Lecturi pentru vacanta: „Women” de Charles Bukowski

Au mai ramas cateva saptamani de vara, exact cat sa reusiti sa cititi inca vreo doua carti bune.

Pentru inchiderea acestui sezon de „Lecturi pentru vacanta”, vreau sa va propun o carte ce sta la loc de frunte in lista mea de carti pentru o viata. Este vorba de Charles Bukowski (caruia i-am cantat ieri Happy Birthday) si cartea lui „Women”.

images (1)

Din start, vreau sa anunt, pudibunzii, domnisoarele artistice slabe de fire si toti ceilalti care sufera atunci cand vad scris undeva cuvantul „pizda”, sa se abtina de la aceasta lectura.

„Women” a fost, pentru mine, piesa de rezistenta din acest sezon bibliofil. Am citit aceasta carte dintr-o suflare. Am vorbit cu cuvintele lui Bukowski, am citat fraze intregi, l-am savurat, i-am cautat toate celelalte lucrari si le-am inghitit ca o flamanda. Atata sinceritate si sensibilitate nu am simtit demult la vreun autor.

In „Women” Bukowski e atat de intim, atat de dezbracat de forme, ironie, inteligenta prefacuta, incat nu-ti ramane decat sa-l lasi sa vorbeasca, sa-i asculti durerea, tinandu-l de mana.

Si cat de stranii n-ar parea cuvintele mele pentru foarte multa lume, care se arata dezgustata de aceasta carte, pe care ei o gasesc doar perversa, cruda si violenta, eu vreau sa marturisesc ca „Women” de Bukowski este poate cel mai frumos omagiu adus femeilor de catre un scriitor.

Lectura placuta!

Lecturi pentru vacanta: The Last American Man

Imagine

Elizabeth Gilbert a scris si inainte de „Eat, pray, love”. Si a scris excelent, as spune eu.

„The Last American Man” este ciresica de pe tort din seria „Lecturi pentru vacanta”. O carte ce m-a vrajit de la prima pagina prin talentul deosebit al autoarei de a povesti usor, dezinvolt, de parca ar sta de vorba cu fiecare cititor in parte la o halba de bere in vreun local la o margine de drum american, langa o benzinarie cu doua pompe.

„The Last American Man” este povestea lui Eustace Conway, un erou al zilelor noastre, care traieste pe varf de munte si vaneaza cerbi. Dar, un erou este, in primul rand, om. Cu caracterul sau complex si, deseori, contradictoriu, cu frici, traume, asteptari, prejudecati, rani, vise, frustrari si tot ce poate aduna sub pielea sa un om cu abilitati exceptionale.

The backside of heroism is often rather sad: women and servants know that*, o citeaza autoarea pe Ursula K. LeGuin, o scriitoare de science fiction. Prin acest citat, Gilbert a spus totul despre lucrarea sa. Desi, trebuie de citit doua treimi din carte pana a ajunge la aceste randuri. Si pentru a fi gata de a le accepta.

„The Last American man” este pentru mine revelatia sezonului in materie de lectura. Din aceasta cauza, indraznesc sa o recomand calduros tuturor, atat femeilor, cat si barbatilor, si cred ca nu voi gresi daca voi sustine ca este o lectura care te face sa gandesti dincolo de paginile cartii, sa vezi unele lucruri altfel, sa- i intelegi, intr-un sfarsit, pe unii oameni.

Prima lectia pe care am invatat-o din „The Last American Man” este ca pentru a realiza ceea ce-ti doresti foarte mult, trebuie sa depui efort. Constant. Rutinier. Intr-o zi, insa, visul va deveni realitate. A doua lectie, poate chiar mai valoroasa decat prima, este ca cel mai important in realizarea unui vis este sa stii sa te opresti la timp.

***

Aceasta este non-fictiune.

Cartea poate fi gasita si in librariile din Chisinau in romana sau rusa.

Titlul in romana este „Ultimul barbat american”.

*Reversul eroismului, este, deseori, trist: femeile si servitorii stiu asta.

Lecturi pentru vacanta: Frumoasele straine

Frumoasele straine Mircea Cartarescu_09101131

Imi place Mircea Cartarescu. Ca scriitor, ca barbat, ca persoana publica. Ca tot. Sper ca miroase tot atat de bine, pe cat de bine scrie si vorbeste.

„Frumoasele straine” este o bijuterie de carte, pe care ar sta bine s-o citesti la vreo terasa pariziana, la masutele lor minuscule, inghesuita printre alti vizitatori, cu o ceasca de cafea si un buzunar plin cu planuri.

Mircea Cartarescu nu m-a dezamagit nici de aceasta data. Dar cum ar putea? „Frumoasele straine” este o culegere de trei povestiri cu o naratiune usoara, naturala, presarata cu glume, amintiri, paranteze, anecdote si descrieri gustoase. Cartarescu stie sa cucereasca prin sinceritate, lipsa de pozare si prin capacitatea lui uimitoare de a nu se lua in serios si de a deconspira aceasta pornire „secreta” la atatia alti oameni publici sau care se vor publici.

Deci, o lectura excelenta pentru zilele usoare, cu mult aer, cu vorbe bune si… cu un loc la o terasa pariziana. Dar, atentie, sa nu va amagiti – Cartarescu nu este doar anecdota si apropouri saratele, el este si un fin observator al actualitatii, care te lasa cu cateva teme de gandit in urma lecturii. Recomand din suflet.

Cartea potae fi gasit si in librariile din Chisinau.

Lecturi pentru vacanta: What do we need men for?

65107_7

O carte de vacanta sau de pauza de masa la servici. Titlul ne da o idee foarte buna despre ce este cartea: ce mai e si cu barbatii astia? Avem nevoie de ei? Are specia umana nevoie de ei? Care sunt, totusi, diferentele dintre femei si barbati? Sunt oare ei altfel decat noi, femeile, sau suntem toti oameni si nu ne deosebim cu nimic?

Janusz L. Wisniewski, autorul polonez, care a facut ravagii in partea noastra de Europa cu romanul „Singuratatea in retea”, vine de aceasta data cu o culegere de eseuri, scrise intr-un limbaj accesibil, de pe pozitia unui barbat, dar si a unui om de stiinta, despre soarta sexului puternic de-a lungul istoriei. O carte captivanta, un fel de mini-enciclopedie in stilul „Tot ce vrei sa stii despre barbatul tau, dar ti-a fost frica sa intrebi”, cu date istorice, rezultate ale cercetarilor, incursiuni in genetica, povesti din viata. Dar, atentie, cele/cei care au asteptari prea mari si intrebari prea profunde, mai bine nu cititi cartea, deoarece veti ramane dezamagite/dezamagiti de superficialitatea continutului si de sfarsitul ei putin sentimentalo-lacrimogen. Si inca ceva. Propun sa nu luati tot ce e scris in aceasta carte ca adevar in ultima instanta. Personal, am gasit cateva momente cu care nu sunt de acord. Unul din ele ar fi in capitolul 2 („Poate barbatul sa fie fidel?”) in care iarasi ni se explica ca un barbat nu poate fi fidel, pe cand o femeie poate, deoarece ea este predispusa spre aceasta genetic si ca pentru o femeie nu este atat de importanta cantitatea actelor sexuale si intensitatea lor, pe cat este important sentimentul de apropiere si impartasire pe care le ofera o relatie sexuala. Aaaa, serios? Dar, Polonia este o tara profund catolica si nu ma mira astfel de inetrpretari :)

In fine, va recomand sa cititi cartea daca vreti sa va aduceti aminte de lectiile de biologie si istorie sau sa aflati tot ce au uitat sa va spuna (sau nu au vrut sa va spuna) profesorii la scoala.

Pentru amatorii cititului online – versiunea electronica a cartii in rusa.

Lecturi pentru vacanta: Yoga Bitch de Suzanne Morrison

Imagine

Cauti cartea perfecta pentru o vacanta lipsita de stres si ganduri cu iz intelectual?

Atunci „Yoga Bitch” de Suzanne Morrison e ceea de ce ai nevoie!

***

Trecand la o tonalitate mai serioasa, „Yoga Bitch” este o carte atat pentru cei, care, ca si mine, nu prea au incredere in toata aceasta moda yogina, cat si pentru cei care aproape s-au lasat convinsi de discursul unei vieti vesnice dupa indeplinirea celor cateva asane pe covorasul pentru yoga semnat Stella McCartney.

„Yoga Bitch”, este, de fapt, un jurnal in toata legea, scris de Suzanne Morrison in perioada cand era pierduta indragostita de Indra, instructoarea sa de yoga din Seattle, orasul sau de bastina. Deci, Suzanne decide sa se scufunde in totalitate in energia Indrei, urmand-o la un curs de yoga „pentru alesi”, organizat de aceasta si partnereul sau de viata, pe insula Bali (da, exact pe aceeasi insula pe care a stat Elizabeth Gilbert, autoarea „Eat, pray, love”). Ajunsa acolo, Suzanne, insa, descopera treptat ca viata pe care si-o imagina ea ca o duc yoginii exemplari nu este chiar atat de exemplara si ca dragostea fata de bani, orgoliul si egocentrismul nu sunt niste pacate doar ale noastre, celor care nu au trecut printr-o purificare spirituala si continua sa manance carne de animale moarte si refuza sa bea dimineata urina in loc de cafea.

Cartea se citeste usor, dintr-o suflare, cu un inceput de zambet pe buze, dar si cu cateva intrebari care nu inceteaza sa apara in cap. O gasiti si in librariile nostre in romana si rusa. Lectura placuta.

Aici puteti citi si alte recenzii serioase.

PS: Haideti sa o sustinem pe Aliona Moon in finala Eurovisionului!

Noi vara nu citim

In timp ce Ilinca isi incalzeste talpile la soare in sudul Frantei, eu ma familiarizez cu literatura pentru copiii de clasa a II. Din pura curiozitate. Si, ca sa fiu sincera pana la urma, dintr-un fel de placere mazochista de a sta cu ochii bulbucati pe parcusrul a catorva minute in sir. Din lista celor 92 de titluri recomandate spre lectura in timpul vacantei, eu cunosc doar vreo 15. Sa nu mai mentionez ca 85 % din autori imi sunt total necunoscuti.

Cine e Demostene Botez? Constantin Dragomir? Vladimir Rusnac? Victor Prohin? Constantin Usinski? Radion Cucereanu? Vinciu Gafita?

Fie, sa admitem ca sunt o ignoranta incorigibila, dar spuneti-mi, va rog, unde sa gasesc acesti autori pentru a ma lumina si pentru a-mi convinge odrasla ca e bine sa citesti ceea ce a scris Traian Dorz si Valeria Boiculesi?

Pana una-alta, eu ma culc pe o ureche. Si imi voi trimite copilul la scoala cu temele nefacute. Parca nu am chef sa ma cert la subiectul „Cititul ca o cale rapida spre o viata plina de merite civice”. Mai ales dupa o vara atat de frumoasa. Mai ales ca nu gasesc argumentele convingatoare care mi-ar transforma discursul „pro lectura” intr-o pledoarie credibila.

In fine, nu vreau sa-mi stresez copilul. Sunt o mama iresponsabila? Poate. In schimb, eu stiu ca la 30 de ani Ilinca, cu siguranta, isi va aminti de vacantele ei frumoase, care nu au fost sacrificate de dragul unei liste de lecturi, numai buna de lipit pe frigider pentru a crea impresia ca in casa asta se respecta regulile. Sa ramana, deci, pe frigider! Unde ii este locul.

***

Si ca sa nu credeti ca la noi nu se citeste, vin repede sa va prezint o dovada: Ilinca la 2 ani, cu o carte de antropologie.

Lecturi varatice

Vara incepe anotimpul lecturilor. Nu ca nu as citi primavara, toamna sau iarna, doar ca vara cititul imi pare mai dulce, mai pasional chiar, el devenind un act de iubire pentru care imi rezervez, zi de zi, ceva timp. Ma pregatesc, ma fac frumoasa, imi aranjez locul si imi astept autorul ales la o cafea, la o vorba, la un gest tandru. Da, eu sunt nebuna indragostita de fiecare scriitor pe care il citesc. Si dupa fiecare carte incheiata am nevoie de cateva zile de reculegere. Nu pot sari dintr-o relatie in alta.

Vara aceasta e mai speciala. Sunt in sfarsit libera sa-mi petrec zilele asa cum imi place. Vara aceasta voi citi ceea ce nu am reusit sa citesc in ultimii 2 ani. Carti incepute, amanate, uitate. Acum le voi aduna pe toate si le voi duce la capat.

Vara aceasta si Ilinca mi se alatura. Pentru ea, insa, lectura nu a devenit inca o necesitate. Dar va invata. Are si ea o lista mare de lecturi pentru vacanta. Poezii, povestiri, povesti. Acum incepem ziua cu o ora de lectura. Obligatoriu. Aici chiar insist.

Iunie va fi luna in care imi voi incheia aventura cu Somerset Maugham. Iubitul Somerset Maugham, pe care l-am descoperit din primii ani de facultate. Apoi va urma Chira Chiralina de Panait Istrati, o carte pe care mama mi-o recomandase de pe timpul liceului, dar pe care am gasit-o abia acum 2 ani. Urmeaza, Jack Kerouac cu On the Road, prietenul meu cu care ma vad zilnic la o cafea si care imi tine de urat in clipele cand o astept pe Ilinca sa iasa de la dansuri. Pe Kerouac l-am visat inca din anul patru de facultate. La desert il las pe fascinantul George Orwell cu Down and Out in Paris and London, o carte extraordinara in care autorul vorbeste despre anii petrecuti la limita saraciei in lumea subterana a Parisului si Londrei. Abia astept intalnirea noastra! Ludmila Ulitkaia e ciresica de pe tort. Ea ma asteapta cu o culegere de povestiri scurte, realiste, pe alocuri tandre, pe alocuri dure. Imi plac femeile care scriu!

Pe langa acest teanc de carti, sunt deschisa recomandarilor, imprumuturilor si dragostei la prima vedere. Stiu ca nu voi rezista si-mi voi cumpara ceva nou de Haruki Murakami. La fel stiu ca buna mea prietena tanti Nastea se va tine de cuvant si ma va lasa sa gust din Brida lui Paulo Coelho. Intre timp, voi calatori nitel prin Olanda, iar acolo ma asteapta doua carti pe care le cumparasem inca in martie si dupa care tanjesc la fel ca dupa un om drag.

***

Lecturi placute, dragele mele!

PS: Despre lista Ilincai scriu maine.