Lecturi pentru vacanta: The Last American Man

Imagine

Elizabeth Gilbert a scris si inainte de „Eat, pray, love”. Si a scris excelent, as spune eu.

„The Last American Man” este ciresica de pe tort din seria „Lecturi pentru vacanta”. O carte ce m-a vrajit de la prima pagina prin talentul deosebit al autoarei de a povesti usor, dezinvolt, de parca ar sta de vorba cu fiecare cititor in parte la o halba de bere in vreun local la o margine de drum american, langa o benzinarie cu doua pompe.

„The Last American Man” este povestea lui Eustace Conway, un erou al zilelor noastre, care traieste pe varf de munte si vaneaza cerbi. Dar, un erou este, in primul rand, om. Cu caracterul sau complex si, deseori, contradictoriu, cu frici, traume, asteptari, prejudecati, rani, vise, frustrari si tot ce poate aduna sub pielea sa un om cu abilitati exceptionale.

The backside of heroism is often rather sad: women and servants know that*, o citeaza autoarea pe Ursula K. LeGuin, o scriitoare de science fiction. Prin acest citat, Gilbert a spus totul despre lucrarea sa. Desi, trebuie de citit doua treimi din carte pana a ajunge la aceste randuri. Si pentru a fi gata de a le accepta.

„The Last American man” este pentru mine revelatia sezonului in materie de lectura. Din aceasta cauza, indraznesc sa o recomand calduros tuturor, atat femeilor, cat si barbatilor, si cred ca nu voi gresi daca voi sustine ca este o lectura care te face sa gandesti dincolo de paginile cartii, sa vezi unele lucruri altfel, sa- i intelegi, intr-un sfarsit, pe unii oameni.

Prima lectia pe care am invatat-o din „The Last American Man” este ca pentru a realiza ceea ce-ti doresti foarte mult, trebuie sa depui efort. Constant. Rutinier. Intr-o zi, insa, visul va deveni realitate. A doua lectie, poate chiar mai valoroasa decat prima, este ca cel mai important in realizarea unui vis este sa stii sa te opresti la timp.

***

Aceasta este non-fictiune.

Cartea poate fi gasita si in librariile din Chisinau in romana sau rusa.

Titlul in romana este „Ultimul barbat american”.

*Reversul eroismului, este, deseori, trist: femeile si servitorii stiu asta.

Lecturi pentru vacanta: Frumoasele straine

Frumoasele straine Mircea Cartarescu_09101131

Imi place Mircea Cartarescu. Ca scriitor, ca barbat, ca persoana publica. Ca tot. Sper ca miroase tot atat de bine, pe cat de bine scrie si vorbeste.

„Frumoasele straine” este o bijuterie de carte, pe care ar sta bine s-o citesti la vreo terasa pariziana, la masutele lor minuscule, inghesuita printre alti vizitatori, cu o ceasca de cafea si un buzunar plin cu planuri.

Mircea Cartarescu nu m-a dezamagit nici de aceasta data. Dar cum ar putea? „Frumoasele straine” este o culegere de trei povestiri cu o naratiune usoara, naturala, presarata cu glume, amintiri, paranteze, anecdote si descrieri gustoase. Cartarescu stie sa cucereasca prin sinceritate, lipsa de pozare si prin capacitatea lui uimitoare de a nu se lua in serios si de a deconspira aceasta pornire „secreta” la atatia alti oameni publici sau care se vor publici.

Deci, o lectura excelenta pentru zilele usoare, cu mult aer, cu vorbe bune si… cu un loc la o terasa pariziana. Dar, atentie, sa nu va amagiti – Cartarescu nu este doar anecdota si apropouri saratele, el este si un fin observator al actualitatii, care te lasa cu cateva teme de gandit in urma lecturii. Recomand din suflet.

Cartea potae fi gasit si in librariile din Chisinau.

Lecturi pentru vacanta: What do we need men for?

65107_7

O carte de vacanta sau de pauza de masa la servici. Titlul ne da o idee foarte buna despre ce este cartea: ce mai e si cu barbatii astia? Avem nevoie de ei? Are specia umana nevoie de ei? Care sunt, totusi, diferentele dintre femei si barbati? Sunt oare ei altfel decat noi, femeile, sau suntem toti oameni si nu ne deosebim cu nimic?

Janusz L. Wisniewski, autorul polonez, care a facut ravagii in partea noastra de Europa cu romanul „Singuratatea in retea”, vine de aceasta data cu o culegere de eseuri, scrise intr-un limbaj accesibil, de pe pozitia unui barbat, dar si a unui om de stiinta, despre soarta sexului puternic de-a lungul istoriei. O carte captivanta, un fel de mini-enciclopedie in stilul „Tot ce vrei sa stii despre barbatul tau, dar ti-a fost frica sa intrebi”, cu date istorice, rezultate ale cercetarilor, incursiuni in genetica, povesti din viata. Dar, atentie, cele/cei care au asteptari prea mari si intrebari prea profunde, mai bine nu cititi cartea, deoarece veti ramane dezamagite/dezamagiti de superficialitatea continutului si de sfarsitul ei putin sentimentalo-lacrimogen. Si inca ceva. Propun sa nu luati tot ce e scris in aceasta carte ca adevar in ultima instanta. Personal, am gasit cateva momente cu care nu sunt de acord. Unul din ele ar fi in capitolul 2 („Poate barbatul sa fie fidel?”) in care iarasi ni se explica ca un barbat nu poate fi fidel, pe cand o femeie poate, deoarece ea este predispusa spre aceasta genetic si ca pentru o femeie nu este atat de importanta cantitatea actelor sexuale si intensitatea lor, pe cat este important sentimentul de apropiere si impartasire pe care le ofera o relatie sexuala. Aaaa, serios? Dar, Polonia este o tara profund catolica si nu ma mira astfel de inetrpretari :)

In fine, va recomand sa cititi cartea daca vreti sa va aduceti aminte de lectiile de biologie si istorie sau sa aflati tot ce au uitat sa va spuna (sau nu au vrut sa va spuna) profesorii la scoala.

Pentru amatorii cititului online – versiunea electronica a cartii in rusa.