Din pura curiozitate. Si, ca sa fiu sincera pana la urma, dintr-un fel de placere mazochista de a sta cu ochii bulbucati pe parcusrul a catorva minute in sir. Din lista celor 92 de titluri recomandate spre lectura in timpul vacantei, eu cunosc doar vreo 15. Sa nu mai mentionez ca 85 % din autori imi sunt total necunoscuti.

Cine e Demostene Botez? Constantin Dragomir? Vladimir Rusnac? Victor Prohin? Constantin Usinski? Radion Cucereanu? Vinciu Gafita?

Fie, sa admitem ca sunt o ignoranta incorigibila, dar spuneti-mi, va rog, unde sa gasesc acesti autori pentru a ma lumina si pentru a-mi convinge odrasla ca e bine sa citesti ceea ce a scris Traian Dorz si Valeria Boiculesi?

Pana una-alta, eu ma culc pe o ureche. Si imi voi trimite copilul la scoala cu temele nefacute. Parca nu am chef sa ma cert la subiectul „Cititul ca o cale rapida spre o viata plina de merite civice”. Mai ales dupa o vara atat de frumoasa. Mai ales ca nu gasesc argumentele convingatoare care mi-ar transforma discursul „pro lectura” intr-o pledoarie credibila.

In fine, nu vreau sa-mi stresez copilul. Sunt o mama iresponsabila? Poate. In schimb, eu stiu ca la 30 de ani Ilinca, cu siguranta, isi va aminti de vacantele ei frumoase, care nu au fost sacrificate de dragul unei liste de lecturi, numai buna de lipit pe frigider pentru a crea impresia ca in casa asta se respecta regulile. Sa ramana, deci, pe frigider! Unde ii este locul.

***

Si ca sa nu credeti ca la noi nu se citeste, vin repede sa va prezint o dovada: Ilinca la 2 ani, cu o carte de antropologie.